Plângere contravenţională. Sentința nr. 2277/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2277/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 6499/94/2012
DOSARNR._ SECȚIA CIVILĂ
ROMANIA
JUDECATORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2277
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 12.04.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
P. – C. E. D.
GREFIER – D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe petentul L. GH. C., intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, intervenientul forțat N. M. și asigurătorii G. A., S.C. C. S.A, având ca obiect plângere contravenționala.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 4.04.2012, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 12.04.2012, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.05.2012 și înregistrată sub nr._, petentul L. GH. C. a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.05.2012.
În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 19.05.2012 se deplasa cu autoturismul proprietate personală cu numărul_ de la Aeroportul Otopeni către București.
În orașul Otopeni, în jurul orei 10,00, a parcat autoturismul pe trotuar, cu roțile de pe partea dreaptă pe trotuar și cu roțile de pe partea stângă pe DN 1 lipite de bordură, pe un colț al intersecției DN 1 cu . unui microbuz oprit în aceeași zonă. După aproximativ 10 minute s-a reîntors la autoturism, și a executat manevra de mers înapoi pentru a se îndepărta de microbuzul oprit în aceeași zonă, după ce în prealabil s-a asigurat că nu este nici un autovehicul în zoa sa de acțiune. În timp ce aștepta pentru a intra în fluxul de circulație pe DN 1 a simțit o lovitură în partea din spate a autoturismului, acesta fiind acroșat de autoturismul cu numărul_ .
Autoturismul cu numărul_ ere condus de doamna N. M., aceasta dorind să treacă prin spatele autoturismului petentului nu a apreciat corect distanța față de acesta și l-a acroșat.
Petentul a mai arătat că cele menționate în procesul-verbal contestat nu corespund realității.
În dovedirea cererii a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu martori și orice altă probă a căror necesitate ar reieși din dezbateri. A solicitat depunerea la dosar a fotografiilor efectuate de mijloacele tehnice și ordinul de serviciu pentru agentul constatator Marsovina C..
Petentul a depus la dosar copie de pe procesul-verbal contestat, copie de pe actul de identitate, schiță efectuată de petent.
Deși legal citat, intimatul I.P.J. ILFOV, nu a depus la dosar întâmpinare.
Pentru stabilirea corectă a cadrului procesual instanța a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 119 din O.G. nr. 195/2002, introducerea în cauză a celuilalt conducător auto indicat, respectiv doamna N. M., în calitate de intervenient forțat, precum și a firmelor de asigurare G. A., S.C. C. S.A.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 11.06.2012 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 420 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002.
Procesul verbal a fost semnat de petent căruia i s-a comunicat o copie, petentul încadrându-se în termenul legal de depunere a plângerii de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Instanța subliniază faptul că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Fiind investită potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Instanța mai reține, totodată și împrejurarea că faptelor li s-a dat încadrarea juridică corectă, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța constată în cauza de față petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată.
Astfel, susținerile petentului în sensul că a respectat dispozițiile legale incidente în cauză, nu pot fi avute în vedere în condițiile în care nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că fapta comisă de petent constituie contravenția prevăzută de articolele mai sus menționate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța reține dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea aplicată pentru săvârșirea unei contravenții trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de petentul L. GH. C., cu domiciliul în sector 1, București, ., ., . cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, intervenientul forțat N. M., cu domiciliul în ., ., ., și asigurătorii G. A., cu sediul în București, sector 1, .-60, parțial parter, mezanin, S.C. C. S.A, cu sediul în SIBIU, ..5, Centrul de Afaceri, turnul A, . SIBIU, ca neîntemeiată
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./dact./CED/DS/7 ex/2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3673/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 5653/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
