Plângere contravenţională. Sentința nr. 7928/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7928/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 7928/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.7928
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 13.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – L. C. R.
GREFIER – F. D.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de petenta . SRL, in contradictoriu cu intimatul ISCTR .
Dezbaterile au avut loc în ședința din publica din data de 30.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.11.2015, apoi la data de 13.11.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 08.09.2014, sub nr. _ , petenta . SRL a solicitat in contradictoriu cu intimatul ISCTR anularea procesului verbal de constatare a contravenției ISCTR nr._/14.08.2014 și exonerarea de la plata amenzii.
În motivare petentul a susținut că, aspectele consemnate în procesul verbal de contravenție nu corespuns realității.
Prin procesul verbal de contravenție s-a reținut că, in data de 14.08.2014, ora 04:08, pe DN65, km 54+000, în localitatea Slatina, județul O., petentul a fost oprit și verificat dintr-un ansamblu de vehicule format din vehiculul cu nr. de înmatriculare_ si semiremorca cu nr. de înmatriculare_, utilizat de D. A. TRANS 2004 SRL, constatându-se nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică fracționata cu pana la o ora: in data de 24.07.2014, ora 23:05 pana la data de 25.07.2014 ora 07:06 conducătorul auto a efectuat o perioada de odihnă zilnică fracționata de 08:01 ore, lipsă odihnă de 9 ore.
Plângerea a fost întemeiata in drept pe dispozițiile OG 2/2001.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării a arătat că fapta contravențională a fost constatată și sancționată în mod corect, procesul verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului și deci, petenta nu poate fi exonerată de răspundere, deoarece fapta pentru care a fost sancționată petenta este individualizată în mod clar, procesul verbal de contravenție fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor Ordonanței nr.2/2001.
Prin sentința civilă nr.564/22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slatina și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii contravenționale formulată de petenta . 2004 SRL impotriva procesului verbal ._/27.08.2014 în favoarea Judecătoriei B..
Cererea a fost inregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 06.02.2015 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.1337/06.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii contravenționale formulată de petenta . 2004 SRL impotriva procesului verbal ._/27.08.2014 în favoarea Judecătoriei Slatina, s-a constata conflict negativ de competență și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de casație și Justiție pentru soluționarea conflientului de conpetență.
Pin decizia nr. 2416/10.06.2015 pronunțată de ICCJ s-a stabilit competența de soluționare a plângerii contravenționale împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/14.08.2014 în favoarea Judecătoriei B. (cu toate că locul săvârșirii contravenției este în localitatea Slatina, judetul O.).
La termenul de judecată din 30.11.2015, instanța în temeiul art. 258, 254,255 Cod procedură civilă a încuviințat petentei și intimatei proba cu înscrisurile de la dosar .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/14.08.2014 petentei i s-a aplicat ca sancțiune contravențională principala amenda în cuantum de 3.000 lei pentru nerespectarea prevederilor art.8 alin.3 pct.7 din OG nr. 37/2007, sanctionata de art. 9 alin.1 lit.e din acelasi act normativ, reținându-se că in data de 14.08.2014, ora 04:08, pe DN65, km 54+000, localitatea Slatina, judetul O., a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din vehiculul cu nr de inmatriculare_ si semiremorca cu nr de inmatriculare_, utilizat de D. A. TRANS 2004 SRL, constatându-se nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică fracționata cu pana la o ora: in data de 24.07.2014, ora 23:05 pana la data de 25.07.2014 ora 07:06 conducătorul auto a edectuat o perioada de odihnă zilnică fracționata de 08:01 ore, lipsă odihnă de 9 ore.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevazute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contraventie conține mențiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, denumirea si sediul contravenientului, descrierea faptei savarsite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Procesul-verbal nu a fost semnat de către petentă, aceasta nefiind de față și nici de un martor asistent, existând mentiunea nu s-a identificat niciun martor.
In ceea ce priveste motivele de nulitate invocate de catre petenta, prin plangere, instanta le va respinge ca neintemeiate pentru urmatoarele considerente:
In completarea dispozitiilor art.17 din OG nr.2/2001, care impun ca procesul verbal sa fie semnat de catre agentul constatator, art. 19 impune ca aceasta formalitate sa fie realizata pe fiecare pagina a procesului verbal. Instanta retine ca nesemnarea procesului verbal pe fiecare pagina de catre agentul constatator poate atrage nulitatea actului de sanctionare numai in ipoteza in care petenta reclama vreun prejudiciu cauzat prin nerespectarea acestei conditii de forma. Or, in speta, acest lucru nu poate fi luat in discutie cata vreme petenta nu contesta autenticitatea vreunei pagini a procesului verbal, nesemnata de agentul constatator. In concluzie, invocarea viciului nesemnarii procesului verbal pe fiecare pagina de catre agentul constatator fara a contesta autenticitatea vreunei pagini nesemnate de acesta nu poate atrage nicio sanctiune, căci, fiind vorba despre o nulitate virtuala, petenta trebuie sa probeze ca viciul i-a cauzat un prejudiciu.
Referitor la nesemnarea procesului verbal de către un martor, instanța constată că s-a menționat, potrivit art.19 din OG nr.2/2001, motivul pentru care procesul vrbal nu a fost semnat de către un martor asistent. Instanța consideră oricum că rolul martorului este de a confirma modalitatea de întocmire a procesului-verbal și de a asigura respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate care potrivit propriei opțiuni sau datorită unei imposibilități obiective nu semnează procesul-verbal de constatare a contravenției, iar nu de a proba situația de fapt descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că potrivit art. 8 alin.3 pct. 7 din OG nr.37/2000 următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozitiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 si, dupa caz, ale Acordului AETR si constituie contraventii, daca acestea nu sunt considerate infractiuni potrivit legii penale: nerespectarea perioadei minime de odihna zilnica redusa cu doua ore sau mai mult, iar potrivit art. Art. 9 alin.1 lit.3) din acelasi act normativ contraventiile prevazute la art. 8 se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 la 6.000 lei si se aplica operatorului de transport rutier sau interprinderii de transport rutier .
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Cu toate că prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei prin propriile sale simturi de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 2002).
F. de cele ce preceda, instanta conchide ca, desi petentei i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, se observă că apărările formulate de aceasta nu prezintă o altă situație de fapt, recunoscând practic fapta descrisă de agentul constatator, astfel încât prezumția de legalitate a actului atacat nefiind răsturnată - instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține că potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite. Pe de alta parte, art. 21 alin. 3 din acelasi act normativ prevede ca sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
Astfel, instanța considera ca, desi petenta nu a respectat dispozitiile legii privind perioada minimă de odihnă, în concret, fapta acesteia prezintă un grad de pericol social redus ( a efectuat o perioada de odihnă de 8 ore, în loc de 9 ore, într-un intervat verificat de 28 de zile) astfel incat aplicarea sanctiunii avertismentului este in masura sa responsabilizeze petenta pe viitor si sa o atentioneze asupra consecintelor negative ale incalcarii normelor legale, fara a mai fi necesara aplicarea unei amenzi in sarcina acesteia.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficienta și aptă să prevină, in viitor, săvârșirea unor noi fapte contravenționale de către petenta. În acest sens, instanța, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, va admite in parte plângerea și va anula procesul-verbal de contraventie numai în ceea ce privește sancțiunea amenzii de 3000 lei aplicată, pe care o înlocuieste cu sancțiunea avertismentului, atrăgându-i atenția petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte plângerea contravențională formulată de către petenta . 2004 SRL, cu sediul in localitatea Cuca, nr. 154, județ Argeș în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORT RUTIER-ISCTR, cu sediul în Bucuresti, ..38, sector 1.
Înlocuiește sancțiunea amenzii în sumă de 3.000 lei aplicată prin procesul verbal . nr._ din data de 14.08.2014 cu sancțiunea avertismentului.
Atrage atenția petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.11.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER
L. C. R. F. D.
Red.RLC/DF/4 ex./ 06.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7910/2015.... | Actiune in regres. Sentința nr. 7820/2015. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
