Plângere contravenţională. Sentința nr. 5390/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5390/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 13068/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 5390
Ședința publică de la 26.09.2013
Instanța constituită din:
Președinte: L. C. M.
Grefier: S. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul V. G. D. și pe intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2013, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data, parte integranta din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.09.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 23.10.2012, sub nr._, petentul V. G. D. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, în principal, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 13.10.2012, exonerarea de plata amenzii de 630 lei, a măsurilor completmentare, respectiv puncte penalizare, reținerea certificatului de înmatriculare și în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că se reține în sarcina sa faptul că a condus auto cu nr._, pe DMN2 având inspecția tehnică perioadică expirată din data de 23.08.2012. Consideră nelegal și neteminic procesul verbal de contravenție, întrucât nu este încheiat potrivit OG 2/2001.
Plângerea contravențională a fost întemeiată pe disp. OG 2/2001 și OUG 195/2002.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare dar la solicitarea instanței a precizat că fapta nu a fost constatată prin mijloace tefnice, certificate/omologate mtrologic sau înregistrată foto/video.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 și a timbrului judiciar conform art.1 alin.2 din O.G. nr.32/1995.
În condițiile art.167 alin.1 C.proc.civ., instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 13.10.2012 petentul V. G. D. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum total de 630 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art.102/1/1 din OUG nr.195 din 2002.
În fapt, s-a reținut că în data de 13.10.2012, ora 2246 pe DN2, Voluntari, a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ având inspecția tehnică periodică expirată din 23.08.2012.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile prevăzute de art.16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din același act normativ, a fost semnat de către agentul constatator și de petent.
Cât privește nesemnarea procesului verbal de către un martor asistent, instanța reține că, potrivit art.19 alin.1 din O.G. nr.2 /2001, „procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.” Aplicând dispozițiile textului de lege anterior invocat la datele speței, instanța constată că nu se impunea semnarea procesului verbal de un martor asistent întrucât rolul acestuia este exclusiv de a confirma întocmirea procesului verbal în lipsa contravenientului sau refuzul acestuia de a-l semna, or petentul în cauză a fost de față la întocmirea actului sancționator și l-a semnat, așa cum se poate observa din conținutului actului în litigiu.
În ceea ce privește susținerile petentului în legătură cu faptul că i-a fost incălcat dreptul la apărare prin consemnarea la rubrica „alte mențiuni”, în lipsa petentului, mențiunea ”nu are”, instanța o va respinge ca neîntemeiată, pe de o parte pentru că nu se poate reține că procesul verbal a fost întocmit in lipsa petentului din moment ce acesta l-a semnat.Pe de altă parte, instanța reține că nerespectarea dispozițiilor înscrise în art.16 alin.7 din OUG nr.2/2001 (care prevede obligativitatea agentului constatator de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni, precum și obligativitatea consemnării acestora) atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției, anularea actului intervenind numai în condițiile art.105 C.proc.civ. doar în măsura dovedirii unei vătămări care decurge din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturat decât prin anularea actului. Cum petentul nu a probat o astfel de vătămare, iar dreptul la apărare nu i-a fost îngrădit din moment ce a avut posibilitatea invocării tuturor obiecțiunilor cu privire la fapta contravențională atât în plângerea contravențională, cât și în fața instanței, instanța constată legalitatea întocmirii procesului verbal sub acest aspect.
De asemenea, instanța constată că fapta contravențională a fost în mod corect încadrată din punct de vedere juridic, prin indicarea textelor legale incidente.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul verbal este legal întocmit, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.
Analizând temeinicia procesului verbal, instanța constată că în cuprinsul acestuia s-a reținut o situație de fapt corectă, sancționarea petentului realizându-se cu respectarea dispozițiilor legale, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat, faptă prevăzută de art.102/1/1 din OUG nr.195 din 2002, reprezintă constatări personale ale polițistului rutier, iar petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare.
De altfel, din motivarea plângerii contravenționale se poate observa că petentul recunoaște că la momentul controlului avea inspecția tehnică expirată, fiind programat pentru a efectua inspectia tehnică in data de 18.10. 2013.
În acest context instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.
Având în vedere aceste considerente, instanța constată că intimatul a probat în mod temeinic contravenția reținută în sarcina petentului, iar acesta din urmă, prin susținerile sale, nu a reușit să facă dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cadrul procesului verbal de constatare a contravenției, actul astfel contestat bucurându-se în continuare de prezumția de temeinicie și legalitate ce i-au fost conferite de lege.
Cu privire la sancțiune, instanța reține că agentul constatator a făcut o corectă încadrare a faptei reținute în sarcina petentului și a aplicat pentru contravenție amenda la nivelul minimului special.
Pentru stabilirea acestora, agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 pct.3 din OG nr. 2/2001 care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste dispoziții legale și de datele cauzei, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea, stabilind numărul minim de puncte-amendă pentru clasa de sancțiuni aplicabilă contravenției reținute în sarcina petentului. Totodată, instanța reține că sancțiunea este proporțională cu gravitatea faptei și pericolul social al acesteia, criterii legale prevăzute de art.98 alin. 3 din O.U.G. nr.195/2002. Astfel, instanța are în vedere că fapta de a circula cu un autoturism al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat are o anumită gravitate prin raportare la urmările care s-ar fi putut produce, petentul, prin conduita sa, punând în pericol siguranța sa, a celorlalți participanți la trafic și a locuitorilor din zonă.
Cu privire la cererea petentului privind înlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment și exonerarea de la plata amenzii, este adevarat ca potrivit art. 7 al. 3 din O.G. nr. 2/2001 instanta poate înlocui sanctiunea amenzii cu sanctiunea avertismentului, chiar daca actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune, însa aceasta masura poate fi dispusa numai daca anumite circumstante de ordin personal sau real demonstreaza ca fapta concreta este de gravitate redusa.
Cum în cauza nu au fost dovedite asemenea circumstante, petentul aflându-se într-o situatie identica cu a oricarui al contravenient care nu respecta dispozitiile art. 102/1/1 din OUG nr.195 din 2002, instanta apreciaza ca nu este oportuna înlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment întrucât fapta contraventionala savârsita de catre acesta are un pericol social generic ridicat, individualizat de catre legiuitor
Față de aceste considerente, văzând și disp. art.34 din O.G. nr.2/2002 instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată și va menține procesul verbal contestat ca fiind legal și temeinic întocmit.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă și având în vedere principiului disponibilității, instanța urmează a lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contraventională formulată de petent V. G. D., domiciliat în B., ., județ B. în contradictoriu cu intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, cu sediul în București, . nr. 7, sector 2, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal . nr_ din data de 13.10.2012 ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.09.2013.
Președinte Grefier
L. C. M. S. D.
Red.jud.L.C.M.
Thn.SD/4 ex/24.10.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5389/2013.... | Actiune in regres. Sentința nr. 5524/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
