Pretenţii. Sentința nr. 4500/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4500/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 3981/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 4500
Ședința publică de la 27.06.2013
Instanța constituită din:
Președinte: L. C. M.
Grefier: S. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . si pârâta H. DE P. ( " H."), având ca obiect pretenții.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publică de la 19.06.2013, fiind consemnate in încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, 27.06.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.04.2012 sub nr._ reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâta H. DE P. ( " H."), pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 25.000 euro cu titlu de profit nerealizat, la plata sumei de 5000 euro cu titlu de prejudiciu de imagine suferit prin denunțarea unilaterală a contractului încheiat.
În motivare, reclamanta a arătat că în luna mai 2010, între părți s-a încheiat contractul de distribuție exclusivă pe teritoriul României a produselor pârâtei, pe o perioadă de 5 ani începând cu data de 01.05.2010. A demarat astfel, o campanie de promovare a acestor produse și a încheiat acorduri cu diverse societăți de publicitate, televiziune, etc. În conformitate cu dispozițiile contractuale, pârâta era în drept de a denunța unilateral contractul doar în cazul în care reclamanta nu ar fi comandat produsele contractate pe o perioadă de 3 luni de zile consecutiv. În mod surprinzător în luna iulie 2010, reprezentantul pârâtei a comunicat reclamantei că înțelege să denunțe unilateral contractul, fără ca reclamanta să fi încălcat obligațiile asumate prin contract, astfel că nici una dintre părți nu era în drept de a denunța contractul decât în condițiile stipulate. A solicitat pârâtei să acopere prejudiciul suferit având în vedere denunțarea contractului precum și cheltuielile efectuate cu privire la promovarea noilor produse, producând un grav prejudiciu de imagine.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 149 alin.1 pct.4 din Legea 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internațional privat, dispozițiile Convenției de la Viena din data de 11 aprilie 1980 și disp. art.112, 720 inc. 1 C.p.c.
Cererea a fost legal timbrată cu 5182 lei taxă de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu sunt indicate motivele de fapt, motivele de drept material, substanțial pe care se sprijină cererea și excepția prematurității formulării acțiunii în rap. de disp. art.109 și 720 ind.1 C.p.c.
La termenul de judecată din 03.04.2012 reclamanta și-a precizat cererea în sensul că acțiunea este întemeiată pe disp.art.132 alin.1 C.p.c., art.720 ind. 1 C.p.c., arft.148, 149 pct.4 dinn Legea 105/1992, art.1146 și urm. C.Civ. Francez-Secțiunea 4- daune și penalități rezultate din neexecutarea obligațiilor, art.1382 C.civ. Francez, Cap.II Delicte și quasi-delicte.
La termenul de judecată din 19.06.2013 pârâta a invocat excepția necompetenței generale jurisdicționale a instanțelor din România.
Asupra excepției necompetenței generale a instanțelor judecătorești invocată de pârâtă, instanța reține următoarele:
În data de 01.05.2010 între . și H. DE P. a fost încheiat un contract având ca obiect vânzarea de către firma franceză de produse HISTOIRE DE P. către reclamantă.
Potrivit art 149 pct 4 din Legea nr. 105 din 1992, în vigoare la data încheierii contractului, instanțele judecătorești române sunt competente dacă locul unde a luat naștere sau trebuia executată, fie chiar în parte, o obligație izvorâtă dintr-un contract, se află în România.
Din interpretarea clauzelor contractuale 4:1 și 4:2 nr reiese că locul executării contractului se află în Franța .Astfel, potrivit prevederilor contractuale invocate, marfa urma a se livra Ex Works la depozitul din Cofane, Franța .
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța admite excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești din România și respinge acțiunea ca nefiind de competența instanțelor române.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite excepția necompetenței generale a instanțelor din România.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul ales la SCA Hammond, Bogaru & Aasociații din București, .. 61 B, . în contradictoriu cu pârâta H. DE P. ( " H."), cu sediul ales la C.. Av. Scarlatescu M. din București, . nr. 5, ..A, ., sector 3, ca nefiind de competența instanțelor române.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.06.2013.
Președinte Grefier
L. C.-M. S. D.
Red.jud.L.C.M/Thn.SD/4ex/29.07.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4926/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7072/2013.... → |
|---|
