Plângere contravenţională. Sentința nr. 4833/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4833/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 4259/94/2013
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4833
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 09.10.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe petentul R. R. I. și pe intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc și au fost consemnate în încheierea de ședință de la 02.10.2014 ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 09.10.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.034.2013 sub nr._, petentul R. R. I., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 24.03.2013, solicitând instanței anularea procesului-verbal, înlăturarea sancțiunilor contravenționale aplicate, precum și restituirea valorii amenzii achitate.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/24.03.2013 a fost sancționat contravențional întrucât la data de 24.03.2014, nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare, pe sensul său de mers.
Petentul a mai arătat că nu se face vinovat de cele reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat deoarece în momentul în care se afla pe trecere nu era nici un pieton angajat în traversare.
Față de aspectele învederate, petentul a solicitat instanței admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
În dovedirea cererii, a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și un martor.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. 2/2001.
Petentul a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele: procesul-verbal contestat, actul de identitate, chitanța nr._/26.03.2013.
Intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit.
În motivare, intimata a arătat că prin actul de constatare petentul, a fost sancționat întrucât la data de 24.03.2013, pe DN 1, în localitatea Balotești, județul Ilfov, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare, pe sensul de mers al autovehiculului.
În drept, încadrarea juridică a contravenției este art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr.195/2002.
A mai menționat că procesul-verbal de contravenție . nr._/24.03.2013 a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond prevăzute de dispozițiile art. 16 alin. 1, cât și cele prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/24.03.2013 petentul a fost sancționat contravențional cu amenda de 300 de lei (4 puncte-amendă) și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru că în data de 21.03.2013, ora 17:20, acesta a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, din direcția București către Săftica, iar în localitatea Chitila, la trecerea pentru pietoni, marcată și semnalizată corespunzător, aflată la intersecția DN1 cu DJ101C nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare, pe sensul său de mers, pe trecerea marcată și semnalizată corespunzător, contravenție prevăzută de art. 135 lit. h din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța nu poate reține motivul de nulitate invocat de petent și anume că nu i s-a dat posibilitatea de a formula obiecțiuni. La rubrica obiecțiuni din cuprinsul procesului-verbal, agentul constatator a specificat că petentul recunoaște fapta. De altfel, petentul a avut posibilitatea de a arăta în fața instanței de judecată în ce împrejurări s-a săvârșit fapta, astfel încât nu i s-a produs o vătămare care să poată fi înlăturată doar prin anularea procesului-verbal.
În ceea ce privește motivul de nulitate referitor la faptul că nu s-a făcut nicio mențiune în cuprinsul procesului-verbal referitor la faptul că actul sancționator a fost comunicat contravenientului, instanța constată că devin incidente prevederile art. 26 alin. 1 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora dacă agentul constatator aplică și sancțiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta și înștiințarea de plată se înmânează contravenientului, făcându-se mențiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire.
Având în vedere că petentul a semnat procesul-verbal de contravenție, iar acesta l-a depus la instanță în termenul legal de 15 zile, cu plângerea contravențională, aceste fapte creează prezumția simplă instanței că petentului i s-a comunicat procesul-verbal de contravenție. Prin simpla omisiune a menționării faptului că i s-a comunicat procesul-verbal de contravenție petentului nu i s-a creat nicio vătămare, petentului nefiindu-i îngrădită în niciun fel posibilitatea de a formula plângere contravențională.
Instanța va înlătura și susținerile petentului referitoare la completarea înștiințării de plată, întrucât prin completarea procesului-verbal cu mențiunile referitoare la cuantumul amenzii, termenul de plată nu i s-a adus petentului nicio vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Prin probele propuse de petent și administrate de instanță în cursul procesului, acesta a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, reușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.
Din declarația martorului B. C.-B. audiat în prezenta rezultă faptul că se afla în autoturismul condus de petent, iar în localitatea Balotești,au fost opriți de agentul constatator. Martorul a declarat că n momentul în care petentul se afla în dreptul trecerii, un pieton s-a angajat în traversare, dar pe celălalt sens de mers.
Declarația martorului se coroborează cu afirmațiile petentului din cuprinsul plângerii, prin care petentul a negat săvârșirea contravenției, precizând că nu se afla niciun pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii pe sensul său de mers.
Situația de fapt reținută este reglementată de dispozițiile art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006, potrivit căruia conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Prin plângere, petentul a negat vehement săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, arătând că nu este adevărat că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton.
În lipsa unor alte probe care să susțină acuzația și situația descrisă în procesul verbal de contravenție, având în vedere că probele administrate se coroborează cu afirmațiile acestuia, instanța constată că nu a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, acesta făcând chiar dovada contrară a situației de fapt descrise în procesul-verbal prin declarația martorului, care demonstrează fără echivoc că petentul nu a încălcat regulile de circulație privind neacordarea de prioritate.
Prin urmare, apreciind ca întemeiată plângerea contestatorului formulată împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/24.03.2013 încheiat de intimata IPJ Ilfov, instanța urmează a o admite, dispunând anularea procesului-verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul R. R. I., cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., J. Prahova, împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/ 24.03.2013, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7.
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/24.03.2013 și pe cale de consecință, exonerează petentul de sancțiunile aplicate.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 09.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./D.S și B.A.L./ 4 ex./20.03.2015
Comunicat părților, azi...........................Grefier
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3841/2014. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 4834/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
