Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6520/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6520/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 6520/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - SECȚIA CIVILĂ
Sentinta civila nr. 6520
Ședința din Camera de Consiliu din data de 12.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. I.
GREFIER: MIRICA A.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. RO S.R.L. în contradictoriu cu pârâta .., având ca obiect cerere cu valoare redusa.
Dezbaterile au avut loc în camera de consiliu din 02.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera,în temeiul art 396 C.pr.civ, a amânat pronunțarea la data astăzi 12.10.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin cererea de înregistrată pe rolul instanței la data de 19.06.2015, sub nr._, reclamanta S.C. A. RO S.R.L. în contradictoriu cu pârâta ..,, a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 578,88 lei reprezentand contravaloare debit restant si obligarea paratei la plata dobanzii in cuantum de 0,5% pe zi, aferente debitului principal de la data de 31.01.2015 si pana la momentul platii efective, precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata constand in 50 lei contravaloare taxa timbru si 8 lei extras ONRC .
În motivare reclamanta a arătat că la data de 22.01.2015, a incheiat contractul de distributie nr 2922 prin care a furnizat pe baza de comanda produsele din anexa contractului, care trebuiau achitate de parata in termen de 7 zile.
Reclamanta a precizat ca la data de 22.01.2015, parata a transmis o comanda prin care a solicitat mai multe produse in valoare de 578,88 lei, precum si faptul ca si-a onorat obligatiile livrand produsele, fiind emisa factura fiscala ce consemneza debitul datorat.
Cererea nu a fost motivata in drept.
Cererea este legal timbrata cu suma de 200 lei, dovada achitarii taxei de timbru, fiind depusa la dosarul cauzei, fila 9.
În dovedirea pretențiilor sale, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, atașând cererii in copie certificata pentru conformitate cu originalul extras ONRC, contract, notificare, facturi fiscale. (f.5-13)
Pârâta, deși legal citată în prezenta cauză, nu a depus întâmpinare sau alte înscrisuri la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta S.C. A. RO S.R.L. si pârâta .. s-au derulat raporturi juridice constand in furnizarea de catre reclamanta a unor produse conform contractului nr 2292/22.01.2015 (f.11-12).
Instanta retine ca la art IV din contract, partile au convenit ca plata facturilor se efectueaza in numerar in termen de 7 zile, parata asumandu-si totodata obligatia de a achita contravaloarea produselor livrate in termenul convenit, precum si obligatia de a semna si stampila factura si avizul de primire a produselor livrate (art VIII din contract)
Totodata, prin art X din contractul intervenit intre parti, acestea au convenit, ca in caz de neplata la termen, parata in calitate de cumparatoare datoreaza daune interese moratorii de la scadenta si pana la momentul platii efective in cuantum de 0,5%pe fiecare zi, aceasta aflandu-se de drept in inatrziere prin simpla implinire a tremenului.
Instanta constata ca, in derularea contractului anterior mentionat, reclamanta a emis factura fiscala ANG 15-_-FC din 23.01.2015 cu o valoare de 578,88 lei (f.13), care este semnata si stampilata de parata.
Instanța reține că prin semnarea contractului si facturii fiscale, s-a încheiat convenția dintre părți având ca obiect plata sumei de bani, consemnată în cuprinsul acesteia, pârâta fiind astfel obligata la îndeplinirea obligațiilor asumate. Pârâta nu a făcut dovada achitării debitului datorat și consemnat în cuprinsul facturilor semnate de aceasta, având în vedere că această obligație îi incumbă.
Din actele juridice care stau la baza raporturilor dintre părți, constând în contractul si factura fiscala enunțata anterior, rezultă că reclamanta și-a asumat obligația de a livra produsele ce fac obiectul respectivei facturi, iar pârâta și-a asumat obligația corelativă de plată a contravalorii acestora, la valoarea menționată în cuprinsul facturii.
În drept, având în vedere că valoarea creanței reclamate este mai mică de 10.000 lei, reclamanta îndeplinind cerințele de formă cerute de formularul standard, precum și faptul că cererea nu se încadrează în nici o excepție prevăzută de art. 1025 alin. 3 C.pr.civ., instanța urmează să analizeze fondul cererii cu valoare redusă formulată de către reclamantă.
Intrucat pârâta nu a formulat nici un răspuns față de pretențiile reclamantei, instanța, în temeiul art. 1030 C.pr.civ. se va pronunța cu privire la cererea principală în raport de actele aflate la dosar.
Instanța are în vedere prevederile art. 1.270 C.civ. care consacră principiul forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda), în conformitate cu care: “contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, precum și dispozițiile art. 1.170 din care rezultă că „părțile trebuie să acționeze cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale”. Rațiunea textelor citate constă în asigurarea stabilității si siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice.
Totodată, instanța are in vedere că, în temeiul dispozițiilor art. 1516 alin. 1 C.civ.,creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar potrivit art. 1350 alin. 2 C. civ. atunci când fără justificare o partea unui contract nu își îndeplinește această îndatorire (respectiv obligațiile pe care le-a contractat), ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. De asemenea, potrivit art. 1548 C. civ., culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.
Sintetizând dispozițiile legale enunțate, instanța reține că, în materie contractuală, sarcina probei este împărțită între creditor și debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existența convenției și executarea propriilor obligații, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, care poate proba contrariul, fie prin actul juridic al plății sau o altă modalitate de stingere a obligațiilor reglementată de lege, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor conținute de contract, prin intervenirea unui caz fortuit sau de forță majoră.
Extinzând prin asemănare, definiția noțiunii de creanță certă aplicabilă în materia executării silite, astfel cum este prevăzută de art 663 alin.2 C.pr.civ, în conformitate cu care o creanță poate fi considerată certă în măsura în care existența ei este neîndoielnică și rezultă din contract, instanța reține că reclamanta a făcut dovada unei creanțe certe întrucât aceasta este prevăzută în conținutul facturii fiscale, ce a fost acceptata la plată de pârâtă prin semnătură si stampila.
De altfel, instanța reține că debitoarea nu a negat raportul juridic obligațional stabilit între părți, după cum nu a contestat nici existența și întinderea creanței invocate de reclamantă și nici nu a dovedit stingerea obligațiilor prin vreunul din modurile reglementate de lege.
De asemenea, creanța este și lichidă - cuantumul acesteia rezultând din conținutul facturii fiscale anterior menționate . Exigibilitatea creanței solicitate rezultă din conventia partilor, intrucat in art IV din contract, partile au convenit ca plata facturilor emise se face in termen de 7 zile.
În concluzie, constatând că reclamanta deține împotriva pârâtei o creanță certă, lichidă și exigibilă constând în obligația pârâtei de a achita o sumă de bani, instanta, va admite capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata debitului restant și pe cale de consecință, va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 578,88 lei, reprezentând debit neachitat în baza facturii fiscale emise in temeiul contractului incheiat de parti.
De asemenea, având în vedere că obiectul obligației constă în plata unei sume de bani și în cauză este un litigiu între profesioniști, instanța constată că pârâta este de drept în întârziere, conform prevederilor art. 1523 alin 2 lit. d C.civ..
Conform prevederilor art.1535 C.civ, neachitarea facturilor fiscale la scadență, conferă creditorului dreptul la daune interese moratorii, de la scadență și până în momentul plății în cuantumul convenit de părți, sau în lipsă în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu.
Întrucât părțile au făcut dovada unei clauze privind daunele moratorii datorate, instanța constată că reclamanta este îndreptățită la plata penalitatilor convenite in contract, calculate asupra debitului principal, in cuantum de 0.5% pe zi de la scadenta si pana la data platii, astfel că va admite capătul de cerere accesoriu, privind obligarea pârâtei la plata penalitatilor de intarziere și pe cale de consecință, va obliga pârâta la plata către reclamantă, a penalitatilor de intarziere in cuantum de 0,5 % pe fiecare zi calculate asupra debitului principal de la la data de 31.01.2015 si pana la data platii efective.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, potrivit art. 1032 alin. (1) și art. 453 alin. (1) C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Având în vedere soluția de admitere a cererii de chemare în judecată, față de culpa procesuală a pârâtei, instanța urmează să o oblige pe aceasta din urmă la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, constând în taxă de timbru.
In ceea ce priveste chetuielile de judecata in cuantum de 8 lei solicitate de creditoare, instanta constata ca aceasta nu a facut dovada acestor cheltuielir, astfel ca in baza art 452 C.pr.civ, va respinge acest capat de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de S.C. A. RO S.R.L. cu sediul în B., Șoseaua București-Târgoviște, nr. 298, J. ILFOV în contradictoriu cu pârâta .. cu sediul în com. V., ., J. DÂMBOVIȚA.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 578,88 lei, reprezentând debit principal neachitat, precum și la plata dobânzii penalizatoare in cuantum de 0,5% pe zi, calculată asupra debitului principal, de la data de 31.01.2015 si pana la data platii efective.
Obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 50 lei reprezentand contravaloare taxa timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.10.2015.
P. Grefier
G. I. M. A.
Red. G.I.
Tehn. M.A.
4 ex.15.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6470/2015.... | Actiune in regres. Sentința nr. 6582/2015. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
