Somaţie de plată. Sentința nr. 1065/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1065/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 6095/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 1065
Ședința publică de la 27.02.2013
Instanța constituită din:
Președinte: L. C. M.
Grefier: S. D.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de creditoarea S.C. T. R. SRL în contradictoriu cu debitoarea Asociația de proprietari a Blocului PM 2 B., având ca obiect somație de plată.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publică de la 20.02.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de astăzi 27.02.2013, când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 21.05.2012, sub nr._, creditoarea S.C. T. R. SRL a solicitat în contradictoriu cu debitoarea Asociația de Proprietari a Blocului PM 2 B. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună emiterea unei somații de plată, în baza căreia debitoarea să fie obligată să plătească suma de 1038,36 lei reprezentând contravaloarea serviciilor oferite de societatea creditoare acestuia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, creditoarea a arătat că între părți s-a încheiat contractul de branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă nr. 2602/01.03.2010 în baza căruia s-a emis factura nr._/31.03.2011, ce nu a fost achitată de către debitoare, arătând că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în temeiul art. 1 din OG 5/2001.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.82 și OG 5/2001.
Creditoarea a solicitat judecarea și în lipsă, conform art.242 alin.2 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 39 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, conform art.3 lit.o1 din Legea nr.146/1997, fiind aplicat un timbru judiciar în cuantum de 1,5 lei potrivit O.G. nr.32/1995.
În susținerea cererii, creditoarea a depus la dosarul cauzei înscrisuri aflate la filele 4-14.
Deși legal citat, debitoarea nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală și pentru a solicita probe în apărare.
Instanța în temeiul dispozițiilor art.167 alin.1 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru creditoare proba cu înscrisuri constând în actele de la dosar, apreciindu-le drept pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține:
În fapt, între creditoarea S.C. T. R. SRL și debitoarea Asociația de Proprietari a Blocului PM 2 B. a fost încheiat contractul de branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă nr. 2602/01.03.2010 prin care creditoarea s-a obligat la branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă, iar debitorul la plata sumelor aferente. În baza contractului astfel încheiat, a fost emisă factura fiscală nr._/31.03.2011 în cuantum total de 1038,36 lei.
Contractul încheiat între părți și anexele aferente sunt semnate de ambele părți contractante (f. 6-14), iar în anexa 2.1 la contract sunt inserate tarifele percepute de către creditoare, tarife ce corespund celor inserate în facturi. Factura astfel emisă de către creditoare poartă data scadenței, acestea fiind integral scadente la data introducerii acțiunii.
În drept, conform art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001, aprobată prin Legea nr. 295/2002, act normativ pe care creditoarea își întemeiază pretențiile, reglementează sfera de aplicare a procedurii somației de plată, aceasta vizând realizarea creanțelor ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate printr-un contract constatat prin înscris sau determinate potrivit unui statut, regulament sau alt înscris, însușit de părți prin semnătură sau în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații, iar creanța solicitată trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă.
Prin urmare, instanța consideră că, în vederea admiterii cererii creditoarei, trebuie să procedeze la verificarea existenței în speță a condițiilor cumulative amintite mai sus.
În ceea ce privește existența primei condiții, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somația de plată să aibă ca obiect o sumă de bani, instanța consideră că acest aspect se verifică prin analiza obiectului cererii așa cum acesta a fost formulată de creditoare, respectiv obligarea debitoarei la plata sumei unei sume de bani.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței potrivit art. 379 alin. 2 Cod procedura civila, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Prin urmare, în aprecierea instanței ceea ce conferă caracter cert unei creanțe este constatarea acesteia într-un act scris semnat de debitor.
În speța de față, instanța constată că este îndeplinită această condiție întrucât raportul juridic dintre părți este constatat prin contractul încheiat între creditoare și debitoare, însușit prin semnătură, factura emisă fiind doar act de executare ale contractului astfel încheiat. Cuantumul facturii poate fi determinat prin raportare la anexa 2.1 din contract, anexă însușită de către debitor prin semnătură.
În ceea ce privește caracterul lichidal creanței, potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedura civila, o creanță este lichidă când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
În cauză creanța este lichidă așa cum reiese din factura fiscală nr._/31.03.2011 în cuantum total de 1038,36 lei, determinabilă conform anexei 2.1 la contractul încheiat între părți.
În ceea ce privește ultima condiție, exigibilitatea unei obligații echivalează cu ajungerea ei la termen, respectiv cu momentul în care un creditor poate să solicite debitorului executarea acesteia de bunăvoie, putând, însă, să apeleze în caz de nevoie (în caz de neexecutare) la forța de constrângere a statului prin intermediul formulării unei acțiuni în justiție.
Analizând facturile fiscale depuse la dosar sub aspectul datei la care au devenit scadente, reiese că în toate a fost prevăzută data scadentă, aceasta fiind îndeplinită la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației de plată din partea debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nici o obligație valabilă, acestea fiind stinse anterior prin plată.
Prin urmare, instanța, constatând, în speță, îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative de admisibilitate a unei somații de plată, va admite cererea creditoarei și va soma pe debitorul la plata sumei de 1038,36 lei cu titlu de debit principal reprezentând contravaloarea serviciilor prestate debitorului.
În scopul executării obligației de plată, instanța va fixa un termen de plată de 15 de zile de la data comunicării ordonanței.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, debitorul urmează a fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 44 lei, suportate de către creditoare cu prilejul soluționării cererii de chemare în judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Va respinge ca neîntemeiată, cererea creditoarei de acordare a onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de creditoarea S.C. T. R. SRL cu sediul procesual ales la Av. A. C. din București, .. 11A, ., sector 1 în contradictoriu cu debitoarea Asociația de Proprietari a Blocului PM 2 B., cu sediul în B., .. 116-120, ..
Somează debitorul la plata către creditoare, în termen de 15 zile de la comunicare, a sumei de 1038,36 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate.
Obligă debitorul la plata sumei de 44 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Respinge cererea de acordare a onorariului de avocat ca neîntemeiată.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare pentru debitor.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2013.
Președinte Grefier
L. C.-M. S. D.
Red. Jud. LCM/SD/15.03.2013/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3975/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3948/2013.... → |
|---|
