Somaţie de plată. Sentința nr. 2420/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2420/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 1472/94/2013
Dosar nr._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2420
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 16 APRILIE 2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect somație de plată, formulată de creditoarea, . contradictoriu cu debitoarea, ..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 09.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 16.04.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. _ la data de 01.02.2013, creditoarea, . contradictoriu cu debitoarea, . a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată, prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei de 10.224,70 lei constând în debit principal neachitat în cuantum de 3000 lei și penalități de întârziere în cuantum de 7.224,70 lei calculate pană la data de 24.01.2013; obligarea la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,15 % /zi de întârziere, calculate până la data achitării efective a debitului, potrivit art. 5.5 din Contractul de Cofinanțare nr. 19/31.08.2010; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, creditoarea a arătat că la data de 31.08.2010 între aceasta și debitor a fost încheiat Contractul de Cofinanțare nr. 19/31.08.2010 pentru acordarea accesului la sistemul de distribuire a gazelor naturale prin extinderea conductei de distribuție având ca obiect contribuirea la finanțarea lucrărilor de proiectare și execuție a extinderii conductei de distribuție gaze naturale din județul Ilfov, comuna Balotești, ., T 103 P383.
Din valoarea totală a Contractului de Cofinanțare, debitoarea, . s-a obligat să contribuie cu suma de 51.404,59 lei (exclusiv T.V.A.) la finanțarea lucrărilor necesare realizării investiției conf. art. 3.2 din Contract. Plata urma să se efectueze eșalonat potrivit art. 5.2 și 5.3 din Contract.
La 30.12.2010 părțile au încheiat actul adițional nr. 1 la Contractul de Cofinanțare nr. 19/31.08.2010 prin care s-a hotărât ca restul sumei finanțate, 31.870,84 lei inclusiv T.V.A. prev. de art. 5.3 din contract, să fie achitată eșalonat în 9 rate lunare.
Totodată arată că parata mai are de achitat o diferență de 3000 de lei inclusiv TVA din rata cu nr. 9 conform facturii fiscale nr. FVI 12_ /07.03.2012 în cuantum de 4.267,26 lei inclusiv TVA, scadentă la data de 31.03.2012.
Potrivit art. 5.5 din Contract s-au calculat penalități de întârziere în cuantum de 0,15%/zi de întârziere din valoarea rămasă neachitată, in sumă de 7224,70 lei
Debitorul a fost convocat la conciliere pentru data de 26.07.2012, însă nu s-a prezentat, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile OUG 119/2007.
Cererea fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 39 lei și timbru judiciar 5 lei.
În dovedirea acțiunii creditoarei i-a fost încuviințată, în condițiile art.167 alin.1 C.proc.civ. proba cu înscrisuri ( filele 7-24).
Debitorul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoare și debitoare au existat raporturi comerciale care au avut ca obiect contribuirea la finanțarea lucrărilor de proiectare și execuție a extinderii conductei de distribuție gaze naturale din județul Ilfov, comuna Balotești, ., T 103 P383, în temeiul contractului de cofinanțare nr 19/31.08.2010. (f. 7-15)
In baza actului adițional la contract, părțile au agreat ca restul sumei finanțate și neachitate de către debitoare, în cuantum de 31.870,84 lei inclusiv T.V.A. prev. de art. 5.3 din contract, să fie plătită eșalonat în 9 rate lunare.(f. 15)
Instanța reține că ambele înscrisuri, atât contractul, cât și actul adițional la acesta, prin care debitoarea recunoaște debitul restant și își asumă obligația de plată a acestuia sunt semnate și ștampilate de către aceasta.
În vederea achitării diferenței de plată asumată de către debitoare prin înscrisurile sus menționate, creditoarea a emis factura nr. FVI 12-_ /07.03.2012 în cuantum de 4.267,26 lei inclusiv TVA, scadentă la data de 31.03.2012, însușită de către debitoare prin semnătură.
În drept, instanta urmează a reține că, în speță, sunt incidente condițiile prevazute de art. 2 din O.U.G. nr. 119/2007, text legal în baza căruia creanța dedusă judecății trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă și să rezulte din contracte comerciale.
Legat de admisibilitatea cererii creditoarei, instanța constată că aceasta este supusă următoarelor condiții cumulative: existența unei obligații ce are ca obiect plata unei sume de bani născute dintr-un contract comercial, iar creanța să fie certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește existența primei condiții, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin acțiune să aibă ca obiect o sumă de bani, instanța consideră că acest aspect se verifică prin analiza obiectului cererii, așa cum acesta a fost formulat de creditoare, fiind îndeplinită în cauză.
Cu privire la cea de a doua condiție, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somație să fie născută dintr-un contract comercial, instanța constată că aceasta este îndeplinită, în speță existând un contract comercial, precum și o însușire a obligației de plată de către debitoare, prin actul adițional la acesta.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței creditoarei, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 379 alin. 2 Cod procedura civila, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. P. urmare, în aprecierea instanței, ceea ce conferă caracter cert unei creanțe este constatarea acesteia într-un act scris semnat de debitoare.
În speța de față, instanța constată că între părți au fost încheiate Contractul de Cofinanțare nr. 19/31.08.2010 și actul adițional nr. 1 din 30.12.2010 la acesta, semnate și ștampilate de către ambele părți, făcând dovada prestării efective a serviciilor de către creditoare.
De asemenea debitoarea și-a însușit factura nr. FVI 12-_ /07.03.2012 în cuantum de 4.267,26 lei inclusiv TVA, emisă de creditoare în baza contractului sus menționat, prin semnătură.
Totodată, instanța constată că în speță, debitoarea nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat pentru a formula apărări, nu a făcut dovada executării acestor obligații sau a unor cauze străine exoneratoare de răspundere, motiv pentru care în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 4 din OUG nr. 119/2007 care instituie o prezumție de recunoaștere a pretențiilor creditorului, ce se completează cu înscrisurile depuse de către creditoare; în consecință, inscrisurile prezentate de creditoare, fac dovadă împotriva debitoarei în privința debitului pretins.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, instanța constată că, potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedura civila, o creanță este lichidă când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
Instanta constată ca suma solicitata are caracter caracter lichid fiind determinată potrivit facturii fiscale nr. FVI 12-_ /07.03.2012 la cuantumul de 4.267,26 lei inclusiv TVA, semnată și ștampilată de către debitoare. De asemnea instanța reține că factura sus menționată a fost achitată în parte de către debitoare, creditoarea solicitând doar diferența de plată de 3000 lei.
În privinta ultimei condiții, respectiv aceea a exigibilității obligației, instanța reține că exigibilitatea unei obligații echivalează cu ajungerea ei la termen, respectiv cu momentul în care un creditor poate să solicite debitorului executarea acesteia de bunăvoie, putând, însă, să apeleze în caz de neexecutare la forța de constrângere a statului prin intermediul formulării unei acțiuni în justiție.
Instanta constată ca obligatia este exigibila, factura fiscală nr. FVI 12-_ /07.03.2012, având scadență la 31.03.2012.
Întrucât debitoarea nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței, deși a avut posibilitatea de a depune la dosar înscrisuri din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, instanța urmează a face aplicarea art. 7 alin. 4 teza a II-a din OUG 119/2007 și coroborându-le cu înscrisurile administrate în cauză va considera dovedite pretențiile reclamantului.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a face, creditorului acestei obligații - în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție - nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, acestea fiind stinse anterior prin plată.
Întrucât, în speța de față, creditoarea, prin înscrisurile administrate la dosar, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitoare, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1169 Cod civil, că a executat propriile obligații.
Însă, așa cum rezultă din analiza inscrisurilor aflate la dosar, singura care a inteles sa administreze dovezi în acest sens este creditoarea, iar analiza acestora confirmă cele arătate mai sus în sensul lipsei stingerii totale a debitului pe care debitoarea o avea față de creditoare.
P. urmare, instanța constatând, în speță, îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative de admisibilitate a unei ordonanțe de plată, va admite cererea creditoarei și va obliga pe debitoare la plata sumei de 3000 lei, reprezentând debit restant, parte din debitul principal de 4.267,26, potrivit facturii fiscale nr. FVI 12-_ /07.03.2012.
Având în vedere că debitoarea nu a plătit debitul datorat până la data scadenței, respectiv data de 31.03.2013, va admite cererea de acordare a penalităților în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere din valoarea rămasă neachitată a facturii, raportat la dispozițiile art 5.5 din Contractul de Cofinanțare nr. 19/31.08.2010, respectiv va acorda suma de 7.224,70 lei cu titlu de penalități in cuantum de 0,15% pe zi de întârziere, calculate de la data de 31.03.2012 până la data de 24.01.2013, precum și în continuare până la data plății integrale a debitului principal neachitat.
Totodată, instanța în scopul executării obligațiilor de plată, va fixa un termen de plată de 10 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedura civila, instanța poate obliga la cerere partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului, motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, debitoarea este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea creditoarei și, prin urmare, va obliga debitorea să plătească în favoarea acesteia suma de 44 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și timbrul judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de creditoarea, . sediul în sector 3, București, . Central, Spațiul C5.02, nr. 1, . cu debitoarea, . cu sediul în ., ., J. ILFOV.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe, suma de 3.000 lei, reprezentând debit principal neachitat, precum și suma de 7.224,70 lei cu titlu de penalități in cuantum de 0,15% pe zi de întârziere, calculate de la data scadenței, respectiv data de 31.03.2012 până la data de 24.01.2013, precum și în continuare până la data plății integrale a debitului principal neachitat.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 44 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.04.2013.
P., GREFIER,
Red. Jud.I.E.M./thn.A.E/ 6 ex/26.04. 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4723/2013.... | Actiune in regres. Sentința nr. 4359/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
