Plângere contravenţională. Sentința nr. 4196/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4196/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 4196/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.-SECȚIA CIVILĂ
JUDEȚUL ILFOV
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4196
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 19.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: L. C. R.
GREFIER: M. C. P.
Pe rol fiind pronuntarea in cauza civila având ca obiect plângere contravențională promovată de petentul B. D. G., în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE ILFOV, împotriva procesului verbal . nr._ încheiat în data de 07.02.2015.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din 12.06.2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta, cand instanta, având nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru astazi, hotarand urmatoarele:
I N S T A N T A,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 11.02.2015 petentul B. D. G. a formulat, în contradictoriu cu intimata I.P.J. ILFOV plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/07.02.2015, solicitând anularea acestuia și a sancțiunilor aplicate.
În motivare, petentul a arătat, în esență, a fost sancționat pentru depășire neregulamentară. Mai arată că indicatorul cu depășirea interzisă l-a observat cu 2 km in urma locului unde a efectuat depășirea, crezând astfel că restricția indicatorului a incetat, totodată mai arată că agentul constatator i-a reținut permisul de conducere dar nu a specificat acest lucru in procesul verbal.
In drept a invocat dispozițiile OUG 195/2002
Plângerea este legal timbrata cu taxa de timbru in suma de 20 de lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 (fila 7).
Intimata a depus la dosarul cauzei, la data de 06.04.2015, prin serviciul registratură, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că la data de 07.02.2015 petentul a fost sancționat deoarece a efectuat manevra de depășire fiind in raza de acțiune a indicatorului depășire interzisă.
În drept, a invocat disp. OUG 195/2002 .
Instanta a incuviintat si administrat in cauza proba cu inscrisurile de la dosar .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/07.02.2015 petentului i s-a aplicat ca sancțiune contravențională amenda în cuantum de 390 lei, în temeiul art.100 alin.3 lit.e din OUG nr. 195/2002, reținându-se că la data de 07.02.2015, ora 14:12 DNCB km57+900m a efectuat manevra de depășire in zona de actiune a indicatorului depășire interzisă.
Petentul nu a semnant procesul verbal, fiind semnat de un martor asistent.
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevazute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contraventie conține mențiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele, prenumele si adresa contravenientului, descrierea faptei savarsite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că potrivit art. 120 alin.1 lit.h)din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 se interzice depășirea vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”. Nerespectarea acestor dispozitii legale se sancționează, conform art. 100 alin.3 li.e din OUG nr. 195/2002 rep., cu amendă prevazută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte amenda).
Instanta constata ca procesul verbal a fost incheiat de catre agentul constatator N. A. ca urmare a constatarilor personale, aspect cum rezulta din continutul procesului verbal si al raportului agentului.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Deși petentului i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, instanța observă că în cauză apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N. G. c. României). Simplele afirmații ale petentului formulate în cuprinsul plângerii, în sensul ca situația de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității, nesusținute de probe nu sunt de natură să înlăture prezumția de adevăr relativ de care se bucură actul constatator. Mai mult, martorul asistent audiat in cauză, Pangulescu O., care a fost depășit de către petent, a afirmat că nu știe să fi fost vreun indicator care să interzică depășirea, insă presupune că era linie continuă.
Așadar, prezumția de legalitate a actului atacat nefiind răsturnată - instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale.
Privitor la sancțiunile aplicate, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevazută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte-amendă cf. dispozițiilor art.98 alin.4 lit.b), nerespectarea regulilor privind depășirea.
Potrivit dispozițiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar potrivit dispozițiilor alin.2 din același act normativ, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța observă că în speță s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită (390 lei) și apreciază că nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului.
Instanța consideră că fapta acestuia, de a nu respecta regulile privind depășirea, nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare a petentului, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acestuia față de siguranța traficului și denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Instanța consideră că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale. Acest gen de fapte contravenționale prezintă un grad de pericol social destul de ridicat (fapta este considerată de către legiuitor a prezenta o gravitate sporita prin stabilirea unei amenzi minime în acest cuantum -390 lei), fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunilor contravenționale, acestea fiind unele proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/07.02.2015, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravenționalăformulată de B. D. G.- ., .. 670, jud. Dâmbovița in contradictoriu cu IPJ Ilfov-sector 2 București, ., nr. 7, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal . nr._/07.02.2015, ca legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
L. C. RomanMihai C. P.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4201/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4211/2015.... → |
|---|
