Plângere contravenţională. Sentința nr. 5946/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5946/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 5946/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
JUDEȚUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.5946
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 25.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – L. C. R.
GREFIER – G. G. M.
Pe rol fiind acțiunea civilă, având ca obiect plângere contravențională, formulată de către petentul T. T. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. ILFOV, împotriva procesului verbal de contravenție.
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2015, consemnările au fost făcute în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta hotarare, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, 25.09.2015, cand a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 20.02.2015 petentul T. T. a formulat, în contradictoriu cu intimata I.P.J. ILFOV-SERVICIUL RUTIER, plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/18.02.2015, solicitând anularea acestuia și a sancțiunilor aplicate.
În motivare, petentul a arătat, în esență, că descrierea faptei asa cum a fost retinuta in continutul procesului verbal nu este adeverata, pe sensul sau de mers nu se afla nicio persoana pe trecerea de pietoni.
În drept, a invocat OG nr.2/2011, OUG nr.195/2002.
In probatiune a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri și martori.
A anexat plângerii procesul-verbal de contravenție CP nr._/18.02.2015 (fila 5) .
Plângerea este legal timbrata cu taxa de timbru in suma de 20 de lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 (fila 9).
Intimata a depus la dosarul cauzei, la data de 20.04.2015, prin serviciul registratură, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că procesul verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin.1 din OG nr. 2/2001 și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ. A mai susținut intimatul că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale ale unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind investit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop rspectarea legilor și apărarea statului de drept.
Instanta a incuviintat si administrat in cauza proba cu inscrisurile de la dosar si proba testimonială, fiind audiați, sub prestare de jurământ, martorii T. D. T.-sotia petentului și T. M. E., apreciind ca interdictia prevazuta de art.315 C.p.c., nu vizeaza si cauzele avand ca obiect plangere contraventionala, printr-o interpretare extinsa a dispozitiilor art.33 alin 1 raportat la art. 34 din OG nr. 2/2001 care permit audierea oricaror altor persoane in masura sa contribuie la rezolvarea temeinica a cauzei si fata de specificul cauzelor cu acest obiect, carora li se aplica garantiile din procesul penal, precum si pentru a nu plasa petentul într-un net dezavantaj față de intimat si a rupe justul echilibru dintre părți, ceea ce ar duce la încălcarea art. 6 CEDO sub aspectul egalității armelor în proces.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Prin procesul-verbal de contraventie . nr._/18.02.2015 petentului i s-a aplicat o sanctiune de 4 puncte amenda, in cuantum de 390 lei, precum si sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, pentru nerespectarea dispozitiilor art. 135 lit. h din OUG nr. 195/2002, in temeiul art 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, precum și sancțiunea avertismentului pentru ca nu avea asupra sa permisul de conducere, retinandu-se ca la data de 18.02.2015, in jurul orei 21:00, a condus autoturismul cu nr. de inmatriculare_ pe DN1 Tâncăbești, km28+200m, si nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajati in traversarea drumului public prin loc marcat si semnalizat, pe sensul său de mers.
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contraventie este supus controlului de legalitate si temeinicie al instantei.
Analizand modul de intocmire a procesului-verbal, instanta constata ca acesta respecta dispozitiile imperative ale legii, nefiind incidenta niciuna dintre cauzele de nulitate absoluta prevazute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contraventie contine mentiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, descrierea faptei savarsite, data comiterii acesteia si semnatura agentului constatator. Procesul-verbal intocmit contine si semnatura petentului cu mențiunea „nu am vazut niciu pieton”.
Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, conducatorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere pietonului care traverseaza drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzator, ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci cand acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului. Nerespectarea acestei prevederi legale se sanctioneaza, potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte amenda) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Instanta constata ca procesul verbal a fost incheiat de catre agentul constatator ca urmare a constatarilor personale, aspect ce rezulta din continutul procesului verbal cat si din intampinarea intimatului.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Petentul a susținut că situația de fapt reținută în procesul verbal este nereală.
Instanta retine ca, potrivit martorei T. D. audiată in cauza, petentul circula dinspre Bucuresti înspre domiciliu –Izvorani, iar la trecerea pentru pietoni de la Tâncăbești nu se afla niciun pieton. A mai susținut că petentul a redus viteza pentru că în fața lor erau mașini care schimbau benzile și că este imposibil să nu fi observat trecerea de pietoni (fila 49). Declarația acestei martore se coroborează și cu declarația matorului T. Mariun care a relatat că se afla în mașina petentului, venind dinspre București și mergând spre Izvorani, că a observat trecerea pentru pietoni din Tâncăbești și că nu se afla niciun pieton pe trecere (fila 50).
Instanta retine ca nu exista niciun indiciu cu privire la caracterul neverosimil al declaratiilor acestor martori, relatările acestora privind modul de desfășurare a evenimentelor sunt în acord cu susținerile și explicațiile petentului exprimate prin plângere.
Pentru aceste considerente, avand in vedere declaratia martorilor audiați, apreciate ca verosimile, care în opinia instanței sunt în măsură să răstoarne prezumția relativă de adevăr a procesului verbal, instanta, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001, va anula procesul verbal în ceea ce privește fapta prevazută de art. 135 lit. h din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002.
În ceea ce privește contravenția sancționată prin art. 101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002, respectiv neîndeplinirea obligațiilor de a avea asupra sa permisul de conducere, instanța observă că petentul nu a contestat prin procesul verbal această faptă, iar unica proba administrată în cauză este procesul verbal de contravenție care se bucură de prezumția de legalitate, astfel încât instanța apreciază că în mod întemeiat s-a reținut în procesul verbal această contravenție.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată pentru acestă contravenție, respectiv avertismentul, instanța apreciază că acesta este suficienta și aptă să prevină, in viitor, săvârșirea unor noi fapte contravenționale de către petent.
În acest sens, instanța, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, va admite în parte plangerea petentului, va dispune anularea procesului-verbal de contraventie contestat în ceea ce privește fapta prevazută de art. 135 lit. h din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, concomitent cu exonerarea petentului de plata amenzii si inlaturarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce autovehicule și va mentine procesul verbal sub aspectul săvârșirii contraventiei prev de art. 101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002 pentru care i s-a aplicat petentului sancțiunea contravențională a avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE :
Admite în parte plângerea contravențională formulata de petentul T. T., domiciliat în București, ., nr.8, ., ., în contradictoriu cu intimata I. DE POLITIE AL JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul în București, ., nr.7, Sectorul 2.
Anulează in parte procesul verbal . nr._/18.02.2015 în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 135 lit. h din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002.
Exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale în sumă de 390 lei.
Înlătură sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule.
Menține sancțiunea avertismentului aplicată pentru contravenția prev de art. 101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.09.2015.
PREȘEDINTE, Grefier,
L. C. R. G. Georgioana M.
Red.RLC/GGM/4 ex./01.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5945/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5952/2015.... → |
|---|
