Plângere contravenţională. Sentința nr. 8810/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8810/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 8810/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA NR.8810
Ședința publică de la 07.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. P.
Grefier: G. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent B. L. S. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN ILFOV, având ca obiect plângere contravențională CP NR._/19.12.2014.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 24.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.12.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 07.01.2015, petentul B. L. S. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov, anularea ca nelegal a procesului-verbal CP NR._/19.12.2014 și înlăturarea sancțiunilor aplicate.
În motivare, în esență, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional pe motiv că la data de 19.12.2014, ora 17:15 în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN1, localitatea Tâncăbești, jud. Ilfov a fost oprit de un echipaj de poliție pe motiv că nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare regulamentară, pe sensul său de mers. A arătat că cele consemnate în procesul verbal nu corespund realității și că pietonul nu era angajat în traversarea părții carosabile pe sensul său de mers.
În drept, a invocat prevederile din OG 2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosar copie de pe procesul-verbal de constatare a contravenției (f.8).
Cererea a fost legal timbrată cu 20 de lei.
La data de 29.04.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare(f 19-20), prin care a solicitat respingerea acțiunii.
La data de 26.06.2015 petentul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
La termenul din data de 24.11.2015, sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._/19.12.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 360 lei, pentru fapta prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile.
În vederea încheierii procesului-verbal contestat, agentul constatator a reținut că, la data de 19.12.2014, ora 17:15 petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN1, loc. Tâncăbești, jud. Ilfov și nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare regulamentară, pe sensul său de mers (f.8).
Analizând cu prioritate dacă petentul a introdus plângerea contravențională în termenul imperativ de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul legal.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta îndeplinește cerințele prevăzute de art. 16,17 și 19 din OG 2/2001, neexistând cauze de nulitate absolută sau relativă care să îi afecteze valabilitatea.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia dispoziției art. 34 rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt, până la proba contrară.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Chiar și în cazul concret în care, făcând aplicarea art 11 și 20 din Constituție, în vederea aplicării principiilor prevăzute de art 6 din CEDO în materie penală, aceasta nu conduce la aplicarea automată a dreptului procesual penal prevăzut de legea internă în cauza concretă dedusă judecății, ci aplicarea Codului de Procedură Civilă și a garanțiilor instituite de jurisprudența CEDO, care nu se opun aplicării prezumției privind legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție cu respectarea condițiilor anterior menționate.
Conform adagiului latinesc actori incumbit probatio, reluat în dispozițiile art.249 C.proc.civ, cel care face o propunere înaintea instanței trebuie sa o dovedească. În cazul de față, petentul nu a dovedit o stare faptică care să contravină celei descrise în procesul verbal contestat, prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției nefiind așadar răsturnată.
Potrivit art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea conform art. 7 alin.2 din același act normativ, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Conform alineatului următor, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire a contravenției nu prevede această sancțiune.
Potrivit art. 21 alin.3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care fapta a fost comisă, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Astfel, chiar dacă formal sancțiunea aplicată are temei legal, examinând circumstanțele particulare ale săvârșirii faptei, instanța constată că, în raport de criteriile arătate la art. 21 alin.3 din OG 2/2001, conduita petentului relevă un grad minim de pericol social, reținând și condițiiile meteorologice de la data săvârșirii faptei, carosabilul fiind umed. De asemenea,în acest sens, instanța va avea în vedere și împrejurarea potrivit căreia, în jurisprudență s-a considerat că situația în care drumul are mai multe benzi de circulație ar trebui asimilată celei în care drumul este cu două sensuri de mers, iar în condițiile în care pietonul nu a fost stânjenit în dreptul său de a efectua traversarea în siguranță, agentul constatator ar fi trebuit să aplice o sancțiune în raport cu pericolul social concret, drept urmare, sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei va fi înlocuită cu cea a avertismentului, cu consecință înlăturării sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. L. S., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/19.12.2014 și va înlocui sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 360 de lei cu cea a avertismentului, cu consecința înlăturării aplicării sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul B. L. S., CNP_ în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în București, . nr. 7, sector 2.
Menține procesul-verbal de contravenție CP nr._/19.12.2014.
Înlocuiește sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 360 de lei cu cea a avertismentului.
Înlătură aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile.
Cu drept de apel in 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 07.12.2015.
Președinte, Grefier,
R. P. G. G.
Red.jud.PR
Thn.red.gr.GG/4ex/08.01.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5951/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8813/2015.... → |
|---|
