Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 509/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 509/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 11058/94/2013
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 509
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 05.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea . și pe debitoarea . SRL, având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă debitoarea prin consilier juridic M. L. M., cu împuternicire depusă în ședință publică, lipsind creditoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- obiectul cauzei - ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
- stadiul procesual – fond,
- cauza fiind la primul termen de judecată, după care:
Nefiind cereri prealabile sau excepții de soluționat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Debitoarea, prin consilier juridic, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
În temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind că sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Debitoarea, prin consilier juridic, solicită instanței respingerea cererii ca fiind rămasă fără obiect datorită faptului că a achitat debitul principal. Cu privire la dobânda legală penalizatoare solicită instanței să constate că această sumă nu este certă, lichidă și exigibilă.
Mai arată că la filele 7-9 din dosar sunt depuse înscrisuri din care rezultă că există comandă doar pentru transportul care fusese efectuat, cel care fusese plătit. În acea comandă se arată care este data exigibilității, adică 30 de zile de la primirea facturii, dar acest debit fusese plătit înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, prin urmare nu face obiectul acestei cauze.
În privința celorlalte transporturi care nu fuseseră plătite sau fuseseră plătite cu întârziere, nu există comenzi de transport și nu există dată a exigibilității, prin urmare nu se poate determina data de la care încep să curgă dobânzile legale penalizatoare, din acest punct de vedere suma precizată în cererea de chemare în judecată nu este justificată, nu este probată și prin urmare se impune respingerea cererii.
De asemenea, solicită instanței respingerea cererii cu privire la plata cheltuielilor de judecată sau diminuarea acestor cheltuieli, având în vedere că a achitat debitul principal imediat ce a primit cererea de chemare în judecată. Fără cheltuieli de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Săliște, județul Sibiu, la data de 27.06.2013 sub nr._, astfel cum a fost precizată, creditoarea . a chemat în judecată pe debitoarea . SRL, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea debitoarei la plata dobânzii legale aferente debitului de 5.505,60 lei, calculată de la data de 01.12.2012 și până la data de 23.07.2013, precum și daunele interese suplimentare, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între părți s-a încheiat la data de 5.07.2012 un contract de transport intern mărfuri pe ruta București – Sibiu privind marfă generală (legume și fructe), în virtutea căruia creditoarea a efectuat pentru debitoare cinci transporturi, în cursul lunilor iulie – septembrie 2012. Dispozițiile contractuale au prevăzut ca plata transportului să fie efectuată în termen de 30 de zile de la data primirii documentelor aferente transportului, conform art.9 din comanda fermă de transport însușită de către ambele părți.
Creditoarea a mai precizat că debitul reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește cuantumul dobânzii solicitate, debitoarea a precizat că acestea sunt datorate în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 2 din Legea 72/2013.
Întrucât creditoarei nu i-a fost achitată suma datorată în termenul prevăzut în contract, în temeiul art. 10 din Legea 72/2013, creditoarea a solicitat instanței obligarea debitoarei și la plata daunelor interese suplimentare minimale în sumă de 40 euro (172,96 lei).
În drept, au fost invocate dispozițiile art.113 alin.1 pct.7, art.1013 și următoarele N.C.P.C., Legea 72/2013, OG nr.13/2011, art.1489, art.1535 N.C.C., art.1013, art.1017 N.C.P.C.
În susținere, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus un set de acte, filele 7-23.
Debitoarea . SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței să constate că cererea principală a rămas fără obiect întrucât debitul principal a fost achitat. În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii penalizatoare, creditoarea a solicitat respingerea acestui capăt de cerere.
P. sentința civilă nr. 546/14.08.2013 pronunțată de Judecătoria Săliște, instanța a admis excepția de necompetență teritorială și a dispus declinarea judecării cererii în favoarea Judecătoriei B..
Pe rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată la data de 30.08.2013 sub nr._ .
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
În fapt, între creditoarea .. și debitoarea S.C. T. R. Services S.R.L., au existat raporturi juridice între profesioniști, concretizate prin încheierea comenzii ferme de transport la data de 05.07.2012(f. 7), în baza căruia creditoarea a emis către debitoare facturi în cuantum de 5.505,60 lei, reprezentând contravaloarea transporturilor efectuate.
În drept, potrivit art. 1013 alin. 1 N.C.proc.civ., procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând in obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintru-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit art. 662 alin. 2 N.C.proc.civ., creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși titlul executoriu. În plus, alin. 3 al aceluiași articol dispune ca o creanță este lichidă când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui, iar potrivit alin. 4, creanța este exigibila daca obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plata.
Examinând îndeplinirea cerințelor prevăzute de textul legal sus-arătat, instanța constată că suma solicitată cu titlu de debit principal în cuantum de 5.505,60 lei reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă rezultând dintr-un înscris însușit de părți prin semnătură și ștampilare.
În primul rând, creditoarea a făcut dovada existenței unui contract încheiat între profesioniști, respectiv a contractului de transport de la data de 05.07.2012(f. 7), însușit de ambele părți prin semnătură și ștampilare.
Contractul încheiat între părți are ca obiect o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, obligație rezultând dintr-un contract civil.
Potrivit comenzii ferme de transport, creditoarea s-a obligat să efectueze transportul unor mărfuri constând în legume-fructe, produse refrigerate și congelate, locul de descărcare fiind localitatea Sibiu, iar debitoarea s-a obligat să achite contravaloarea serviciilor prestate în termen de 30 de zile de la comunicarea facturii, conform art. 9.
În conformitate cu art. 662 alin. 2 N.C.proc.civ., existența creanței pretinse de creditoare în cuantumul arătat rezultă fără dubiu din facturile fiscale emise de către creditoare, în timp ce debitoarea nu a administrat nicio dovadă în sensul achitării datoriei sau în sensul stingerii acesteia într-un alt mod admis de lege.
Sub acest aspect, sunt de menționat dispozițiile art. 277 alin. 2 C.proc.civ., potrivit cărora înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obișnuit în exercițiul activității unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepția cazului în care legea impune forma scrisă pentru însăși dovedirea actului juridic.
În cauza de față, instanța constată că facturile fiscale depuse de către creditoare nu au fost semnate de către debitoare, dar acestea au fost emise în baza unui contract negociat și însușit de ambele părți, prin semnătură și ștampilă.
Mai mult, instanța reține că debitoarea, prin întâmpinare, nu a contestat existența raporturilor contractuale desfășurate între părți, susținând că a achitat contravaloarea facturii nr. 1116/06.07.2012 la data de 16.08.2012.
De asemenea, în temeiul art. 662 alin. 3 N.C.pr.civ., cuantumul creanței rezultă din aceleași facturi fiscale, precum și din contractul încheiat între părți, astfel încât nu există niciun dubiu în privința lichidității creanței.
În privința împlinirii scadenței, instanța constată că data scadentă este menționată în cuprinsul contractului, respectiv în termen de 30 zile de la primirea facturilor, ceea ce înseamnă ca data scadenței s-a împlinit anterior promovării prezentei cereri de chemare în judecată, fără ca plata debitului principal scadent să se fi efectuat.
La data de 30.07.2013, creditoarea a depus prin Serviciul Registratură al Judecătoriei Săliște o cerere precizatoare(f. 38), prin care a învederat instanței că debitul principal a fost achitat, iar în consecință își restrânge cuantumul pretențiilor solicitate la plata penalităților de întârziere, plata daunelor interese minimale și la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța constată, față de extrasele de cont depuse de creditoare(f. 39-40), că debitoarea a achitat debitul principal solicitat de creditoare, respectiv suma de 1.101,12 lei la data de 16.08.2012, iar suma de 4.354,88 lei la data de 23.07.2013.
Întrucât debitoarea nu a achitat debitul la data scadenței, creditoarea a pretins plata dobânzii legale aferente debitului principal de 5.505,60 lei de la data de 01.12.2012 până la data plății efective, respectiv 23.07.2013.
Suma pretinsă cu acest titlu îndeplinește cerințele impuse de art. 1013 N.C.proc.civ., întrucât reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 1535 alin. 1 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Potrivit art. 1523 alin. 2 pct. d C.civ, debitorul se află de drept în întârziere în cazurile anume prevăzute de lege, precum și atunci când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi;
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1013 N.C.proc.civ., pentru aplicarea procedurii speciale a ordonanței de plată și, în consecință, va obliga debitoarea să plătească creditoarei în termen de 10 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri dobânda legală calculată conform OG nr. 13/2011, aferentă debitului de 5.505,60 lei de la data de 01.12.2012 până la data de 23.07.2013.
Creditoarea a solicitat totodată și obligarea debitoarei la plata sumei de 40 euro, reprezentând contravaloarea daunelor interese suplimentare minimale.
Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 72/2013, fără a aduce atingere drepturilor prevăzute la art. 9, dacă sunt întrunite condițiile întârzierii la plată, creditorul poate pretinde debitorului plata contravalorii în lei la data plății a sumei de 40 euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale.
Având în vedere că debitoarea se afla de drept în întârziere, conform art. 1523 alin. 2 pct. d C.civ., instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 10 alin. 1 din Legea nr. 72/2013, astfel că instanța va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 40 euro, echivalentul în lei la cursul de referință al BNR de la data plății, cu titlu de daune-interese suplimentare.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 453 C.pr.civ., debitoarea urmează a fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată constând în suma de 153 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și la plata onorariului de avocat în cuantum de 1240 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea .., cu sediul ales la avocat Târșia D. în Sibiu, ., ., împotriva debitoarei S.C. T. R. Services S.R.L., cu sediul în Chiajna, . Europolis, Unitatea 13, nr. 1-7, . ILFOV, astfel cum a fost precizată.
Somează debitoarea să plătească creditoarei în termen de 10 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri dobânda legală calculată conform OG nr. 13/2011, aferentă debitului de 5.505,60 lei de la data de 01.12.2012 până la data de 23.07.2013.
În temeiul art. 10 alin. 1 din Legea nr. 72/2013, obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 40 euro, echivalentul în lei la cursul de referință al BNR de la data plății, cu titlu de daune-interese suplimentare minimale.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 153 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și la plata onorariului de avocat în cuantum de 1240 lei.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./D.S. și B.A.L./4 ex./06.10.2015
Comunicat părților, azi, 2 ex...........................Grefier,
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1040/2015.... → |
|---|
