Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 2772/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2772/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 2772/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2772
Ședința publică de la 05.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. M.-P.
Grefier: P. M.-C.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de creditorul . - în contradictoriu cu debitorul . SRL - având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data astăzi 05.05.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin cererea de înregistrată pe rolul instanței la data de 01.09.2014 sub nr._, creditorul . în contradictoriu cu debitoarea . SRL a solicitat, obligarea acesteia la plata sumei de 79.615,44 lei, reprezentând contravaloare marfă achiziționată – ulei brut floarea soarelui, pentru care a emis factura GTM nr. 09/05.08.2014, cu cheltuieli de judecată.
În motivare creditoarea a susținut că între părți s-au desfășurat activități comerciale în sensul că a livrat debitoarei marfa ulei brut de floarea soarelui, în cantitate de 23.780 kg, pentru care a emis factura GTM nr. 09/05.08.2014, în valoare de 79.615,44 lei având data scadentă stabilită la 13.08.2014.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1013-1024 C.pr.civ., art. 5 alin. 1 din Legea nr. 72/2013.
Acțiunea a fost legal timbrată, dovada achitării taxe judiciare de timbru în cuantum de 200 lei fiind depusă la dosarul cauzei la fila 4.
În dovedirea pretențiilor sale, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, atașând cererii un set de înscrisuri certificate pentru conformitate cu originalul (f. 5-10).
Debitoarea, deși legal citată, nu a depus întâmpinare și nu a fost reprezentată în fața instanței.
La termenul de judecată din 27.04.2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru creditoare.
Debitoarea a depus concluzii scrise.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în materie contractuală, sarcina probei este împărțită între creditor și debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existența convenției și executarea propriilor obligații, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, care poate proba contrariul fie prin actul juridic al plății sau o altă modalitate de stingere a obligațiilor reglementată de lege, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor conținute de contract, conform art. 1351 din Codul civil, prin intervenirea unui caz fortuit sau de forță majoră.
Obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acestuia prin intermediul unei acțiuni în justiție, revenindu-i doar sarcina de a dovedi existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului.
Astfel, în prezenta cauză, instanța reține că între părți s-au desfășurat relații contractuale în formă simplificată, având ca obiect vânzarea de ulei brut de către creditoare și obligația corelativă a debitoarei de plată a contravalorii mărfii livrate.
Instanța constată că creditoarea a livrat marfa către debitoare, chiar în lipsa unui contract întocmit anterior în scris între părți.
Acordul de voință trebuie înțeles ca negotium juris, astfel încât recunoașterea debitului de către debitoare, intervenită în urma acceptării la plată a facturii fiscale nr. 09, emisă de creditoare la data de 05.08.2014, prin semnarea acesteia și prin aplicarea ștampilei societății debitoarei, fac dovada derulării unor raporturi de natură contractuală între părți.
Instanța reține că debitoarea, deși i s-a comunicat cererea de chemare în judecată împreună cu înscrisurile anexate, nu a depus întâmpinare și nu a făcut, astfel, dovada achitării facturii invocate de către creditoare.
Apărările formulate de debitoare și înscrisurile depuse de aceasta ulterior închiderii dezbaterilor, nu pot fi analizate de instanță față de sancțiunea prevăzută de art. 394 alin. 3 C.pr.civ.
Potrivit art. 1.013 C.pr.civ. procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinat potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Conform art. 662 C.pr.civ creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui și creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, instanța apreciază că creditoarea - creditoare a făcut dovada unei creanțe certe întrucât aceasta reiese din cuprinsul facturii depuse la dosarul cauzei. De asemenea, creanța este și lichidă - cuantumul acesteia rezultând din conținutul facturii fiscale anterior menționate.
De asemenea instanța constată că creanța creditoarei este exigibilă, data scadenței nefiind menționată în cuprinsul facturii, dar față de prevederile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 72/2013, se va calcula la 60 de zile calendaristice de la data primirii facturii.
Față de faptul că creditoarea a probat raporturile juridice existente între aceasta și debitoare, precum și faptul că este titulara unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva debitoarei, iar aceasta nu a formulat apărări și nu a depus probe din care să rezulte executarea obligațiilor contractuale asumate, instanța va admite primul capăt de cerere și va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 79.615,44 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. 09/05.08.2014.
În temeiul art. 1.021 C.pr.civ., instanța va stabili termen de plată în 10 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată solicitate de creditoare, potrivit art. 453 alin. 2 C.pr.civ., față de împrejurarea că debitoarea a căzut în pretenții, instanța va obliga debitoarea la suportarea cheltuielilor determinate de proces, respectiv la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de creditorul . - Ciolpani, .. 127, . postal_ în contradictoriu cu debitorul . SRL - Pitești, .. 2, ._.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 79.615,44 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. 09/05.08.2014.
Stabilește termen de plată în 10 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Obligă debitoarea la plata cheltuielilor de judecată către creditoare în cuantum de 200 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.05.2015.
Președinte, Grefier,
B. M.-PetronelaPopescu M.-C.
Red Jud. BMP
Tehnodact BMP 4 ex/10.06.2015.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2668/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2823/2015.... → |
|---|
