Plângere contravenţională. Sentința nr. 3065/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3065/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 10795/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 3065
Ședința publică de la 07.05.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D.-I.
Grefier: M. A.
Pe rol soluționarea cauzei Civil privind pe petent S.C I. N. TOTAL S.R.L. și pe intimat DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect plângere contravetionala împotriva procesului – verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._/06.09.2012.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 07.05.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 07.09.2012 sub nr._ petenta S.C I. N. TOTAL S.R.L. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 06.09.2012.
În fapt, a arătat că la data de 06.09.2012 a fost sancționată pentru încălcarea dispozițiilor Hotârârii de Guvern nr. 69/2012, reținându-se în sarcina sa faptul că a efectuat transport între București și C. Town-Afumați fără a deține licență de transport. Transportul era de timp ocazional și a fost efectuat în baza Contractului de prestări servicii nr. 96/30.03.2012, încheiat cu beneficiarul S.C. C. Town Romania SRL cu sediul în comuna Afumați, .. 17, jud. Ilfov. Transportul de tip ocazițional se făcea fără a percepe tarif și eliberare de bilete de călătorie, pentru persoane determinate pe baza de tabel nominal, în grup preconstituit, accesul în mijlocul de transport fiind posibil în baza legitimațiilor de serviciu. A mai arătat petenta că procesul verbal de contravenție a fost întocmit de un agent de poliție, acesta nefiind competent material și teritorial să aplice sancțiunea, că a fost sancționată pentru o contravenție privind transportul intrerjudețean deși efectua transport local, ar fi putut fi sancționată numai în temeiul Legii 92/2007 privind transportul local, procesul verbal de contrevenție este nelegal întrucât a fost reținut drept reprezentant al societății conducătorul auto, reprezentantul societății fiind altă persoană, nu a fost adus la cunoștința reprezentantului legal dreptul de a formula obiecțiuni.
Cererea a fost întemeiată în drept dispozițiile art. 31 și 32 din OG 2/2001.
În dovedirea susținerilor petentul a depus înscrisuri, respectiv copie după procesul verbal de contravenție (f.15), copie după contractul de prestări servicii nr. 96/30.03.2012, anexa la contract, graficul cu pasagerii, licența de transport a firmei, acordul de staționare în incinta C. Town.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 și a timbrului judiciar conform art.1 alin.2 din OG nr.32/1995.
Intimata a depus la data de 26.04.2013 întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemaiată. În motivare a arătat că petenta nu deținea licență de transport conform dispozițiilor art. 3 pct. 1 din HG 69/2012, că petenta recunoaște prin plângerea formulată că transportul se făcea contra cost în baza unui contract pentru persoane nominalizate, în intervalul orar 06:30-17:40, agentul de poliție era competent conform dispozițiilor art. 57 lit. b din HG 69/2012, iar în ceea ce privește competența teritorială arată faptul că Direcția Rutieră care are competență națională a organizat o acțiune comună cu Brigada Rutieră prin care au fost mobilizați lucrători din cadrul instituției intimate pentru a efectua controale asupra autovehiculelor care efectuează transport de persoane. Mai arată intimata că petenta a solicitat aplicarea dispozițiilor OUG 109/2003 care a fost însă abrogată de art. 93 din OG 27/2011, iar dispozițiile contravenționale reținute în sarcina petentei au aplicabilitate atât în transportul local, cât și în cel județean. Cât privește datele prevăzute de art. 16 din OG 2/2001 arată intimata că sunt imposibil de menționat toate în situația în care reprezentantul legal nu este prezent la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție.
În condițiile art.167 alin.1 C.proc.civ., a fost încuviințată proba cu înscrisuri apreciind că aceasta este utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei.
Analizând cauza prin prisma probatoriului administrat, instanța reține:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.09.2012 întocmit de intimata Direcția G. De Poliție A Municipiului A Municipiului București, petenta S.C I. N. Total S.R.L. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 14.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 1 din HGR 69/2012 și sancționată de art. 6 alin. 1 și alin.2 din HGR 69/2012.
Pentru a se proceda astfel, s-a reținut că petent a efectuat transport rutier de persoane prin serviciu regulat cu autoturismul nr._ fără a deține licență de traseu pe ruta Șoseaua Dudești P. – C. Town Afumați.
La rubrica obiecțiuni a fost completată mențiunea „ Am semnat procesul verbal pentru a fi înmânat firmei pentru achitare. Nu am cunoștință că nu au licență de traseu”, procesul verbal fiind semnat de către conducătorul auto.
Cu titlu preliminar instanța constată că plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal de 15 zile, procesul verbal de contravenție fiind comunicat petentei la data întocmirii, respectiv 06.09.2012, iar plângerea depusă la instanță la data de 07.09.2012.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Susținerile petentie în sensul că a fost întocmit de un agent constatator necompetent material și teritorial sunt neîntemeiate. Astfel, agentul de poliție avea competența de a încheia procesul verbal de contravenție conform art. 57 lit.b din HG 69/2012, raportat la dispozițiile art. 14, art. 17 alin.4 și 6 și art. 59 din același act normativ. În ceea ce privește competența teritorială, intimata a arătat că Direcția Rutieră, care are competență națională, a organizat o acțiune comună cu Brigada Rutieră prin care au fost mobilizați lucrători din cadrul instituției intimate pentru a efectua controale asupra autovehiculelor care efectuează transport de persoane. În plus, acest aspect nu poate atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, ci cel mult sancțiuni disciplinare pentru agentul de poliție în situația în care și-ar fi încălcat competența teritorială.
În ceea ce privește aspectul că petentei nu i s-a permis să formuleze obiecșiuni perin reprezentant, instanța reține că aceasta este o cauză de nulitate relativă ce atrage anularea procesului verbal de contravenție numai în situația în care s-a produs o vătămare ce nu poate fi altfel înlăturată. Prin plângerea formulată petenta a avut posibilitatea să ridice obiecții și să își formuleze apărări cu privire la toate aspectele, astfel încât nu poate fi reținut că i s-a produs o vătămare ce nu a putut fi altfel înlăturată.
Cât privește critica adusă procesului verbal de contravenție, în sensul că nu a fost indicat reprezentantul legal al persoanei juridice în mod corect, se reține că încălcarea acestei dispoziții atrage de asemenea nulitatea relativă numai în situația în care a fost produsă petentei o vătămare ce nu poate fi altfel înlăturată, iar petenta nu a indicat nicio vătămare concretă cu privire la acest aspect. Astfel, se reține că nu a contestat că aceasta este persoana juridică sancționată, iar de asemenea apărările intimatei sunt întemeiate, reprezentantul nefiind prezent la momentul opririi în trafic și intocmirii procesului verbal de contravenție.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, potrivit dreptului intern, fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o faptă contravențională și nu penală. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 14.000 lei care prezintă o severitate sporită, prescum și prin aplicarea măsurilor complementare privind reținerea talonului autoturismului.
Astfel, prin raportare la natura faptei și sancțiunea concret aplicată, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o „acuzație în materie penală”.
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petenta se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată (Cauza A. contra României, Cauza P. contra României).
În această ordine de idei, instanța constată că este dovedit că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct.1 din HG 69/2012 și sancționată conform art. 6 alin. 1 și 2 din HG 69/2012.
Potrivit art. 3 pct. 1 din HG 69/2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum și a sancțiunilor și măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări, următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: 1. efectuarea transportului rutier sau a activităților conexe transportului rutier fără a deține licență de transport, licență comunitară, certificat de transport în cont propriu, licență pentru activități conexe transportului rutier, licență de traseu, autorizație de transport internațional și/sau documentul de transport specific tipului de transport efectuat ori transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate efectuat în alte zile și la alte ore decât cele înscrise în graficul de circulație, după caz.
Conform art. 6 ali.1 contravențiile prevăzute la art.3 sancționează cu amendă de la 14.000 lei la 18.000 lei, iar în temeiul alin.2 sancțiunile contravenționale se aplică: a) operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române ori străin/străine sau persoanei fizice/juridice, după caz, pentru faptele prevăzute la art.3 pct. 1–9, 11, 14 și 18–32.
Față de apărările petentei, instanța reține că dispozițiile HG 69/2012 nu disting după cum transportul este local ori interjudețean, neexistând în cuprinsul actului normativ nicio diferențiere în acest sens.
Conform contractului de prestări servicii nr. 96 din data de 30.03.2012, anexa 1 la contract (f.11), transportul se efectua pe ruta Dudești P. – C. Town în intervalul orar 06:30-17:40, contra-cost așa cum petenta recunoaște în plângerea formulată, arătând că trebuiau respectate dispozițiile contractuale.
Licența de transport nr._ depusă la fila 13 din dosar nu reprezintă și licență de traseu, acordând petentei doar dreptul de a efectua transport internațional rutier de persoane contra cost.
Astfel, licența depusă se referă în primul rând la transport internațional rutier de persoane, iar dispozițiile art. 3 pct. 1 din HG 69/2012 impun existența unei licențe distincte de traseu, licență cu privire la care petenta nu a efectuat dovada existenței la data săvârșirii contravenției.
De asemenea, conform dispozițiilor Regulamentului nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21.10.2009, respectiv art. 3 alin.2, se prevede posibilitatea statelor membre să impună cerințe suplimentare care trebuie să fie proporționale și nediscriminatorii, pe care întreprinderile trebuie să le îndeplinească pentru a execita ocupația de operator de transport rutier. În plan național, cerințele suplimentare au fost stabilite tocmai prin dispozițiile HG 69/2012, iar petenta nu a îndeplinit cerința de a deține licență de traseu pentru ruta cu privire la care se efectua transportul persoanelor.
Față de aceste considerente, instanța reține că petenta nu a efectuat dovada netemeiniciei faptei reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile. Astfel, conform art. 6 alin. 1 și 2 din HG 69/2012, contravenția reținută în sarcina petentei se sancționează cu amendă cuprinsă între 14.000 lei și 18.000 lei, intimata aplicând minimul special al amenzii. Limitele sancțiunii stabilite prin actul normativ au menirea de a stabili gradul de pericol social generic al faptei, faptă sancționată și pentru ralierea la nomele europene în materie de transport de persoane, și raportat la gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 se reține că sancțiunea este proporțională. Rațiunea incriminării contravenției este crearea unei piețe interne privind transportul rutier care să permită efectuarea acestuia în condiții de siguranță pentru toți pasagerii, asigurarea unui nivel înalt de calificare profesională, îmbunătățirea calității serviciilor și a siguranței rutiere, nerespectarea acestor deziderate reținute în preambulul Regulamentului CE nr. 1071/2009 cu aplicabilitate directă în dreptul intern ducând la riscul ca întreprinderile să angajeze personal cu o calificare profesională mai slabă și să ignore sau să respecte într-o mai mică măsură normele de siguranță rutieră și normele sociale, ducând de asemenea la denaturarea concurenței. Pentru aceste considerente nu se impune nici înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
Față de aceste considerente, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C I. N. TOTAL S.R.L. cu sediul în comuna Berceni, ., jud. Ilfov și pe intimat DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI cu sediul în București, sector 3, .. 9-15, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal . nr._ din data de 06.09.2012 ca fiind legal și temeinic.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.05.2013.
Președinte, Grefier,
S. D. I. M. A.
Red. Jud. SDI
Thn.MA /
4 ex/27.06.2013
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 6740/2013. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5389/2013.... → |
|---|
