Plângere contravenţională. Sentința nr. 8813/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8813/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 8813/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8813
Ședința publică din data de 07.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – P. R.
GREFIER – G. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent P. D. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravențională CP NR._/13.01.2015.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 24.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.12.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 26.01.2015, petentul P. D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov, anularea ca nelegal a procesului-verbal . NR._/13.01.2015 și înlăturarea sancțiunilor aplicate.
În motivare, în esență, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional pe motiv că la data de 13.01.2015, în Aeroportul Internațional Henri C., a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe sensul opus de mers. A arătat că procesul verbal este nul deoarece nu este conform cu prevederile OG 2/2001, în sensul că nu i-a fost dată posibilitatea de a formula obiecțiuni în cuprinsul procesului-verbal și agentul de poliție nu a completat rubrica privind înștiințarea de plată.
În drept, a invocat prevederile din OG 2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosar un set de înscrisuri (f.5-10).
Cererea a fost timbrată cu 20 de lei, potrivit chitanței de plată de la fila 2.
La data de 26.06.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare(f 20-22), prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale.
La termenul din data de 24.11.2015, sub aspectul probatoriului, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 13.01.2015, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 585 lei, pentru fapta prevăzută de art. 101 alin. 3 lit. D din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 60 de zile.
În vederea încheierii procesului-verbal contestat, agentul constatator a reținut că, la data de 13.01.2015, în Aeroportul Internațional Henri C., petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe sensul opus de mers, în mod nejustificat (f.37).
Analizând cu prioritate dacă petentul a introdus plângerea contravențională în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că, astfel că plângerea contravențională a fost introdusă la data de 26.01.2015, așadar în termenul legal.
În continuare, potrivit art. 34 alin.1 din OG 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Verificând, în conformitate cu disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16,17 și 19 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, referitor la motivele de nulitate invocate de petent, respectiv neacordarea posibilității de formula obiecțiuni în cuprinsul procesului-verbal și necompletarea rubricii privind înștiințarea de plată, instanța reține că art. 17 din OG 2/2001 prevede în mod expres cazurile de nulitate absolută, lipsa celorlalte mențiuni, chiar și a celor prevăzute de art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 reprezintă cazuri de nulitate relativă, contravenientul trebuind să facă dovada existenței unei vătămări. În acest sens este și Decizia nr. 22 din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a enunțat în considerente faptul că, în afară de mențiunile prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, care sunt obligatorii și a căror lipsa se sancționează cu nulitatea absolută, lipsa celorlalte mențiuni se sancționează cu nulitatea relativă, care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
Așa cum se poate observa, în cazul de față, contravenientul nu a dovedit faptul că a suferit o vătămare de pe urma lipsei acestor mențiuni din conținutul procesului-verbal, cu atât mai mult cu cât acesta a beneficiat de posibilitatea obiectivă de supune procesul-verbal contestat analizei unei instanțe de judecată.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia dispoziției art. 34 rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt, până la proba contrară.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Chiar și în cazul concret în care, făcând aplicarea art 11 și 20 din Constituție, în vederea aplicării principiilor prevăzute de art 6 din CEDO în materie penală, aceasta nu conduce la aplicarea automată a dreptului procesual penal prevăzut de legea internă în cauza concretă dedusă judecății, ci aplicarea Codului de Procedură Civilă și a garanțiilor instituite de jurisprudența CEDO, care nu se opun aplicării prezumției privind legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție cu respectarea condițiilor anterior menționate.
Conform adagiului latinesc actori incumbit probatio, reluat în dispozițiile art.249 C.proc.civ, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie sa o dovedească. În cazul de față, petentul nu a dovedit o stare faptică care să contravină celei descrise în procesul verbal contestat, prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției nefiind așadar răsturnată.
Raportat la gradul de pericol social al faptei contravenționale reținute, instanța apreciază faptul că amenda contravențională în cuantum de cuantum de 585 lei și aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 60 de zile, pentru fapta contravențională prevăzută de art. 101 alin. 3 lit. D din OUG nr. 195/2002, aplicată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/13.01.2015, întocmit de intimată, este proporțională cu gravitatea faptei, fiind aplicată în cuantumul minim prevăzut de art. 98 alin.4 lit. c din OUG 195/2002.
Potrivit art. 101 alin.3 din O.U.G. 195/2002, Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:d) circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de contravenție emis de intimată, ca fiind legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta P. D., CNP_ cu domiciliul în Pitești, .. 7, ., ., județul Argeș în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, cu sediul în București, . nr. 7, sector 2 ca neîntemeiată.
Cu drept de apel in 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 07.12.2015.
Președinte, Grefier,
R. P. G. G.
Red.jud.PR
Thn.red.gr.GG/4 ex/07.01.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8810/2015.... | Actiune in regres. Sentința nr. 8816/2015. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
