Somaţie de plată. Sentința nr. 723/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 723/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 6235/94/2012
DOSAR NR._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR.723
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 14.02.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. E. D.
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe creditoarea . și pe debitorul ., având ca obiect somație de plată.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 7.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 14.02.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.05.2012 sub numărul_, creditoarea S . a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea debitoarei . la plata sumei de 5261,87 lei reprezentând contravaloarea facturilor scadente și neachitate, la care se adaugă dobânda comercială calculată până la data achitării integrale a debitului, precum și actualizarea debitului principal cu rata inflației, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, creditoarea a arătat că între părți s-au esfășurat relații comerciale în formă simplificată, constând în vânzarea-cumpărarea de produse parafarmaceutice pe care creditoarea le-a livrat, iar debitoarea avea obligația de a le achita la termenul scdent precizat pe fiecare factură. Facturile fiscale, acceptate de către debitoare prin semnare și ștampilare nu au fost achitate de debitoare.
Creditoarea a mai arătat că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept au fost invocate disp. O.G. 5/2001, OG 13/2011, precum și cele ale Codului Civil.
În dovedirea acțiunii, creditoarea a depus la dosar, în copie, facturile fiscale neachitate.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 39 lei taxă judiciară de timbru, în baza art. 3 lit. o¹ din Legea nr. 146/1997, și cu suma de 1,5 lei timbru judiciar, potrivit art. 3 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995.
Deși legal citată, debitoarea nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula eventuale apărări.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. facturile fiscale atașate prezentului dosar, creditoarea a livrat debitoarei o . bunuri, în valoare totală de 5261,87 lei.
Deși între părți nu s-a încheiat un act în formă scrisă, instanța apreciază că între acestea a intervenit un contract de vânzare-cumpărare comercială, pentru care Codul comercial nu cere forma scrisă, nici ad solemnitatem și nici ad probationem. Existența contractului menționat este probată cu factura fiscală menționată mai sus. În temeiul dispozițiilor art. 46 Cod comercial, facturile reprezintă un înscris sub semnătură privată ce fac dovada existenței actului juridic și a executării acestuia. În speță, acceptarea facturii este expresă, prin ștampilarea și semnarea acesteia de către societatea debitoare, împrejurare ce echivalează cu o manifestare de voință neîndoielnică ce atestă voința debitoarei de a accepta factura menționată.
Dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 5/2001 prevăd că procedura somației de plată se desfășoară la cererea creditorului în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligația de plată a unor sume de bani asumate prin contract, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură ori alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligației privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice prestație.
Textul legal stabilește, astfel, două condiții de plată, prima privitoare la existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar a doua, privitoare la existența unui înscris între părți care atestă drepturi și obligații.
Potrivit art. 379 alin. 2 Cod procedura civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. În plus, alin. 4 al aceluiași articol dispune ca o creanță este lichidă când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
Astfel, în baza textelor legale menționate, instanța urmează a reține că, în speță, s-a făcut dovada existenței în patrimoniul creditoarei a unei creanțe certe, lichide și exigibile, motiv pentru care va admite cererea precizată si va soma debitoarea să achite creditoarei suma de 5261,87 lei, reprezentând contravaloare facturii nr._/19.10.2010.
Mai mult instanța reține că, în speța de față, sunt incidente dispozițiile art. 43 Cod comercial, potrivit cărora „datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile”. Așadar, în privința obligațiilor comerciale având ca obiect sume de bani, debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligația devine exigibilă. În consecință, dobânzile curg de la data scadenței obligației. P. urmare, instanța va obliga debitoarea și la dobândă legală aferentă debitului restant, calculată până la data achitării debitului.
Potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 5/2001 suma ce reprezintă obligația prevăzută la alin. (1), precum și dobânzile, majorările sau penalitățile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective, motiv pentru care instanța va admite cererea creditoarei și în acest sens, obligând debitoarea la plata actualizării debitului principal.
În temeiul dispozițiilor art. 6 alin. 3 din O.G. nr. 5/2001, instanța va fixa un termen de plată de 10 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedura civila, debitoarea urmează a fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru si timbru judiciar în cuantum de 39,3 lei, cheltuieli suportate de către creditoare cu prilejul soluționării cererii de chemare în judecată, conform ordinului de plată și timbrului depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite cererea formulată de creditoarea ., cu sediul ales în sector 1, București, ., și pe debitorul ., cu sediul în Ostratu, cartier " Paradisul V.", ., . ILFOV.
Obligă debitoarea către creditor la plata sumei de 5.261,87lei, debit restant, precum și la actualizarea debitului cu rata inflației, în termen de 20 zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Obligă debitoarea către creditor la plata dobânzii legale aferente debitului restant, calculate până la data achitării debitului.
Obligă debitoarea către creditor la plata cheltuielilor de judecată, taxă de timbru și timbru judiciar – 39,3 lei.
Cu drept de cerere în anulare în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.02.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. Jud. CED
Dact./4 ex./ DS/2013
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 3899/2013. Judecătoria BUFTEA | Pretenţii. Sentința nr. 7789/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
