Plângere contravenţională. Sentința nr. 1190/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1190/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 8040/94/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1190
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 03.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – L. C. R.
GREFIER – R. U.
Pe rol se află judecarea plângerii contraventionale formulata de petenta S. M., cu domiciliul in oral Voluntari, ., judetul Ilfov, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN ILFOV, cu sediul în Bucuresti, . nr.7, sectorul 2.
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 18.02.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 04.03.2015, când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 27.06.2013 petenta S. M. a formulat, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN ILFOV, plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/20.06.2013, solicitând anularea acestuia și a sancțiunilor aplicate.
În motivare, petenta a arătat, în esență, că situatia de fapt retinuta prin procesul verbal nu corespunde realitatii. A aratat ca la trecerea de la barieră din București sector 2-. traversat calea ferată inainte ca bariera să inceapă coborârea și înainte depornirea semnalelor acustice și luminoase. Deși a explicat agentului de circulație situația, acesta a în tocmit totuși actul de sancționare.
In drept a invocat disp. OG nr.2/2001, OUG 195/2002.
In probatiune a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri si inregistrarea video a abaterii .
A anexat plângerii procesul-verbal de contravenție CP nr._/20.06.2013 (fila 5-7), dovada de reținere a permisului de conducere
Plângerea este legal timbrata cu taxa de timbru in suma de 20 de lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 (fila 13).
Intimata a depus la dosarul cauzei, la data de 22.10.2013, prin serviciul registratură, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că la data de 20.06.2013, agentul de poliție desfășura, conform planificării, activități de supraveghere și control a traficului rutier a observat cum autoturismul cu numărul de înmatriculare_ ce nu a oprit la trecerea la nivel cu calea ferată în timp ce barierele erau în curs de coborâre, iar semnalele acustice și luminoase erau pornite.
Intimata a mai arătat că fapta a fost înregistrată cu aparaftura radar montat pe autospeciala MAI aflat în funcțiune.
În drept, a invocat disp. art. 115-118 Cod procedură civilă.
În probațiune, intimatul a depus la dosarul cauzei suport CD (plic fila 20).
Instanta a incuviintat si administrat in cauza proba cu inscrisurile de la dosar si inregistrarea video si a luat act ca petentul nu a solicitat proba testimoniala.
INSTANȚA,
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/20.06.2013 (fila 5) încheiat de un agentul constatator din cadrul instituției intimate INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN ILFOV, petenta S. M. a fost sancționată cu 9 puncte amenda în cuantum de 675 de lei, cu același prilej agentul constatator luand și măsura reținerii permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile.
Petenta a fost sancționată în temeiul art. 102 alin. 3 lit. c din OUG nr. 195/2002, retinandu-se că, la data de 20.06.2013,orele 13:01, locul . a condus auto marca Ford cu nr_ din direcția Bucuresti catre Stefanesti, iar la bariera CFR A. nu a oprit la trecerea la nivel cu calea ferata cand semnalele luminoase și sonore erau in funcțiune, fiind filmata cu aparatul radar montat pe MAI_.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în prezenta petentei, fiind semnat de catre aceasta, fără obiecțiuni.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data inmanarii catre petent a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art.136 din ROUG nr.195/2002 rep, la trecerea la nivel cu calea ferată curență, conducătorul de vehicul este obligat să circule cu viteză redusă și să se asigure că din stânga sau din dreapta nu se apropie un vehicul feroviar, iar potrivit art. 138 din același act normativ, conducătorul de vehicul este obligat să oprească atunci când semnalul cu lumini roșii și/sau semnalul sonor sunt în funcțiune.
Nerespectarea acestor dispozitii legale se sancționează, conform art. 102 alin.3 lit.c din OUG nr. 195/2002, cu amendă prevazută în clasa a IV-a de sancțiuni (9-20 puncte amenda) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Din analiza inregistrarii video depuse la dosar de intimat pe suport electronic (compact disk - fila 20), realizata cu aparatul radar amplasat pe autospeciala politiei cu nr. de inmatriculare MAI_, rezulta fara putinta de tagada că petenta care conducea autoturismul Ford cu nr. de înmatriculare_ nu a oprit la semnalele luminoase și sonore de la trecerea la nivel cu cale ferata, deși acestea erau în funcțiune înainte ca masina petentei să pătrundă pe trecere.
F. de cele ce preceda, instanta conchide ca nu exista niciun dubiu in ceea ce priveste savarsirea faptei de catre petentă, inregistrarea video aflata la dosarul cauzei reprezentand o proba certa si completa de natura a convinge instanta de realitatea consemnarilor din cuprinsul actului contestat.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei prin propriile sale simturi de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 2002).
F. de cele ce preceda, instanta conchide ca, desi petentei i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N. G. c. României).
Așadar, instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale constând în neacordarea de prioritate de trecere vehiculelor care au acest drept.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
Privitor la sancțiunile aplicate, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. c din OUG nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevazută în clasa a IV-a de sancțiuni (9 sau 20 puncte-amendă cf. dispozițiilor art.98 alin.4 lit.d) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile (...), neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roșii și/sau sonore sunt în funcțiune.
Potrivit dispozițiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar potrivit dispozițiilor alin.2 din același act normativ, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Cum din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta ca petenta nu a oprit la trecerea la vinel cu calea ferată, deși semnalele luminoase și sonore erau în funcțiune, instanta retine ca fapta a fost corect încadrată din punct de vedere juridic, iar sanctiunea aplicata respecta limitele prevazute de lege pentru fapta comisa.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța observă că în speță s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită (9 puncte-amenda, 675 lei) și apreciază că nivelul minim al amenzii corespunde pe deplin pericolului social al faptei și conduitei petentului.
Din inregistrarea video aflata la fila 20 din dosarul cauzei (compact disk), instanta retine ca petenta nu a oprit la trecerea la vinel cu calea ferată, deși semnalele luminoase și sonore erau în funcțiune, continuîndu-și deplasarea.
In aceste conditii, instanța consideră că fapta petentuei nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare a acestuia, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acesteia față de siguranța traficului și denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Instanța consideră că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale. Acest gen de fapte contravenționale prezintă un grad de pericol social destul de ridicat (fapta este considerată de către legiuitor a prezenta o gravitate sporita prin stabilirea unei amenzi minime in cuantum de 675 lei), fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor.
F. de cele ce preceda, instanta apreciaza ca minimul sanctiunii aplicate corespunde pe deplin pericolului social al faptei comise si nu există nici un indiciu care să convinga instanta ca se impune reindividualizarea sanctiunii sau care sa permită instanței să considere că o reindividualizare ar fi suficientă pentru conformarea petentului, pe viitor, față de dispozițiile legale încălcate.
Atat timp cat sanctiunea este aplicată cu respectarea limitelor prevazute de actul normativ sancționator și atat timp cat petenta nu justifica existenta unor împrejurari de natură a conchide ca sanctiunea astfel aplicata este excesiva, instanța nu poate dispune reducerea cuantumului amenzii la minimul prevazut de lege sau inlocuirea sanctiunilor aplicate cu avertisment, căci astfel s-ar substitui fara temei in dreptul de apreciere recunoscut de legiuitor agentului constatator.
In ceea ce priveste sanctiunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe o perioada de 90 zile, instanta retine ca aceasta intervine de drept odată cu săvârșirea faptei de către petent, motiv pentru care apreciaza ca orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Instanța considera că masura complementara nu poate fi înlăturată, întrucât sancțiunile complementare au un rol preventiv și privesc protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic (Michel Pewinski c. Franței).
Instanta retine ca legiuitorul prezuma faptele de genul celei savarsite de petentă ca avand un grad de pericol social deosebit de ridicat, fapt ce se reflectă nu atât prin amenda prevăzuta ca si sanctiune principala, cât prin sancțiunea complementară constand in suspendarea exercitarii dreptului de a aconduce o anumita perioada de timp, aplicabilă ex lege.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunilor contravenționale, acestea fiind unele proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petentă.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petentă, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/20.06.2013, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea contraventionala formulată de petenta S. M., cu domiciliul in oraș Voluntari, ., judetul Ilfov, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN ILFOV, cu sediul în Bucuresti, . nr.7, sectorul 2, ca neintemeiata.
Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/20.06.2013, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. C. R. R. U.
Red/dact L.C.R./gref.RU/2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1191/2015. Judecătoria... → |
|---|
