Plângere contravenţională. Sentința nr. 2626/2013. Judecătoria BUFTEA

Sentința nr. 2626/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 8234/94/2012

JUDECĂTORIA BUFTEA

Dosar nr._

Sentința civilă nr.2626

Ședința Publică din data de 22.04.2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: ALINA LOREDANA FLORESCU

Grefier C. L.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul V. P. G. in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravenționala .

La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința care învederează faptul că dosarul a fost repus pe rol având in vedere că la data de 01.04.2013 intimatul a depus la dosar C.D. cu înregistrarea video, după care,

Instanța în baza art. 104 alin 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești lasă dosarul la a doua strigare, față de lipsa părților. Se reia dosarul iar la doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Nemaifiind alte cereri de formulat si probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecata si retine cauza în pronunțare.

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei civile de fata constata următoarele:

Prin plângerea înregistrată la data de 09.07.2013 pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ /2011 petentul V. P. G. în contradictoriu cu intimatul IPJ Ilfov a solicitat instanței anularea procesului verbal de contravenție . nr._/02.07.2012 încheiat de către intimat.

In motivare, petentul a arătat că a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei si s-a luat măsura suspendării dreptului de a conduce pentru faptul că la data de 02.07.2012 ar fi circulat au autoturismul marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare_ in localitatea Chitila, pe DN 7 si nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor . Petentul a menționat că pietonul se afla pe trotuarul din dreptul trecerii de pietoni însă nu si-a manifestat intenția de a traversa. Petentul a mai arătat că, datorita faptului că nu a fost de acord să semneze procesul verbal de contravenție acesta nu i-a fost înmânat.

In susținerea plângerii, petentul a depus la dosar în copie: dovada de circulație si carte de identitate si a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri si probei testimoniale.

În drept, au fost invocate dispozitiile OUG 195/2001 Republicată.

Cererea este scutita de taxa de timbru cf. art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si timbru judiciar cf. art. 1 al. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

Legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare însă la solicitarea instanței a depus la dosar C.D. cu înregistrarea video.

La termenul din 14.01.2013 instanța a încuviințat si administrat petentului proba cu înscrisuri si proba testimonială, fiind audiat martorul propus de petent, C. N..

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Prin procesul-verbal . nr._ din data de 02.07.2012 (fila 13) s-a constatat că în data de 02.07.2012, orele 18:40, petentul a condus auto cu nr._ pe DN7 din direcția București către Târgoviște și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare pe marcajul pietonal, fiind înregistrat video cu aparatul radar montat pe auto_ .

În sarcina petentului a fost reținută fapta prevăzută de art. 100 alin.3 lit.b din OUG 195/2002.

Petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 280 lei și sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile în baza art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002.

Potrivit art. 100 alin.3 lit. b din OUG 195/2002 constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.

Procesul-verbal de contravenție face dovadă asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei în condițiile în care este legal și temeinic întocmit. Din analiza comparativă a cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a cuprinsului procesului-verbal se poate constata că acesta a fost legal întocmit.

Astfel, în privința elementelor de forma ale procesului verbal prevazute de art 16 din OG 2/2001, instanta observa ca acesta îndeplinește toate conditiile de valabilitate reglementate de lege, inclusiv cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, conf. art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, data si locul savarsirii faptei, semnatura agentului. Petentul a refuzat semnarea procesului verbal de contravenție cu mențiunea că nu este de acord.

În ceea ce privește temeinicia, instanta constata ca nu s-a facut dovada unei alte situatii de fapt decât cea mentionata în procesul verbal. Martorul C. N. propus de petent și audiat în cauză a susținut că la momentul la care au traversat trecerea de pietoni cu mașina erau pietoni pe trotuar iar unii dintre aceștia probabil au pus piciorul pe trecere după ce au trecut ei. Însă, din proba video surprinsă de aparatul radar al intimatei rezultă aceiași situație de fapt precum cea reținută de agentul constatator în procesul verbal de contravenție, și anume aceea că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonului care se afla pe marcajul pietonal cu intenția de a traversa. Ori în aceste condiții, proba video fiind evidentă și necontestată în cauză, instanța va înlătura depoziția martorului ca neverosimilă.

Trebuie subliniat că potrivit principiilor generale de drept, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. În același sens este și art. 129 alin. 1 C. proc. civ., care prevede că părțile au obligația de a-și proba pretențiile și apărările. Deci petentul trebuie să dovedească afirmațiile pe care le face cu privire la pretențiile formulate iar judecătorul își va forma convingerea și va pronunța hotărârea pe baza probelor care s-au administrat în cauză, după cum rezumă principiul latin – ”da mihi factum, dabo tibi ius”.

Rolul activ al instanței prev.de art.129 alin.5 Cod procedură civilă nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia. Totodată prevederile art.47 din OG nr.2/2001 stipulează expres că dispozițiile acesteia se completează cu dispozițiile codului de procedură civilă, iar conform disp.art.35 din OG nr.2/2001 plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor se soluționează cu precădere.

Instanța are în vedere și decizia nr. 205/2009 pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp.art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor potrivit cu care „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.

Trebuie precizat că, de altfel, în cauza A. împotriva Romaniei (hotararea din 04.10.2007, devinitiva la 31.03.2008), Curtea Europeana admite ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, pe care Convenția nu le împiedică din principiu, insa trebuie recunoscut celui acuzat de savarsirea unei contraventii garantiile procedurale prevazute de art 6 par. 1 si 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, respectiv informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, garantarea dreptului la apărare personal sau prin avocat, posibilitatea de a întreba sau solicita audierea martorilor acuzării și de a obtine citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.

Esential este ca atat pe parcursul judecatii, cat si in etapa analizei probelor sa nu se incalce prezumtia de nevinovatie de care se bucura contravenientul. Cu alte cuvinte, petentul trebuie sa aiba posibilitatea sa propuna si sa administreze ce probe doreste, iar instanta sa adminstreze probele atat in favoarea, cat si in defavoarea contravenientului cu impartialitate, motivand de ce a dat o credibilitate mai mare celor din urma. Aceasta este in esenta si concluzia la care ajunge Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza A. contra Romaniei.

Din economia disp.art.34 din OG 2/2001 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie. Procesul-verbal contravențional fiind prezumat a fi legal, revine „contravenientului” care l-a contestat, deci care a făcut plângerea în instanță, să răstoarne prezumția, adică să dovedească netemeinicia și/sau nelegalitatea acestuia. Prezumția de adevăr a procesului-verbal poate fi răsturnată prin probe contrarii.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.Franța, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c.Suedia).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.Franța).

Dispozițiile OUG nr.195/2002 R au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, deci câmpul de aplicare a acestui act normativ privește toți cetățenii.

Respectarea regulilor impuse de OUG nr.195/2002 R are implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate a persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială. Astfel, fapta de a conduce un autovehicul cu nerespectarea regulilor privind acordarea priorității de trecere pietonilor care au acest drept constituie statistic una dintre cauzele frecvente ale producerii de accidente rutiere cu urmări tragice asupra vieții și integrității corporale a persoanelor implicate. Acest lucru constituie un motiv întemeiat pentru ca măsurile represive împotriva celor ce încalcă regulile de circulație în acest mod să se aplice cu fermitate pentru o mai bună conștientizare a pericolului public reprezentat de un astfel de comportament.

Desigur că persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil – art.31-36 din OG 2/2001 – în cadrul căruia se poate servi de orice mijloc de probă și poate invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c.România).

Având în vedere cele expuse, instanța reține că petentul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că situația de fapt ar fi alta decât cea descrisă în procesul-verbal atacat.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale în raport de disp.art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța reține că amenda contravențională stabilită precum și aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa încât nu se impune reevaluarea acesteia.

Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, urmează a respinge plângerea contravențională formulată de către petentul V. P. G. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 02.07.2012, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge plângerea formulată de petentul V. P. G. domiciliat în bucurești, ., .. 2, ., sector 2 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov cu sediul în București . nr.7, sector 2, ca neîntemeiată.

Menține procesul verbal . nr._/02.07.2012 întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 22.04.2013.

PREȘEDINTE,GREFIER,

Red: Jud FAL

Dact: CL/4 ex./07.06.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 2626/2013. Judecătoria BUFTEA