Plângere contravenţională. Sentința nr. 4211/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4211/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 4211/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Sentința civilă Nr. 4211/2015
Ședința publică de la 19.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. R.
Grefier M. C. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent . SRL
și pe intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER- I.S.C.T.R., având ca obiect plângere contravențională ISCTR_/21.08.2014
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 12.06.2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru astazi, hotarand urmatoarele.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 1 București sub nr._/299/2014la data de 12.09.2014, petenta . SRL, a solicitat in contradictoriu cu intimat ISCTR, anularea procesului verbal de contraventie ._/21.08.2014.
In motivarea cererii, petenta a arătat că, în fapt a fost sancționată petru faptul că nu a asigurat la bordul vehiculelor ce efectuează transport rutier de marfă actele din care să rezulte că șoferul ce efectua transportul respectiv era angajat al societății..
In drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001.
In dovedirea actiunii, reclamanta a precizat că întelege să se folosească de proba cu înscrisuri. In acest sens, a depus la dosarul cauzei, în copie, un set de inscrisuri..
La data de 26.11.2014 intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal
In probațiune intimata a depus uun set de inscrisuri.
Prin sentința civilă 3981/02.03.2015 Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 1 și a dispus declinarea prezentei cauze in favoarea Judecătoriei B..
Cauza a fost inregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 07.05.2015 sub nr._ .
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data 21.08.2014, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul ISCTR, procesul verbal de contravenție . nr._ prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de 4 pct.57 din HG 69/2012, constând în aceea ca soferul nu avea asupra sa legitimatia de serviciu. Pentru acest motiv s-a aplicat contestatorului o amenda în cuantum de 4.000 lei.
Analizând cuprinsul procesului verbal, sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității. Procesul-verbal de contraventie conține mențiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele, prenumele și adresa contravenientului, descrierea faptei savârsite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Referitor la condițiile de fond, acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei și a legalității sancțiunii.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic.
Potrivit art. 4 pct. 57 din HG nr. 69/2012 Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: documentele doveditoare din care să rezulte angajarea în condiții legale a persoanelor cu funcții care concură la siguranța circulației.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta. Instanța reține că prin plângerea formulată petentul nu a contestat că la momentul controlului nu avea asupra sa legitimatia de serviciu, insă a susținut că dintr-o meglijență a omis să tină asupra sa legitimatia, avand in vedere că soferii schimbă vehiculele de fiecare data cand pleaca in interes de serviciu.
Vazand probatoriul administrat in cauza si constatand ca prezumția de legalitate a actului atacat nu a fost răsturnată - instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale de catre petent.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
Potrivit art.21 alin.3 OG nr.2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este suficientă, date fiind circumstanțele comiterii faptei, gradul de pericol social redus al faptei concret săvârșite, precum și împrejurarea că s-a făcut dovada de către petent că deține această legitimatie de serviciu, astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar (filele 7-11). Totodată, instanța apreciază că achitarea de către petent –angajat ca și șofer la societatea M. T. 2008 SRL- a unei amenzi într-un cuantum atât de mare (4.000 lei) ar fi o sarcină excesiv de mare, în condițiile în care salariile acestor categorii de persoane nu se ridică nici pe departe la nivelul amenzilor prevăzute în acest act normativ.
De asemenea, opinia instanței are la bază pe de o parte dispozițiile art.5 alin. 5 din OG 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și art.7 alin.3 din OG 2/2001 potrivit căruia avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede în mod expres această sancțiune.
Totodată, instanța consideră că scopul preventiv educativ al sancțiunii se realizează și prin aplicarea sancțiunii avertismentului.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază plângerea întemeiată, in parte, urmând să o admită și să dispună înlocuirea sancțiunea amenzii contravenționale cu avertismentul. De asemenea, în temeiul art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei și îi va recomanda ca pe viitor să respecte legislația în vigoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, in parte, plângerea contravențională formulata de petenta . SRLsat Stăănești, ., jud. Argeș in contradictoriu cu ISCTR-sector 1 bucurești, Piața Presei Libere, nr. 1, corp D1, .>
Inlocuieste sanctiunea amenzii contraventionale aplicata prin procesul verbal . nr._/21.08.2014 cu sanctiunea avertismentului.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi recomandă ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.06.2015.
Președinte, Grefier,
L. C. RomanMihai C. P.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4196/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4205/2015.... → |
|---|
