Plângere contravenţională. Sentința nr. 4557/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4557/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 2351/94/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr.4557
Ședința Publică din data de 28.06.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ALINA LOREDANA FLORESCU
Grefier C. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . SRL și pe intimatul I. T. DE MUNCĂ ILFOV, având ca obiect plângere contravenționala.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integranta din prezenta sentință când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 25.06.2013, apoi la 28.06.2013 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr._ pe rolul Judecătoriei B. petenta . SRL a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/17.02.2011, emis de intimatul I. T. de Muncă.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că în urma unui control efectuat de agenți constatatori ai intimatei la data de 04.11.2010 si încheiat la data de 17.02.2011 s-a constatat ca petenta a savârșit contravenții ce au fost sancționate cu amenda contravențională în cuantum de 15.000 lei. Petenta a menționat ca procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/17.02.2011 este nelegal si solicită constatarea nulității lui pentru neîndeplinirea condițiilor imperative prevăzute de Legea nr. 108/99 referitor la competența teritorială a inspectorului care a aplicat sancțiunea, având în vedere că sediul societății amendate se află în București.
De asemenea, s-a susținut ca sancțiunea nu a fost aplicata potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, agentul constatator neținând cont de împrejurările in care a fost savârsita fapta, întrucât reprezentantul societății petente Akkaya N. C. a încercat să explice faptul că persoanele care desfășurau activitatea pe șantierul din .. 55A, loc. Afumați, la data controlului, erau in directa subordonare a subantreprenorului . SRL, acesta din urma având obligația legala de a încheia contracte individuale de muncă sau contracte de colaborare cu persoanele in cauza.
În drept au fost invocate prevederile OG 2/2001, Legea 130/1999, 108/1999 privind Inspecția Muncii, Regulamentul de organizare si funcționare al ITM Ilfov si București, Codul Muncii.
În susținerea plângerii, petentul a anexat la dosar procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/17.02.2011, înstiintarea, proces verbal de control, anexa 2 la procesul verbal de control, anexa 1 la procesul verbal de control, instiintarea de plata, contract 101/2010.
Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru, potrivit art.15 lit. i din Legea 146/1997 și timbru judiciar, potrivit art.1 alin.2 din OG 32/1995.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de tardivitate a formulării plângerii arătând ca termenul de 15 zile a început să curgă pentru petenta din data de 17.02.2011 data la care s-a înmânat procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor, plângerea fiind înregistrata pe rolul instanței la data de 08.03.2011, cu depășirea termenului legal. Excepția a fost respinsă de instanță prin încheierea de ședință din data de 05.11.2012 pentru motivele arătate în aceasta.
În drept, au fost invocate disp. art.115, 118, art 31 al 1 din OG 2/2001 si s-a solicitat judecata cauzei in lipsă potrivit art 242 C..
La termenul de judecată din data de 14.06.2011 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale absolute a Judecătoriei B., cauza fiind declinata spre competenta soluționare Judecătoriei Sectorului 4 București.
La data de 3.11.2011 intimatul a depus completare la întâmpinare prin care a învederat că în urma unui control efectuat la punctul de lucru al societății N. C. Systems SRL din localitatea Afumați, .. 55A județul Ilfov s-au identificat 5 persoane care prestau activitate pentru reclamantă fără a avea încheiate contracte individuale de muncă în formă scrisă, fapt care contravine dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Codul Muncii. S-a învederat că faptul prestării unor activități pentru reclamantă reiese fără putință de tăgadă din fișele de identificare completate la punctul de lucru de persoanele identificate. S-a mai arătat că reprezentanții societății au fost convocați la sediul ITM Ilfov pentru a face dovada faptului că persoanele respective au contracte individuale de muncă dar nu s-a dat curs convocării respective.
S-a precizat că procesul verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001 și a fost încheiat în mod corect de ITM Ilfov deoarece controlul s-a desfășurat la un punct de lucru al societății aflat în raza sa teritorială. Procesul verbal de contravenție a fost semnat de reprezentantul societății petente fără obiecțiuni iar procesul verbal de control nr._/17.02.2011 nu a fost contestat potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.p.c, art. 276 alin. 1 li.t e din Codul Muncii și OG nr. 2/2001.
Intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților în conformitate cu art. 242 alin. 2 C.p.c.
Prin sentința civilă nr. 8043/09.11.2011 Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B. și a constatat ivit conflictul negativ de competenta iar cauza a fost înaintata in vederea soluționării conflictului negativ de competenta Curții de Apel București.
Prin sentința civilă nr. 7F din data 23.01.2012 Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă si pentru cauze cu minori si familie a stabilit competenta de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei B..
Instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri si proba testimonială.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 17.02.2011 (filele 19,20) s-a constatat că în urma controlului efectuat în data de 04.11.2010, în cadrul campaniei „Identificarea și combaterea muncii fără forme legale de angajare” s-au luat declarații scrise (fișe de identificare) privind forma de angajare, salarizarea și durata timpului de muncă, de la un număr de 5 persoane care desfășurau activitate în cadrul . SRL, la adresa Afumați, .. 55 A, județ Ilfov. Persoanele cărora li s-au luat declarații și care au declarat că prestează activitate la societatea menționată sunt: M. D., B. N., M. D., B. G. și M. I. L.. Pentru persoanele menționate angajatorul nu a prezentat nicio formă legală de angajare.
În sarcina petentei a fost reținută fapta prevăzută de art. 276 alin.1 lit. e din Legea 53/2003 și i-a fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 15.000 lei.
Potrivit art. 276 alin.1 lit. e din legea 53/2003 constituie contravenție primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) și se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 4.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăși valoarea cumulată de 100.000 lei. Articolul 16 alin.1 din Legea 53/2003 stabilește că, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Procesul-verbal de contravenție face dovadă asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei în condițiile în care este legal și temeinic întocmit. Din analiza comparativă a cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a cuprinsului procesului-verbal se poate constata că acesta a fost legal întocmit.
Astfel, în privința elementelor de forma ale procesului verbal prevazute de art. 16 din OG 2/2001, instanta observă că acesta îndeplinește toate conditiile de valabilitate reglementate de lege, inclusiv cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, conform art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice, data si locul savarsirii faptei, semnatura agentului. Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de către reprezentantul petentei fără a fi menționate obiecțiunile.
Referitor la elementele de legalitate ale procesului de contravenție petenta a afirmat că au fost încălcate condițiile imperative stabilite de Legea 108/1999 și Legea 130/1999, în sensul că fapta a fost constatată și sancționată de inspectori din cadrul Inspectoratului T. de Muncă Ilfov deși societatea avea sediul social în București, iar “un inspector din Ilfov nu poate efectua controlul la sediul din București, în acest caz fiind necesară înștiințarea Inspectoratului București”. Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, respective proces verbal de contravenție nr._/17.02.2011, proces verbal de control nr._/17.02.2011, Anexa 1 la procesul verbal de control nr._/17.02.2011, instanța constată că afirmația petentei nu are fundamente reale, în sensul că activitatea de control s-a desfășurat la punctul de lucru din Afumați, .. 55A, județ Ilfov, și nu la sediul social din București, iar acest punct de lucru se află în raza de competență teritorială a Inspectoratului T. de Muncă Ilfov.
În ceea ce privește temeinicia, instanta constata ca nu s-a facut dovada unei alte situatii de fapt decât cea mentionata în procesul verbal. În acest sens se reține că deși petenta a susținut că cele cinci persoane identificate în cauză nu desfășurau activități lucrative în cadrul . SRL, fiind angajați ai subantreprenorului . SRL, probele administrate în apărare nu dovedesc acest lucru. Astfel, din declarația martorului M. D., audiat în cauză (fila 62), rezultă că acesta recunoaște că a scris și a semnat fișa de identificare depusă la fila 22 din dosar, deși în acel moment nu era angajat al societății petente dar se afla în locul respectiv tocmai pentru a încheia un contract individual de muncă. Martorul nu a putut explica însă din ce cauză a scris și a semnat fișa de identificare în care a susținut la momentul controlului că lucrează pentru petenta . SRL, în probă, din data de 03.11.2010. Din acest motiv depoziția martorului apare ca subiectivă și contradictorie, urmând a fi înlăturată de instanță la aprecierea probatoriului.
S-a argumentat de către petentă faptul că cele cinci persoane descoperite fără contract individual de muncă lucrau pentru subantreprenorul . SRL, care era responsabil pentru întocmirea documentelor legale de muncă, în baza contractului de subantrepriză încheiat cu societatea petentă. În acest sens, a fost depus la dosar contractul nr. 101/04.03.2010 încheiat de către petentă cu un beneficiar, pentru efectuarea unor lucrări de construcții la șantierul din Afumați, .. 55A, județ Ilov. La articolul 3 din acest contract, intitulat Responsabilitățile antreprenorului, petenta s-a angajat să asigure forța de muncă necesară pentru producție și montaj. Contractul de subantrepriză nr. 25/15.10.2010, încheiat între . SRL, în calitate de antreprenor, și . SRL, în calitate de subantreprenor, are ca obiect lucrări de cofrare, turnare de beton pentru fundație, stâlpi de rezistență, precum și lucrări de montaj armătură din fier beton, lucrări ce urmau a fi executate de subantreprenor. Din analiza acestui contract se observă însă că nu este identificat șantierul unde trebuiau efectuate aceste lucrări, nici măcar într-o formă determinabilă care să permită instanței identificarea indirectă a acestuia. Față de această împrejurare, se constată că petenta nu a probat existența unui contract se subantrepriză cu privire la efectuarea lucrărilor din șantierul în cauză. Mai mult decât atât, chiar dacă acest contract de subantrepriză ar fi fost încheiat cu privire la șantierul din Afumați, .. 55A, județ Ilov, se observă că obiectul său face referire numai la lucrările de cofrare, turnare beton pentru fundație, stâlpi de rezistență, montaj armătură din fier beton, în vreme ce contractul nr. 101/2010 presupune lucrări mai complexe, ceea ce ar necesita prezența și a altor lucrători pe șantier, în afara celor presupus angajați ai . SRL.
Aceste prezumții se coroborează cu fișele de identificare scrise și semnate de cele cinci persoane identificate de inspectorii de muncă fără forme legale, respectiv M. D., B. G., M. I. L., M. D. și B. N. (filele 32-37 din dosar), în care aceștia au declarat că lucrează pentru . data de 04.11.2010, în probă, cu program de lucru de 8 ore pe zi. Mai mult decât atât, procesul verbal de contravenție precum și procesul verbal de control întocmite în cauză, au fost semnate de reprezentantul petentei fără obiecțiuni, ceea ce întărește convingerea instanței că fapta contravențională reținută în sarcina petentei este întemeiată.
Prin urmare, probele administrate în cauză de societatea petentă nu au reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție.
Trebuie subliniat că potrivit principiilor generale de drept, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. În același sens este și art. 129 alin. 1 C. proc. civ., care prevede că părțile au obligația de a-și proba pretențiile și apărările.
Rolul activ al instanței prev.de art.129 alin.5 Cod procedură civilă nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia. Totodată prevederile art.47 din OG nr.2/2001 stipulează expres că dispozițiile acesteia se completează cu dispozițiile codului de procedură civilă, iar conform disp.art.35 din OG nr.2/2001 plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor se soluționează cu precădere.
Instanța are în vedere și decizia nr. 205/2009 pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp.art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor potrivit cu care „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
Trebuie precizat că, de altfel, în cauza A. împotriva Romaniei (hotararea din 04.10.2007, devinitiva la 31.03.2008), Curtea Europeana admite ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, pe care Convenția nu le împiedică din principiu, insa trebuie recunoscut celui acuzat de savarsirea unei contraventii garantiile procedurale prevazute de art 6 par. 1 si 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, respectiv informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, garantarea dreptului la apărare personal sau prin avocat, posibilitatea de a întreba sau solicita audierea martorilor acuzării și de a obtine citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Esential este ca atat pe parcursul judecatii, cat si in etapa analizei probelor sa nu se incalce prezumtia de nevinovatie de care se bucura contravenientul. Cu alte cuvinte, petentul trebuie sa aiba posibilitatea sa propuna si sa administreze ce probe doreste, iar instanta sa adminstreze probele atat in favoarea, cat si in defavoarea contravenientului cu impartialitate, motivand de ce a dat o credibilitate mai mare celor din urma. Aceasta este in esenta si concluzia la care ajunge Curtea europeana a Drepturilor Omului in cauza A. contra Romaniei.
Din economia disp.art.34 din OG 2/2001 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie. Procesul-verbal contravențional fiind prezumat a fi legal, revine „contravenientului” care l-a contestat, deci care a făcut plângerea în instanță, să răstoarne prezumția, adică să dovedească netemeinicia și/sau nelegalitatea acestuia. Prezumția de adevăr a procesului-verbal poate fi răsturnată prin probe contrarii.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.Franța, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c.Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.Franța).
Dispozițiile Legii 53/2003-Codul Muncii- au drept scop reglementarea și garantarea respectării drepturilor angajaților, deci câmpul de aplicare a acestui act normativ privește toți cetățenii. Astfel, încălcarea regulilor impuse de Legea 53/2003 are implicații majore asupra garantării dreptului la muncă și asigurări sociale ale oricărui angajat, pe de o parte, dar și asupra bugetului statului, pe de altă parte.
Desigur că persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil – art.31-36 din OG 2/2001 – în cadrul căruia se poate servi de orice mijloc de probă și poate invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c.România).
Având în vedere cele expuse, instanța reține că petenta nu a făcut dovada că situația de fapt ar fi alta decât cea descrisă în procesul-verbal atacat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale în raport de disp.art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este minimul prevăzut de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa încât nu se impune reevaluarea acesteia.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/ 2001, urmează a respinge plângerea contravențională formulată de către petenta . SRL în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă, împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 17.02.2011, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulata de petenta . SRL cu sediul social in București . . ., sector 4 în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Ilfov, cu sediul in București, Calea Giulești nr. 6-8, sector 6..
Menține procesul verbal ca fiind legal și temeinic.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Pentru grefier în CO
semnează grefier șef,
Red. FAL./Thn. CL. /4 ex/05.08.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3608/2013. Judecătoria... → |
|---|
