Plângere contravenţională. Sentința nr. 911/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 911/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 911/2015
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 911
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 19.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. A.-L.
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta H. D. C. și pe intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, lipsesc părțile. Lipsește martorul H. I.-O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- obiectul cauzei – plângere contravențională,
- stadiul procesual – fond,
- cauza fiind la primul termen de judecată,
- la data de 12.01.2015 intimatul a depus întâmpinare,
- la data de 10.02.2015 petenta a depus cerere de judecare a cauzei în lipsă,
- pentru acest termen de judecată a fost citat martorul H. I.-O., după care:
Instanța, în temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ., încuviințează proba cu înscrisurile existente la dosar pentru ambele părți, apreciind că sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Instanța respinge proba testimonială cu martorul propus de către petentă, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 315 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ., nu poate fi citat ca martorul soțul, iar intimata, prin întâmpinare, s-a opus audierii martorului propus de petentă.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.07.2013 sub nr._, petenta, H. D. C., în contradictoriu cu intimata, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 17.07.2013, solicitând instanței anularea procesului-verbal.
În motivarea cererii, petenta a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 320 lei, 4 puncte penalizare și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, întrucât la data de 17.07.2013, pe DN 1, în localitatea Balotești, nu ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton aflat regulamentar în traversare.
Petenta a mai precizat că nu se face vinovată de cele reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat deoarece în momentul în care se afla pe trecere nu era nici un pieton angajat în traversarea carosabilului.
În dovedirea cererii, a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu martorul H. I.-O., soțul său.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. 2/2001.
Petenta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele: procesul-verbal contestat, actul de identitate.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimata, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit.
În motivare, intimata a arătat că prin actul de constatare petenta a fost sancționată întrucât la data de 17.07.2013, pe DN 1, în localitatea Balotești, județul Ilfov, nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în traversare, pe sensul de mers al autovehiculului.
În drept, încadrarea juridică a contravenției este art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, iar procesul-verbal de contravenție . nr._/ 2.04.2013 a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond prevăzute de dispozițiile art. 16 alin. 1, cât și cele prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 17.07.2013, petenta a fost sancționată contravențional cu amenda de 320 de lei și cu măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru că în data de 17.07.2013, ora 18:00, acesta a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare B-69-160 din direcția București către Ploiești, iar în localitatea Balotești, când a ajuns la trecerea de pietoni nu a acordat prioritate pietonului angajat în traversarea regulamentară a părții carosabile, pe sensul său de mers, trecerea de pietoni fiind marcată corespunzător, contravenție prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Situația de fapt reținută este reglementată de dispozițiile art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006, potrivit căruia conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța nu poate reține susținerile petente legate de faptul că au fost încălcate prevederile art. 16 pct. 7 din OG nr. 2/2001, deoarece nu i s-au consemnat obiecțiunile în totalitate, întrucât instanța reține faptul că la rubrica obiecțiuni este menționat faptul că petenta nu este de acord cu măsura luată, iar oricum, petenta a avut posibilitatea de a face obiecțiuni cu privire la procesul-verbal și de a arăta în fața instanței toate împrejurările legate de săvârșirea faptei contravenționale.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Prin probele propuse de petentă și administrate de instanță în cursul procesului, aceasta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.
Instanța nu poate reține susținerile petentului în sensul că fapta consemnată în cuprinsul procesului-verbal nu corespunde realității, întrucât nu exista niciun pieton care s-a angajat în traversarea trecerii.
Simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Reducerea vitezei reprezintă o obligație deosebit de importantă a conducătorilor auto, art. 123 lit. h din H.G. nr. 1391/2006 obligând conducătorul de vehicul să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități la trecerile pentru pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare și marcaje, când drumul public are cel mult o bandă pe sens, iar pietonii aflați pe trotuar, în imediata apropiere a părții carosabile, intenționează să se angajeze în traversare.
Din constatările personale ale agentului constatator exprimate în cuprinsul procesului-verbal, reiese faptul că petenta nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare pe sensul său de mers.
Această stare de fapt conduce în mod rezonabil la concluzia că împotriva conducătorului auto s-a ridicat o acuzație bazată pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea acestuia (cauza Blum v. Austria, hotărârea din 3 februarie 2005, paragraf 28).
Susținerile petentei relevate în cadrul plângerii contravenționale nu sunt de natură să înlăture temeinicia procesului-verbal. Aceasta nu a reușit să răstoarne sarcina probei în ceea ce privește legalitatea și veridicitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și în limitele competenței sale.
Simpla afirmație că procesul-verbal este nelegal și netemeinic nu poate fi de natură a înlătura mențiunile constate personal de agentul constatator.
Petenta nu a invocat și, cu atât mai puțin, dovedit existența unui motiv obiectiv pentru care agentul constatator nu ar fi putut observa manevra efectuată de către petent și nici un motiv de subiectivitate pentru care acesta nu ar putea fi considerat imparțial.
Cu toate că prin plângerea formulată petenta a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.
În concluzie, acțiunea petentei, constând în neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, astfel că măsura tehnico-administrativă de reținere a permisului de conducere în vederea suspendării este legală.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și mijloacele de săvârșire a acestora, de scopurile urmărite, de urmările produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei.
Suspendarea dreptului de a conduce reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă încălcarea regulilor de circulație pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta H. D. C., cu domiciliul în sector 1, București, .-42, ., ., și cu domiciliul ales în ., ., J. ILFOV, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 17.07.2013 în contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./D.S. și B.A.L./4 ex./18.09.2015
Comunicat părților azi, 2 ex, ………… 2015, Grefier,
| ← Servitute. Sentința nr. 910/2015. Judecătoria BUFTEA | Pretenţii. Sentința nr. 916/2015. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
