Cereri. Sentința nr. 19/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 183/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 19.11.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. L. A.
GREFIER – I. D.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulate de reclamantul C. G. E., domiciliat în loc. Poenițele, nr. 133, . în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B.-ști, ., sector 5, având ca obiect alte cereri.
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, atunci când instanța a amânat pronunțarea având nevoie de timp pentru a delibera.
INSTANTA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 8.01.2013, sub nr.183, reclamantul C. G. E. a chemat în judecată pe pârâtul S. R., reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând: 1.- să se constate că în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._/200/2012 al Judecătoriei B. erau îndeplinite absolut toate condițiile pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată împotriva s.pen. nr.926/23.05.1996, „admitere în principiu”, ce echivalează cu dreptul la un proces echitabil, în sensul accesului la justiție, prin exercitarea unei căi de atac prin care se putea fructifica și alte drepturi fundamentale, printre care dreptul la apărare și dreptul la redeschiderea procesului penal, dacă fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente este de natură să afecteze grav legalitatea și/sau temeinicia hotărârii pronunțate; 2- să obligați pârâtul la plata sumei de 50.000 lei reprezentând despăgubiri civile constând în daune morale pentru încălcarea dreptului; 3- să obligați pârâtul la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că la data de 24.06.2010 a formulat o plângere penală îndreptată împotriva doamnelor S. G. și J. C., la data de 14.09.1995 și 11.01.1996 judecători în cadrul Judecătoriei B., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădire unor drepturi și neglijență în serviciu, infracțiuni prev. de art.246, 247 și 249 C.pen.
Prin Rezoluția nr.499/P/2010 din 4.01.2011 P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, urmare a cercetărilor, în temeiul dispozițiilorart.228 alin.4 C. rap. la art.10 alin.1 lit.g Cpp și art.122 alin.1 lit.d Cp, a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva judecătorilor S. G. și J. C. întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nu a fost întemeiată pe dispozițiile art.10 alin.1 lit.a Cpp- fapta nu există.
La data de 26.04.2012 a formulat o cerere de revizuire a sentinței penale nr.926/23.05.1996, definitivă, pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr.9043/1995.
Cererea de revizuire s-a întemeiat pe art.394 alin.1 lit.d cpp.
Redeschiderea procesului penal prin instituția revizuirii se impunea, față de.art.20 alin.2 și art.148 din Constituție.
Prin Referatul nr.491/III/6/2012 din 28.05.2012 P. de pe lângă Judecătoria B., a sesizat instanța competentă să judece prima fază – admiterea în principiu a cererii de revizuire în materie penală .
Prin s.pen. nr.697/28.06.2012 pronunțată în ședința Camerei de Consiliu în dosarul nr._/200/2012, Judecătoria B. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
La data de 10.07.2012 reclamantul a declarat recurs împotriva sent.697/28.06.2012.
Recursul a fost respins prin decizia penală nr.1397/19.10.2012.
Și instanța de fond și instanța de control judiciar au respins cererea de revizuire după o analiză asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acestui drept, situație nepermisă de legislația națională în materie.
În drept, a invocat dispozițiile art.1, art.35 alin.1 și art.13 cu referire la art.6 alin.1 componenta- dreptul de acces la un tribunal, art.6 alin.3 lit.c din Convenție și art.4 alin.2 din Protocolul nr.7 la Convenție prin aplicarea dispozițiilor art.11 alin.2, art.20 și art.148 din Constituție, art.21 alin.1 și art.52 alin.3 din Constituție, art.4, art.5, art.252, art.253 alin.1 lit.c și alin.4 din Cciv.și practica CEDO în materie.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin s.pen. nr.697/28.06.2012 pronunțată în ședința Camerei de Consiliu în dosarul nr._/200/2012, Judecătoria B. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Prin Decizia penală nr.1397/19.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie Ploiești în dosarul nr._/200/2012 s-a respins ca nefondat recursul declarat de revizuent.
Dreptul la recurs instituit de art.13 din Convenție este un drept subiectiv de natură procesuală. El garantează în privința drepturilor și libertăților prevăzute de Convenție, un „drept de acces” în fața judecătorului intern, acces pe care reclamantul l-a avut prin trimiterea sa în fața instanțelor de fond, de apel și recurs.
Ca o garanție a respectării drepturilor omului, Convenția prevede, în art.6 pct.1, dreptul oricărei persoane la un proces echitabil :”Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului, pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia, în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată strict necesară de către tribunal, atunci când, datorită unor împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției”.
Rezultă că, în accepțiunea Convenției, dreptul la un proces echitabil are mai multe componente și anume: accesul liber la justiție; examinarea cauzei în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil; examinarea cauzei de către un tribunal independent, imparțial, stabilit prin lege; publicitatea pronunțării hotărârilor judecătorești.
Accesul liber la justiție este conceput ca drept al oricărei persoane de a se putea adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, garantându-se că exercitarea acestui drept nu poate fi îngrădită prin nici o lege.
Căile procedurale asigură persoanelor interesate accesul la o instanță de judecată, căreia, prin lege, i s-a stabilit competența de a hotărî în materie civilă sau penală.
Acest mod de reglementare al dreptului de acces la justiție este în concordanță cu abordarea europeană a aceluiași concept, căci, în accepțiunea Convenției, exercitarea dreptului de acces la justiție presupune tocmai asigurarea accesului oricărei persoane la un tribunal instituit de lege, adică garantarea unei proceduri judiciare în fața căreia să se poată realiza, efectiv, acest drept.
În ceea ce privește mijloacele concrete de asigurare a accesului liber la justiție, acestea sunt lăsate de Convenție la latitudinea statelor care au ratificat-o.
Ca atare, dispozițiile din dreptul intern referitoare la modurile de sesizare a instanțelor judecătorești sunt pe deplin aplicabile, dar aceasta nu înseamnă dreptul de acces la toate structurile judecătorești- judecătorii, tribunale, curți de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție- și nici la toate căile de atac prevăzute de lege- apel, recurs, contestație în anulare, revizuire, deoarece prin lege pot fi instituite reguli deosebite, în considerarea unor situații deosebite.
Cu privire laexaminarea cauzei în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, această cerință trebuie înțeleasă în sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces și anume principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare, ambele asigurând egalitatea deplină a părților în proces.
Dreptul la un proces echitabil înseamnă și posibilitatea rezonabilă a oricărei părți de a expune cauza sa instanței de judecată, în condiții care să nu o dezavantajeze față de partea adversă, ceea ce se realizează prin asigurarea dreptului său la apărare.
În sens material, acest drept include toate drepturile și garanțiile procesuale, care asigură părților posibilitatea de a-și apăra interesele, iar în sens formal el include dreptul părților de a-și angaja un avocat.
.Cerința examinării cauzei în public înseamnă publicitatea dezbaterilor, care se realizează, pe de o parte prin asigurarea accesului părților la dezbateri, aceasta fiind o condiție inerentă a exercitării drepturilor lor procesuale, constând în dreptul la apărare și dreptul la dezbateri contradictorii, iar pe de altă parte, prin asigurarea accesului la dezbateri al oricăror persoane.
Pentru asigurarea publicității, ședințele de judecată se țin la sediul stabil și cunoscut al instanței, în zilele și la orele fixate de instanță, potrivit listei de ședință, care se afișează la ușa sălii de ședință.
Cerința Convenției ca examinarea cauzei să se facă într-un termen rezonabil trebuie raportată la fiecare caz în parte, luând în considerare durata procedurii, natura pretențiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităților competente și al părților, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanței și exercitarea căilor de atac.
Judecarea procesului într-un termen rezonabil are ca scop înlăturarea incertitudinii în care se găsesc părțile prin restabilirea, cât mai curând posibil, a drepturilor încălcate și prin reinstaurarea legalității, care trebuie să guverneze toate raporturile juridice într-un stat de drept, ceea ce constituie o garanție a unui proces echitabil.
Cu privire la aspectul că examinarea cauzei trebuie să se facă de un tribunal independent, imparțial, stabilit prin lege, instanța reține că independența presupune două laturi și anume independența instanțelor și independența magistratului.
Independența instanțelor, are în vedere că sistemul instanțelor prin care se realizează justiția nu face parte și nu este subordonat puterii executive sau legislative.
Independența, astfel înțeleasă, nu exclude intervenția instanțelor de control judiciar care intervine în urma exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești.
.Împarțialitatea, ca element al unui proces echitabil,reprezintă garanția încrederii justițiabililor în magistrații și instituțiile în care aceștia își desfășoară activitatea,prin care se realizează actul de justiție.
Stabilirea prin lege a tribunalului, ca element al unui proces echitabil, are în vedere competența de soluționare a cauzei, atât din punct de vedere material cât și teritorial.
Față de cele menționate anterior, având în vedere că reclamantul a beneficiat de posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești ce îl nemulțumeau, a avut posibilitatea de a-și angaja apărător în toate fazele procesuale, competența materială, teritorială a instanțelor nu a fost contestată, ședințele de judecată s-au desfășurat în mod public, reclamantul a avut posibilitatea de a participa la termenele de judecată, dezbaterile au fost publice, nu a fost îngrădit principiul contradictorialității, pronunțarea s-a făcut în ședință publică, instanța apreciază că cererea reclamantului nu este întemeiată, urmând să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul C. G. E., domiciliat în loc. Poenițele, nr. 133, . în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B.-ști, ., sector 5, având ca obiect alte cereri.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Tehnored.ALA/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4215/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 955/2013.... → |
|---|
