Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1869/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1869/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 1869/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1869
Ședința de Cameră de Consiliu de la 30.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. M.-P.
Grefier: C. V.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta . - Voluntari, ., nr. 152, . Ilfov în contradictoriu cu pârâtul C. I. S.R.L. - Corbeanca, ., J. Ilfov având ca obiect cerere cu valoare redusă.
Cauza se judecă în Camera de Consiliu fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei pentru reclamantă.
Față de actele și lucrările dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin cererea de înregistrată pe rolul instanței la data de 19.08.2014 sub nr._, reclamanta . în contradictoriu cu pârâta C. I. S.R.L. a solicitat, pe calea procedurii speciale a cererii de valoare redusă, obligarea pârâtei la plata sumei de 1.831 lei, fără dobânzi și la plata cheltuielilor de judecată constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru de 134 lei și onorariu de avocat în cuantum de 800 lei.
În motivare a arătat că între părți s-au desfășurat relații comerciale în baza cărora reclamanta a vândut debitoarei mobilier. Astfel că a emis facturile fiscale nr. 2177/06.02.2014 și 2676/02.04.2014. A doua factură, a arătat, conține o reglare de -16 lei a debitului total menționat în factura nr. 2177/06.02.2014 (1847 lei).
În drept, cererea nu a fost motivată.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 50 de lei, potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. 80/2013, reclamanta depunând la dosar o taxă judiciară de timbru în cuantum de 134 lei fila 9.
În dovedirea pretențiilor sale, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, atașând cererii un set de înscrisuri certificate pentru conformitate cu originalul (f. 10-23).
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu a depus înscrisuri la dosarul cauzei.
La termenul din data de 30.03.2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru reclamantă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în materie contractuală, sarcina probei este împărțită între creditor și debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existența convenției și executarea propriilor obligații, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, care poate proba contrariul fie prin actul juridic al plății sau o altă modalitate de stingere a obligațiilor reglementată de lege, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor conținute de contract, conform art. 1351 din Codul civil, prin intervenirea unui caz fortuit sau de forță majoră.
Obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acestuia prin intermediul unei acțiuni în justiție, revenindu-i doar sarcina de a dovedi existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului.
Potrivit art. 1.166 C.civ., contractul este acordul de voință dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic iar potrivit art. 1.179 alin. 1 C.civ. condițiile esențiale pentru valabilitatea unui contract sunt: 1. capacitatea de a contracta, 2. consimțământul părților, 3. un obiect determinat și licit, 4. o cauză licită și morală.
Instanța constată că reclamanta a depus la dosar, în dovedirea pretențiilor sale, factura fiscală . nr. 2177/06.02.2014 facturând produse pe care le-ar fi livrat pârâtei, în valoare de 1.847 lei, emițând și factura . nr. 2676/02.04.2014 pentru reglarea discount-ului în cuantum de -16 lei.
Aceste facturi fiscale nu sunt semnate de către pârâtă, mai mult, reclamanta nu a făcut dovada comunicării facturilor menționate pârâtei.
Corespondența purtată de părți prin intermediul poștei electronice, depusă la dosar, nu au putere probatorie în dovedirea consimțământului pârâtei pentru derularea raporturilor contractuale cu reclamanta. Fiind înscrisuri în formă electronică, potrivit art. 267 raportat la art. 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, aceste corespondențe trebuie să conțină o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice urmând a fi asimilate, în ceea ce privește condițiile și efectele lor, cu înscrisul sub semnătură privată. Mai mult, din conținutul acestor email-uri nu reiese faptul că societatea pârâtă s-ar fi obligat, prin reprezentant, la plata prețului produselor facturate, în condițiile în care email-urile provin de la o persoană fizică, A. D., în privința căreia nu există dovezi la dosar care să arate calitatea sa de reprezentant legal al societății pârâte.
Practic, reclamanta nu a făcut dovada existenței consimțământului pârâtei pentru încheierea unei convenții, în sens de negotium, având ca obiect furnizarea de către reclamantă a unor produse către pârâtă în schimbul unui preț.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge cererea reclamantei, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta . - Voluntari, ., nr. 152, . Ilfov în contradictoriu cu pârâtul . - Corbeanca, ., J. Ilfov, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.03.2015.
P. Grefier
B. M.-P. C. V.
Pentru grefier, aflat în c. m., semnează grefier șef
G. L.
Red Jud. BMP
Tehnodact CV 4 ex/06.05.2015.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1893/2015. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1889/2015.... → |
|---|
