Contestaţie la executare. Sentința nr. 01/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 01/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 5220/94/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA - SECȚIA C.
SENTINȚA C. NR.
Ședința publică din data de 01.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: L. C. R.
Grefier: R. U.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, în contradictoriu cu intimatul G. M. G..
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 18.03.2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru astazi, hotarand urmatoarele.
I N S T A N T A,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de18.04.2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ contestatoarea C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, a solicitat anularea încheierii nr. 2/28.03.2013 privind stabilirea cheltuielilor de executare în dosarul executare silită nr_ al B. B., T.&Asociații, anularea executării silite și a tuturor formelor de executare, dispuse în dosarul de executare și restabilirea situației anterioare executării silite.
În motivare, contestatorul a arătat că titlul executoriu invocat de către „creditorul" G. M. G., respectiv Sentința civilă nr. 479/F-C./14.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, nu poate fi pus în executare prin procedura executării silite de drept comun antamată în Codul de procedură civilă, în prezenta cauză obligația stabilită de către instanța de judecată fiind o obligație de a face stabilită intuitu personae, iar nicidecum o obligație de a da. Astfel, prin sentința civilă menționată mai sus, Curtea de Apel Pitești a stabilit in sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, entitate a autorității publice centrale care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, obligația de a emite decizia reprezentând titlul de evaluare efectuat de .>
În speță, creditorul G. M. G. a dobândit în baza contractului de cesiune autentificat sub nr. 1236/28.06.2010 drepturile asupra suprafeței de 21,74 ha care face obiectul dosarului de despăgubire transmis de către C. Județeană Argeș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat cu nr._/FFCC.
În cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII Legea nr.247/2005, sunt parcurse mai multe etape-efapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art.16 alin. 1 și 2 Capitolul V Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, - etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul cererii de reconstituire și etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. C. a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire". Inițial, pentru dosarul nr._/FFCC a fost întocmit raportul de evaluare de către societatea de evaluatori . SRL, desemnată aleatoriu să efectueze lucrarea. În acest sens etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire este suspendată până la data de 15 mai 2013, în condițiile O.U.G.nr.4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, aprobată prin Legea nr. 117/04.07.2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 456/06.07.2012.
Se mai arată că prin titlul executoriu, nu se instituie în sarcina Comisiei Centrale obligația de plată a sumei stabilite în raportul de evaluare întocmit de . doar obligația de a emite decizia reprezentând titlul de evaluare efectuat de societatea de evaluatori menționată, cuantum ce urmează a fi evidențiat într-o decizie conținând titlul de despăgubire, conform Titlului VII din Legea nr.247/2005. De altfel, titlurile executorii, la care fac referire creditorii, nu pot stabili în sarcina Comisiei Centrale obligația de plată a despăgubirilor, având în vedere că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, această comisie nu are competențe în privința achitării unor astfel de despăgubiri. Astfel, în baza deciziilor conținând titlul de despăgubire emise de către C. C. și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, potrivit dispozițiilor prevăzute în O.U.G. nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Potrivit acestui act normativ, titlul de despăgubire emis de C. C., în urma procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, poate fi valorificat de deținătorul acestuia după cum urmează: În cazul în care titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500.000.lei, titularul poate solicita fíe realizarea conversiei titlului în acțiuni emise de Fondul Proprietate, fíe acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte în numerar, Dacă titlul de despăgubire este emis pentru o sumă mai mare decât 500.000 lei, titularul are două posibilități de valorificare a titlului de despăgubire, în sensul că poate solicita fie primirea exclusiv de acțiuni emise de Fondul Proprietatea, fie primirea de titluri de plată în cuantumul și condițiile prevăzute de noile reglementări privind acordarea despăgubirilor în numerar, iar, până la concurența sumei consemnate în titlul de despăgubire, de acțiuni emise de Fondul Proprietatea. În acest context, potrivit art.182, lit.a Titlul VII din Legea nr.247/2005, introdus prin O.U.G.nr.81/2007, „Direcția pentru acordarea de despăgubiri în numerar, în baza opțiunii titularului titlui de despăgubire, în sensul acordării de despăgubiri in numerar, și după reținerea titlui de despăgubire în original, îi va transfera acestuia despăgubirea în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare". Totodată, conform dispozițiilor pct.182.4. din Hotărârea de Guvern nr.128/2008 privind modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente mobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.095/2005 "în vederea acordării despăgubirilor bănești și/sau în acțiuni, Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților va emite titlurile de plată și, respectiv, de conversie în ordinea înregistrării cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri, cereri însoțite de toate documentele necesare". Potrivit art.lll, alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.62/30.06.2010 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din Titlul VII din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a ordonanței amintite, se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare. Pe perioada de suspendare, valorificarea titlurilor de despăgubire emise de C. C. se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea, cu mențiunea că, prin Legea nr,117/2012, termenul prevăzut de acest act normativ a fost prelungit până la data de 15.05.2013. Așadar, C. C. nu poate fi executată silit în vederea îndeplinirii unei obligații de plată, care, potrivit dispozițiilor legale menționate mai sus, nu îi corespunde.
Mai arată contestatoarea că, dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd următoarele: "dacă în urma admiterii acțiunii administrația publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alte înscrisuri, executarea hotărârii definitive și irevocabile se va face în termenul prevăzut in cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile". Potrivit art. 24 alin. (2) din același act normativ, „în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere". Sancțiunea prevăzută la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 reprezintă un mijloc de constrângere, prin amenințarea pe care o prezintă pentru conducătorul autorității publice, spre a determina pârâta (autoritatea publică) să execute obligația de a face stabilită prin hotărârea judecătorească. Este un mijloc indirect de asigurare a executării obligației de a încheia, înlocui, modifica actul administrativ respectiv de a elibera conform dispozițiilor hotărârii judecătorești un act, adeverință etc. În aceste condiții, „creditorii" în mod greșit au solicitat întocmirea dosarului de executare silită, întemeiat pe dispozițiile de drept comun ale Codului de procedură civilă, aceștia având la dispoziție prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, care stabilesc procedura specială de aducere la îndeplinire a obligațiilor de a face intuitu personae dispuse în sarcina autorității publice. Trebuie făcută o distincție clară între „obligația de a face" ( autoritatea publică trebuie să încheie, să înlocuiască, să modifice, să elibereze un act) stabilită printr-o hotărâre judecătorească și „obligația de a da" (de a plăti o sumă de bani). Dacă prima se poate aduce la îndeplinire pe calea contenciosului administrativ prevăzută în dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, nefiind posibilă executarea silită a debitorului, cea de a doua se poate realiza, în schimb, pe calea dreptului comun în materia executării silite, prevăzut de dispozițiile Codului de procedură civilă. Creditorii aveau posibilitatea în baza prevederilor art. 22-24 din Legea nr. 554/2005 să ceară punerea în executare și nu prin procedura reglementată de art. 891 și 903 Cod proc. civilă. La întocmirea dosarului de executare silită nu s-a avut în vedere, imposibilitatea punerii în aplicare a hotărârii judecătorești pe calea executării silite, fiind stabilită în sarcina CCSD o obligație de a face intuitu personae și nicidecum „o obligație de a da" (de a plăti o sumă de bani) . Potrivit art. 1 din O.G. nr. 22/2002, urmărirea silită se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Conform art. 2, din același act normativ, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. De asemenea, în procesul executării silite a sumelor datorate de către instituțiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăti dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii. Rezultă cu claritate că, în procesul executării silite a creanțelor împotriva instituțiilor publice, aceasta faza procesuală are un conținut atipic, derogator de la dreptul comun care îl reprezintă normele Codului de procedură civilă. În aceste condiții, prevederile art. 3 din ordonanța amintită stabilesc în mod expres că „în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie." Or, articolul 2 al ordonanței prevede un termen de 6 luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. În speță acest termen prevăzut de lege nu a fost respectat de către creditorii creditorul G. M. G., în procedura executării silite, din moment ce prin intermediul S.C.P.E.J. B., T.& Asociații a solicitat executarea obligației în termen de 10 zile.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 711 și urm. Cod procedură civilă, Titlul VII din Legea nr 247/2005.
În dovedire, contestatorul a solicitat și administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, următoarele înscrisuri: somație emisă în dosarul nr._ de B. B., T. și Asociații (fila 11), sentința civilă nr.479/F.C./14.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr._ (f12-13), decizia nr. 5043/28.11.2012 pronunțată de ICCJ în dosarul_ (f 14-17), încheierea de încuviințare a executării silite nr.1398/21.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ (fila 18), încheierea nr. 2/28.03.2013 de stabilire a cheltuielilor de executare din ds de executare_ (fila 19).
La data de 17.07.2013, contestatoarea a depus la dosarul cauzei note de ședință, prin care a arătat că își menține contestația la executare formulată în contradictoriu cu creditorul G. M. G. și a precizat că, urmare a ședinței din data de 27.06.2013 C. Națională a hotărât emiterea deciziei în dosarul de despăgubire nr._/FFCC, respectiv Decizia nr. 28/27.06.2013. A mai precizat că, întrucât somația creditorului a rămas fără obiect, solicită admiterea contestației în ceea ce privește cheltuielile de executare.
Creditoarea a depus la dosar, în copie, titlul de despăgubire nr. 28/27.06.2013 (filele 30-31).
Deși legal citat, intimatul nu a depus la dosar întâmpinare.
La solicitarea instanței, s-au comunicat, de către SCPEJ B., T. și Asociații, actele de executare din dosarul nr. 286/2 ind E/2013 (filele 89-117).
La termenul din 16.05.2014, instanța a respins cererea de suspendare provizorie a executării silite, în temeiul art. 718 alin.1 Cod procedură civilă, ca neîntemeiată.
Analizând înscrisurile aflate la dosar, instanța constată următoarele:
Intimatul creditor Gutică M. G. a solicitat Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești T. B. O. punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.479/F.C./14.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr._ (f12-13) modificată prin decizia nr. 5043/28.11.2012 pronunțată de ICCJ în dosarul_ în baza căreia contestatoarea a fost obligată să emită titlul de despăgubire pentru suma de 16.468.000 lei.
S.C.P.E.J. B., T. și Asociații, în temeiul art. 632,634 Cod procedură civilă, au admis cererea creditorului și prin încheierea nr.1 pronunțată la data de 13.03.2013 au dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. 286/2E/2013 împotriva debitoarei C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A fost încuviințată executarea silită în temeiul titlului executoriu de către Judecătoria B., prin încheierea nr. 1398 din data de 21.03.2013, pronunțată în dosarul nr._ .
Prin încheierea nr. 2/28.03.2013 dată în dosarul de executare nr.286/2E/2013, S.C.P.E.J. B., T. și Asociații a stabilit suma de 4900 lei, cheltuieli de executare silită .
La data de 28.03.2013 executorul judecătoresc a somat contestatoarea ca, în conformitate cu dispozițiile art. 903 C.pr.civ., în termen de 10 zile de la oprimirea sau lăsarea somației la sediul debitoarei, să execute obligația prevăzută în titlul executoriu, în sensul de a indeplini obligația de a face și de a achita suma de 4900 lei cheltuielide executare.
Somația a fost comunicată debitoarei la data de 01.04.2013, conform procesului-verbal de comunicare (fila 108).
La data de 18.04.2013, contestatoarea a formulat prezenta contestație la executare, prin care a susținut că titlul executoriu nu poate fi pus în executare prin procedura executării silite de drept comun, fiind stabilită de către instanța o obligație de a face intuitu personae executarea titlului urmând a se face potrivit dispozițiilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Instanța reține că dispozițiile cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 se referă la valorificarea titlurilor de despăgubire care au fost emise de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, însă executarea silită pe care creditoarea o contestă nu viza valorificarea titlului de despăgubire, ci chiar emiterea titlului de despăgubire.
Astfel, prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.479/F.C./14.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr._ (f12-13) modificată prin decizia nr. 5043/28.11.2012 pronunțată de ICCJ în dosarul_ s-a dispus obligarea creditoarei să emită titlul de despăgubire pentru suma de 16.468.000 lei. Rezultă că obligația stabilită în sarcina creditoarei este o obligație de a face, care poate fi executată silit, potrivit dispozițiilor art. 903, cu referire la art. 905 Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit art. 903 Cod procedură civilă, dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere executorie, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiela debitorului, iar potrivit art. 905 din acelasi act normativ, dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare.
Având în vedere că, în speță, la data formulării cererii de începere a executării silite – 13.03.2013- creditoarea nu îndeplinise obligația de a emite titlul de despăgubire cuprinsă în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.479/F.C./14.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr._ (f12-13) modificată prin decizia nr. 5043/28.11.2012 pronunțată de ICCJ în dosarul_, în mod corect executorul judecătoresc a dispus prin încheierea nr.1 pronunțată la data de 13.03.2013 deschiderea dosarului de executare silită nr. 286/2E/2013 împotriva debitoarei C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu consecința încuviințării executării silite prin încheierea nr. 1398 din data de 21.03.2013, pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria B..
Instanța mai reține că pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 905 Cod procedură civilă, privind constrângerea prin aplicarea unor penalități, în cazul refuzului debitorului de a îndeplini obligația de a face intuitu personae în termenul de 10 zile instituit de legiuitor, condiția este ca executarea silită să fie încuviințată de către instanță, de unde rezultă că procedura executării silite a obligațiilor de a face este supusă etapei prevăzute de art. 665 Cod procedură civilă privind încuviințarea executării silite (în varianta în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită- 13.03.2013).
Instanța mai reține că în dosarul de executare a fost emisă somația prin care i se putea în vedere creditoarei să execute obligația din titlul executoriu.
Potrivit art. 622 Cod civil, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.
Creditoarea, în considerarea calității de autoritate a statului, avea obligația să execute de bunăvoie obligația instituită în titlu. Din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se poate reține faptul că statul și instituțiile publice au obligația de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească prin care au fost condamnați în calitate de debitori, în acest sens având obligația de a se dota cu un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor ce le revin.
În spiritul acestei jurisprudențe constante, s-a decis că executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp; intervenția statelor în procedura de executare nu poate, în niciun caz, să repună în discuție fondul dreptului, concluzie reluată și într-o . cauze împotriva României, spre exemplu, Ruianu (hotărâre din 17.06.2003), S. P. (hotărâre din 02.06.2004), C. (hotărâre din 27.09.2007), C. O. (hotărâre din 11.10.2007); Kocsis (hotărâre din 29.11.2007).
Această jurisprudență nu poate fi interpretată în sensul că s-ar stabili în sarcina statului o obligație absolută, de executare imediată a obligațiilor ce-i incumbă potrivit unor hotărâri judecătorești, indiferent de situația concretă în care urmează a se face executarea. Anumite situații excepționale, a căror incidență să fie corespunzător fundamentată, pot justifica în unele condiții o întârziere în executarea hotărârilor judecătorești. Cu toate acestea, esențial este ca prin reglementarea adoptată să nu se impună creditorilor statului o sarcină excesivă, în sensul de a-i lipsi în concret pe o perioadă îndelungată de posibilitatea de a-și vedea realizată creanța.
Constatând că, executarea silită s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, instanța va respinge cererea contestatoarei privind anularea executării silitre și a tuturor actelor de executare. Împrejurarea că pe perioada desfășurării procedurii executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 286/2E/2013, creditoarea a îndeplinit obligația stabilită în titlul executoriu și a emis Titlul de despăgubire nr.28 din 27.06.2013, nu poate reprezenta un motiv de admitere a contestației la executare.
În ceea ce privește încheierea nr. 2/28.03.2013 privind stabilirea cheltuielilor de executare în dosarul nr. 286/2E/2013, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 669 alin.2 Cod procedură civilă, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afara de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuiele de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la realizarea obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art.667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielie pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și a onorariului executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de acestia.
În speță, instanța constată că suma de 4900 lei, stabilită cu titlu de cheltuieli de executare cuprinde cheltuieli cu înregistrare, formare dosar, redactare adresă, cheltuieli de transport, cu trimiteri poștale, emitere somație, respectiv onorariu executori judecătoresc, fiind prevăzute în mod expres de disp. art. 669 alin.3 Cod procedură civilă și sunt stabilite în mod legal prin încheiere dată de executorul judecătoresc, potrivit alin.4 al art. 669 Cod procedură civilă. În ceea ce privește cuantumul onorariului executorului judecătoresc acesta se încadrează în valorile stabilite prin Ordinul ministrului justitiei nr. 2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecatoresti, cu modificările urm.
Conchizând că în mod corect s-au stabilit cheltuielile de executare și față de împrejurarea că executarea obligației de a face prevăzută în titlul executoriu a fost adusă la îndeplinire de către creditoare, cu depășirea termenului de 10 zile de la data primirii somației de către creditoare, văzând dispozițiile art. 669 alin.2 teza finală Cod procedură civilă, instanța, va respinge cererea privind anularea încheierii nr.2/28.03.2013 privind stabilirea cheltuielilor de executare în dosarul nr.286/2E/2003 al S.C.P.E.J. B., T. și Asociații și pe cale de consecință, în temeiul art. 711 Cod procedură civilă, va respinge contestația la executare.
Potrivit dispozițiile art. 719 alin.4 Cod procedură civilă, hotârârea de respingere a contestației, rămasă definitivă, va fi comunicată, din oficiu și de îndată, și executorului judecătoresc.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor,cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, în contradictoriu cu intimatul G. M. G., domiciliul Budeac M., ..
Cu apel în termen de 10 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. C. R. R. U.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1647/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
