Plângere contravenţională. Sentința nr. 3221/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3221/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 16666/94/2012
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3221
Ședința publică din 14.05.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – E.-M. I.
GREFIER - E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta, . SRL și pe intimata, G. F. A JUDEȚULUI ILFOV având ca obiect plângere contravenționala.
Dezbaterile de fond au avut loc in ședința publica de la 07.05.2013, fiind consemnate in încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 14.05.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.12.2012 sub nr._ petenta, . SRL în contradictoriu cu intimata, G. F. A JUDEȚULUI ILFOV a solicitat anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 19.12.2012 încheiat de intimata.
In motivare petenta arată că la data de 19.12.2012 doi reprezentanți ai intimatei s-au prezentat la sediul social al . SRL, au verificat o parte din actele contabile ale societății si au întocmit procesul verbal atacat.
Consideră ca procesul verbal este nefondat si nelegal, fiind întocmit cu nerespectarea disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001, art. 19, alin. 1 din O.G. nr. 2/2011. Procesul verbal atacat este semnat de către B. A., deși aceasta persoana nu a fost împuternicita sa reprezinte societatea in relațiile juridice cu terții. Administratorul societății este Stergios B., cetățean elen, care vorbește limba romana, iar intimata nu a consemnat in procesul verbal refuzul sau neputința reprezentantului legal al intimatei de a semna procesul verbal, deși acesta era prezent la momentul acela la sediul social al societății.
In drept, petenta și-a întemeiat plângerea pe art. 31 si din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor solicitând proba cu înscrisuri, martori si interogatoriul intimatei.
Intimatul deși legal citat nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 26.03.2013 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu un martor pentru petent, probe pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, iar la termenul din data de 07.05.2013 instanța constată imposibilitatea administrării probei testimoniale
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 19.12.2012 întocmit de intimată, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum 17.000 lei în temeiul art. 41 alin 2 lit c din Legea nr. 82 si art 22 alin 1 lit b din Legea nr. 656/2002, privind prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism, cu modificările și completările ulterioare, deoarece in perioada 1 noiembrie – 19 decembrie 2012 (data constatarii contraventiei) societatea nu a efectuat inventarierea potrivit normelor contabile, respectiv „societatea a achitat in numerar catre persoana fizica Christos B. (cetatean elen care detine in calitate de asociat) suma de 332.880 lei, echivalent a_ Euro, fara ca aceasta operatiune sa fie raportata la Oficiul N. de Prevenire si Combaterea Spalarii Banilor, suma excedand valoarea maxima de 15.000 Euro conform Legii nr. 656/2002”
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art. 16 si 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neretinandu-se motive de nulitate a acestuia.
În ceea ce privește nulitatea actului sancționator decurgând din aprecierea petentei ca „scrisul agentului constatator este atat de ilizibil, incat doar un medic il poate descifra”, instanta urmeaza a inlatura aceasta sustinere, ca neintemeiata, scrisul avand particularitatile specifice scrisului olograf, insa acesta nu il face deplano ilizibil, procesul verbal de sanctionare a contraventiei, putand fi citit cu usurinta, faptele sanctionate fiind descrise succint, clar, cu incadrarea acestora in textul de lege.
In ceea ce priveste sustinerile petentei privind inexistenta articolului 22 alin 1 lit b din Legea nr. 656/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, in vigoare la data savarsirii contraventiei, precum si faptul ca textele de lege indicate de intimata nu au nicio legatura cu faptele contraventionale constatate, instanța urmează a înlătura aceste aparari ca neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 22. alin (1) lit b “Constituie contravenție următoarele fapte: nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 5 alin. (2), art. 9, 91, 92, 12, art. 121 alin. (1), art. 13-15 și la 17.”
Ca atare, pe de o parte, in cuprinsul actului normativ exista articolul contestat, pe de alta parte chiar si ad absurdum daca agentul constatator ar fi menționat în mod greșit în încadrarea juridică a contravenției reținute în sarcina petentei aceasta ar fi reprezintat o simplă eroare materială, ce nu este în măsură să atragă anularea procesului verbal atât timp cât sancțiunea a fost aplicată conform încadrării juridice corecte, nepricinuind petentei nicio vătămare.
In ceea ce priveste sustinerea ca procesul verbal de constatare a contraventiei a fost semnat de A. B., directorul economic al societatii, si nu de Stergios B., administratorul societatii, fiind incalcate astfel dispozitiile art 19 alin 1 din OG nr. 2/2001, instanta urmeaza a inlatura si aceasta sustinere, ca neintemeiata.
Astfel, sub aspectul sancțiunii nulității pentru nerespectarea dispozițiilor art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanta retine ca operează nulitatea relativă, care nu este expresă, necesitând mai întâi dovedirea vătămării și apoi a imposibilității înlăturării ei altfel decât prin anularea actului.
În consecință, este firesc și ca nulitatea care sancționează încălcarea unui astfel de interes, să intervină doar în cazul în care persoana vătămată printr-o asemenea încălcare invocă vătămarea pe calea plângerii prevăzută de art. 31 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în plus, o și dovedește (în cazul nerespectării art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001), iar instanța constată, în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.
Mai mult, instanta retine ca in cauza nu se invoca o astfel de vatamare, numele si datele de identificare ale petentei au fost trecute in mod corect, iar la incheierea procesului verbal de contraventie a fost prezent din partea societatii dna A. B., directorul economic al acesteia, fiind astfel indeplinite cerintele art 19 din OG nr. 2/2001.
F. de cele aratate, verificând si din oficiu legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că acesta respectă prevederile O.G. nr. 2/2001, nefiind lovit de nici o cauză de nulitate absolută, dintre cele prevăzute expres și limitativ de art. 17 din acest act normativ. De asemenea, fapta reținută în sarcina petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției mai sus menționate.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, potrivit dreptului intern, faptele savarsite de petenta, reprezintă fapte contravențională și nu penale. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 17.000 lei, care prezintă o severitate deosebită, în raport de cuantumul ridicat al acesteia.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
În această ordine de idei, instanța constată că este dovedit că petenta se face vinovată de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa, aceasta contestand doar aspecte formale continute de procesul verbal de contraventie, nu insasi savarsirea faptelor.
În acest sens, instanța are în vedere că reprezentantul intimatei a constatat ex propriis sensibus fapta contravențională, astfel că procesul-verbal conține constatările personale ale agentului constatator, acest act bucurându-se de forță probantă.
Mai mult, instanta retine ca, desi prin Incheierea din 26 martie 2012, a fost admisa proba testimoniala pentru petenta, sens in care s-a acordat un termen la data de 07.05.2012, pe de o parte martorul fiind citat, pe de alta parte petenta, avand in vedere ca este angajatul sau, obligandu-se sa aduca personal martorul la termenul acordat in acest sens. La termen, nu s-a prezentat nici petenta si nici martorul, astfel incat s-a constat imposibilitatea administrarii probei.
De asemenea, instanta retine ca la incheierea procesului verbal de contraventie, petenta nu a formulat obiectiuni in ceea ce priveste temeinicia faptelor retinute in sarcina sa.
Așadar, întrucât pe parcursul judecății petenta nu a făcut în niciun fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în cuprinsul procesului verbal de contravenție și întrucât, în speță, nu se poate reține existența unei cauze de nulitate absolută a acestuia în ceea ce privește contravenția analizată, instanța constată că forța probantă a actului în litigiu nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa. Totodată, instanța mai reține că, dând eficiență acestei prezumții, nu se încalcă proporția rezonabilă între interesul general al statului, în îndeplinirea rolului său de gardian al interesului public, de a reglementa materia contravențională, atât sub aspectul instituirii anumitor contravenții, cât și a procedurii de constatare și sancționare a acestora și interesul particular, reprezentat de interesul petentului la apărarea tuturor drepturilor personale ale petentei.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea aplicând o amendă orientată spre minimul special.
Raportat la gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin. 3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunea este proporțională.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal este legal și temeinic iar sancțiunea este proporțională, motiv pentru care va respinge plângerea ca neîntemeiată.
In temeiul art 274 Cod proc civ, instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta, . SRL cu sediul în ., ., ., nr. 2, . ILFOV și sediul ales în sector 4, București, .. 13, ., . cu intimata, G. F. A JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în sector 3, București, .. 10, ca neîntemeiată.
Menține procesul – verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2013.
P., GREFIER,
Red. Jud. IEM / thn.E.A/ 4 ex/ 2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5141/2013. Judecătoria BUFTEA | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 4156/2013. Judecătoria... → |
|---|
