Pretenţii. Sentința nr. 3961/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3961/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 16238/94/2012
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3961
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 11 IUNIE 2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamanta, S. C. DE asigurare REASIGURARE ASTRA SA și pe pârâtul, D. M., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 04.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 11.06.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 19.12.2012, sub nr. _, reclamanta, S. C. DE ASIGURARE REASIGURARE ASTRA SA a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul, D. M. la plata sumei de 527,73 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate în apartamentul nr. 2, situat în ., ., . Ilfov; suma de 101,62 lei, reprezentând dobânda legala calculată la nivelul dobânzii de referință BNR aferentă sumei de 527,73 lei, de la data achitării despăgubirilor (15.12.2009) pana la dazta de 30.11.2012; dobânda legala calculată la nivelul dobânzii de referință B.N.R. de la 01.12.2012 pana la data achitării integrale a debitului și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că la data de 19.08.2009, în urma unor lucrări de reparație efectuate de pârât în apartamentul său a provocat un prejudiciu în apartamentul proprietatea asiguratului reclamantei, așa cum rezultă din polița de asigurare nr._/18.09.2008, valabilă între 18.09.2008 și 17.09.2009. Mai arată că avizarea de daună și procesul de constatare a acesteia au fost încheiate la data de 21.08.2009. Asiguratul a depus cererea de despăgubire, inclusive anexa privind lucrările efectuate în cuantum de 527,73 lei la reclamantă. Totodată arată că a notificat pârâtul în vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă, în conformitate cu dispozițiile art. 720 ind 1 Cod proc civ. la data de 13.07.2012
În drept, a invocat art.22, din Legea nr.136/1995, art. 998-999, art. 1000 al.1 și urm. C.civ., OG nr.13/2011.
În susținerea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului, sens în care a depus la dosar în copie înscrisuri (f.7-23).
Totodată a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
In cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului; la termenul din data de 07.05.2013 instanța constată imposibilitatea administrării la termen a probei cu interogatoriul pârâtului.
Cererea a fost legal timbrată.
Paratul deși legal citată nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și preciza poziția procesuală.
Analizând cu prioritate, conform dispozitiilor art. 137 alin.1 Cod proc.civ. care stabileste ordinea solutionarii exceptiilor procesuale, excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu, constată următoarele:
In fapt, la data de 19.08.2009, în urma unor lucrări de reparație efectuate de pârât în apartamentul său a provocat un prejudiciu în apartamentul proprietatea asiguratului reclamantei, așa cum rezultă din polița de asigurare nr._/18.09.2008, valabilă între 18.09.2008 și 17.09.2009.
De asemenea, instanța reține că avizarea de daună și procesul de constatare a acesteia au fost încheiate la data de 21.08.2009. (f. 13, 14)
Asiguratul a depus cererea de despăgubire, inclusive anexa privind lucrările efectuate în cuantum de 527,73 lei la reclamantă.
În baza înscrisurilor susmenționate, reclamanta a notificat pârâtul la data de 09.12.2009, cu scopul ca acesta din urmă să achite contravaloarea prejudiciului cauzat prin fapta sa, la acest moment fiind fără putință de tăgadă că reclamanta a identificat persoana vinovată de producerea prejudiciului, precum și cuantumul acestuia, respective suma de 527,73 lei. (f. 20-22)
La data de 15.12.2009, reclamanta a efectuat plata sumei de 527,73 lei către persoana păgubită prin fapta pârâtului.
Instanta reține că reclamanta a notificat pârâtul în vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă, în conformitate cu dispozițiile art. 720 ind 1 Cod proc civ. la data de 13.07.2012
Cererea a fost transmisă de reclamantă prin poștă la data de 17.12.2012 (f. 24) și înregistrată pe rolul instanței la data de 19.12.2012.
În drept, instanța va analiza excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, excepție de fond, absolută și peremptorie, aratând în primul rând faptul că, prin interpretarea art.1 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, prescriptia extinctiva poate fi definita ca fiind stingerea acelei componente a dreptului la actiune care este posibilitatea titularului dreptului subiectiv de a obtine obligarea subiectului pasiv la executarea obligatiei corelative sau la recunoasterea dreptului subiectiv contestat, datorita nesesizarii organului de jurisdictie în termenul prevazut de lege, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 3 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani.
Având în vedere ca temeiul legal al acțiunii reclamantei îl constituie dispozițiile art. 998-999 Cod civ., care reglementează răspunderea civila delictuala, instanța constata ca dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască atât paguba cât si pe cel care răspunde de ea, potrivit art. 8 alin.1 din Decretul nr. 167/1958.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt anterior amintită, instanța constată că, pentru a stabili aceasta data, va retine exclusiv data când pagubitul din acest raport juridic, adica asiguratul, a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba si pe cel raspunzator de ea. Astfel, data la care păgubitul a cunoscut întiderea pagubei și pe cel care răspunde de ea este cel târziu la 09.12.2009, cu ocazia notificării pârâtului în vederea achitării Instanța va considera drept moment al intrării în posesia identității făptuitorului, precum și a cunoașterii exacte a întinderii prejudiciului (suma de 527,73 lei) această ultimă dată fiind 09.12.2009, moment de la care devin incidente dispozițiile art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 anterior amintit, acesta fiind momentul nașterii dreptului la acțiune al păgubitului, respectiv al reclamantei.
În raport de aceste constatări, instanța reține, în virtutea obligației impuse de art. 18 din Decretul nr. 167/1958 de a cerceta din oficiu dacă dreptul la acțiune este prescris, că acțiunea promovată de reclamantă în ceea ce privește creanța de de 527,73 lei este formulată la data de 17.12.2012, în sensul art 10 alin 3, raportat la art 104 Cod proc civ, după trecerea unui interval de timp de peste 3 ani de la momentul nașterii dreptului la acțiune al reclamantei, așadar cu depășirea termenului general de prescripție.
Instanța constată că reclamanta în mod eronat afirmă că a introdus acțiunea la data de 15.12.2012, și că termenul de prescripție ar curge la data plății, respectiv 15.09.2009, atât timp cât din probatoriul administrat reiese că acțiunea a fost depusă de reclamantă prin poștă la data de 17.12.2012 (f. 24), deci chiar și în ipoteza susținută de această cererea a fost formulată după împlinirea termenului de prescripție a dreptului material la acțiune.
De asemenea, instanța va înlătura apărările reclamantei prin care susține că termenul de prescripție ar curge de la momentul la care acesta a efectuat plata către asiguratul său, respectiv de la data de 15.12.2009.
Având în vedere ca potrivit dispozitiilor normei speciale – art.22 din Legea nr. 136/1995 – are loc o subrogatie legala în drepturile persoanei pagubite, împotriva celui raspunzator de producerea avariilor la autoturismul asigurat, reclamanta asigurator dobândeste creanta platita cu toate drepturile si accesoriile ei.
Rezulta deci ca, prin subrogatie, potrivit regulilor generale care se aplica în lipsa unor norme speciale derogatorii, asiguratorul preia dreptul nascut deja în patrimoniul asiguratului sau si nu se naste un alt drept la momentul la care se face plata despagubirii.
Faptul ca prin Decizia nr. XXIII/19.03.2007 (publicata în M.Of. nr.123/15.02.2008), pronuntata de ÎCCJ-Sectiile Unite în solutionarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit ca natura juridica a actiunii în regres exercitata de asigurator (societate de asigurare) împotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident este comerciala, iar nu civila, nu schimba cauza, respectiv fundamentul juridic al pretentiilor, aceasta fiind raspunderea civila delictuala a persoanei vinovate.
Faptul ca, prin subrogatie legala, asiguratorul, care desfasoara aceasta activitate cu titlu de continuitate, activitatea sa fiind pur comerciala, si orice act fiind prezumat ca fiind comercial potrivit art. 4 Cod . nascut dintr-un raport juridic civil în baza legii – art.22, imprima caracterul comercial al actiunii în regres. Astfel, dreptul este acelasi, schimbându-se numai natura sa, fara a se crea un drept nou.
Instanta arata ca aceasta interpretare este atât în litera legii, dar si în spiritul acesteia, intentia legiuitorului fiind aceea de a sanctiona pasivitatea creditorului. Prin coroborarea dispozitiilor art. 3 alin.2 din Decretul nr. 167/1958, art. 22 din Legea nr.136/1995 si art. 8 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 analizate anterior, instanta constata ca legiuitorul a reglementat în mod echitabil situatia aratata, astfel: asiguratul are la dispozitie 2 ani pentru a-si realiza creanta izvorâta din contractul de asigurare (art. 3 alin.2), pentru ca asiguratorului sa-i mai ramâna cel putin 1 an pâna la împlinirea termenului de prescriptie ce curge împotriva titularului dreptului de creanta si a oricarei persoane care îl dobândeste si în favoarea persoanei vinovate (art. 3 alin.1). În acest mod pasivitatea asiguratului nu va afecta în vreun fel dreptul asiguratorului.
Având în vedere ca prescriptia extinctiva, astfel cum s-a aratat, este o sanctiune îndreptata împotriva pasivitatii titularului dreptului subiectiv, instanta arata ca stabilirea de catre instanta a momentului începutului prescripției în sensul aratat anterior nu îndreptateste reclamanta sa invoce faptul ca institutia prescripției ar fi deturnata de la finalitatea ei pe motiv ca numai din momentul platii indemnizației asiguratorul poate exercita acțiunea în regres.
Instanța constata astfel ca s-a împlinit termenul general de 3 ani, modul de calcul al acestuia făcându-se cu respectarea art.101 alin.3 raportat la art 104 Cod proc.civ., astfel ca va admite excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei cu privire la creanța de 527,73 lei si va respinge acțiunea reclamantei, introdusa la instanța la 17.12.2012, ca prescrisa.
Totodată, având în vedere că nu a fost formulată vreo cerere expresă în acest sens, astfel cum prevede art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va lua act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta, S. C. DE ASIGURARE REASIGURARE ASTRA SA cu sediul ales - sector 1, București, .. 12, în contradictoriu cu pârâtul, D. M. dom. în ., ., ., ., ca prescrisă.
Ia act ca pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.06.2013.
P., GREFIER,
Red. Jud. IEM/thn.E.A./ 4 ex/ 2013
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 46/2013. Judecătoria BUFTEA | Pretenţii. Sentința nr. 7162/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
