Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 20306/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECTIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 13.12.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: C. Z.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul E. A., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat „Tîrcavu G.”, cu sediul în B., . A-B, parter, jud B., și pe intimatulINSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.- cu sediul în B., .-10, jud.B.., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns petentul prin avocat Tîrcavu G., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, prin serviciul registratură intimata a depus la dosar adresa nr C/7560 din 02.12.2013, referitoare la ordinul de serviciu al agentului constatator.
Reprezentantul petentului arată că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul petentului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea procesului verbal și a măsurilor stabilite prin acesta.Arată că petentul nu a circulat cu viteza reținută în procesul verbal de contravenție.De asemenea, la solicitarea expresă a petentului, invocă nulitatea sancțiunii aplicate, întrucât la rubrica “ alte mențiuni” au fost inserate mențiuni care nu au nicio legătură cu obiecțiunile formulate de petent.Solicită a se face aplicarea disp. Art 16 al.7 din OG_.
Instanța declară dezbaterile închise, conform art.150 C.proc.civ., și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.06.2012, sub nr._, petentul E. A. a formulat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 04.06.2012.
In motivarea cererii, petentul a arătat ca a fost sancționat contravențional întrucât la data reținută în procesul verbal a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . Buzãu, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 50 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar ca având o viteză de 88 km/h.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițile art.31 din OG 2/2001.
Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este scutită de taxă judiciară de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 și de aplicarea timbrului judiciar, potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat, în esență, că la data de 04.06.2012, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . Buzãu, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 50 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar ca având o viteză de 88 km/h.
În drept, a invocat dispozițiile art.115-118 C.proc.civ.
Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat la propunerea ambelor părți proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar procesul -verbal contestat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 04.06.2012, petentul E. A. a fost sancționat cu 6 puncte amendă contravențională în cuantum de 420 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de disp.art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționate de disp. art.101 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
De asemenea, petentului i s-au aplicat 4 puncte penalizare, ca sancțiune complementarã.
S-a reținut, în fapt, că petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . Buzãu, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 50 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar ca având o viteză de 88 km/h.
Instanța constată că plângerea a fost formulatã de către petent la data de 18.06.2012, în termenul de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din OG 2/2001, de la data comunicării procesului -verbal de constatare a contravenției, 04.06.2012
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu, procesul- verbal conținând mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
In ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de petent, instanța îl apreciazã ca neîntemeiat, pentru urmãtoarele considerente: - nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001- petentul neavând posibilitatea de a formula obiecțiuni, atrage sancțiunea nulității relative, care, potrivit disp. art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (aplicabile și în procedura contravențională, potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001), intervine numai cu condiția dovedirii unei vătămări, care sã nu poatã fi înlãturatã decât prin anularea acestui act. Cum petentul și-a valorificat dreptul la apărare prin formularea plângerii contravenționale în fața instanței de judecată, unde a avut posibilitatea să supună analizei legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, cu menționarea tuturor obiecțiunilor la procesul-verbal de contravenție, nu poate fi justificată o vătămare a intereselor procesuale ale acestuia, astfel încât nu poate interveni sancțiunea nulității relative a procesului-verbal de contravenție.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța constată că procesul-verbal de contravenție indică dispozițiile art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevãd „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”
Instanța reține cã petentul a condus autoturismul în localitatea Buzãu, unde viteza maximã admisã este de 50 km/h, conform disp.art. 49 din OUG 195/2002, iar „depășirea cu 31 - 40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”, constituie contravenție, conform disp. art. 101 alin. (1) și (2), cu trimitere la art. 108 alin. (1) lit. c) și se sancționeazã cu amenda prevãzutã de clasa a III-a de sancțiuni.
Potrivit art. 98 alin. 4 lit c) din OUG 195/2002, este reprezentată de posibilitatea aplicării de la 6 la 8 puncte-amendă, fiecare punct reprezentând 10% din din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
De asemenea, potrivit disp.art.108 alin.(1) lit.c), pct.3 din același act normativ, depășirea cu 31 - 40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 4 puncte de penalizare.
Prin urmare, se poate concluziona că fapta a fost corect încadrată, iar sancțiunea a fost individualizată între limitele fixate de actul normativ de incriminare, procesul verbal fiind legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei,
Instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, făcând dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Analizând fapta și sancțiunea aplicată prin procesul-verbal de constatare atacat, prin prisma criteriilor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanța constată că fapta reținutã în sarcina petentului reprezintã o „acuzație în materie penalã”, având în vedere cã norma juridica pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor participanților la trafic, natura faptei, sancțiunea aplicatã, natura și gradul de severitate al acesteia. Pe de altã parte, rațiunea urmãritã de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintã protejarea siguranței pe drumurile publice.
În această situație, instanța apreciază că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu toate garanțiile conferite de acesta, petentul beneficiind de prezumția de nevinovăție (Cauza A. contra României), sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalității armelor, garanție instituită tot prin articol sus-menționat.
Procedând la vizionarea înregistrării de pe suportul CD depus la dosarul cauzei de cãtre intimatã, instanța constată că, în data de 04.06.2012, orele 19:33, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a circulat cu viteza de 88 Km/h pe raza localitatii Buzãu. Abaterea a fost înregistratã în regim staționar de aparatul radar montat pe autospeciala de poliție marca Dacia L., cu nr.de înmatriculare_, pe hard-disk, aparatul radar ROM 386 care a înregistrat abaterea fiind verificat metrologic și corespunzând normelor în vigoare, dupã cum rezultã din buletinul de verificare metrologicã nr._/29.03.2012, a cãrui valabilitate este de un an. De asemenea, intimata a depus la dosarul cauzei și atestatul de operator radar al agentului constatator din cauzã, F. A. I..
Referitor la ordinul de serviciu al agentului constatator, instanța reține cã, necesare și suficiente pentru dovedirea abaterii săvârșite de petent sunt înregistrarea video și buletinul de verificare metrologică, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 109 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002. De altfel, prin Decizia nr. 150/21.02.2008 a Curții Constituționale se reține că „a solicita și alte documente decât planșa foto și buletinul de verificare metrologică, este de fapt o completare a textului de lege”.
Așadar, pe baza ansamblului probator administrat, instanța reține că mențiunile consemnate în procesul verbal de contravenție s-au confirmat, petentul săvârșind contravenția reținută în sarcina sa, nerespectând viteza maximã admisã în localitate.
Pentru aceste considerente, instanța conchide că procesul verbal din cauză este temeinic întocmit, petentul săvârșind contravenția reținutã în sarcina sa, astfel încât sancționarea sa este temeinică.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază drept justificat cuantumul amenzii aplicate, respectiv amenda în cuantum minim, având în vedere cã, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, care a mai fost sancționat contravențional pentru abateri rutiere.
Instanța constată că nivelul amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului, deoarece viteza cu care circula acesta era una destul de mare, având în vedere natura drumului pe care-l parcurgea petentul și faptul că acestă faptă a fost săvârșită pe raza unei localități, iar fapta petentului poate genera atât o stare de pericol pentru siguranța drumurilor publice, cât și consecințe deosebit de grave, precum un accident de circulație cu vãtãmarea corporalã a participanților la trafic sau chiar decesul acestora.
Față de cele expuse anterior, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind proporționalã cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Cu privire la sancțiunea complementară, aplicarea unui numãr de 4 puncte de penalizare, instanța reține cã aceasta intervine de drept, odată cu săvârșirea faptei de către petent, astfel încât orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, instanța urmeazã a respinge plângerea contravențională formulatã de petent, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere principiul disponibilității procesului civil, instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul E. A.,, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat „Tîrcavu G.”, cu sediul în B., . A-B, parter, jud B., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.- Poliția Rutieră, cu sediul în B., .-10, jud.B., împotriva procesului-verbal . nr._, întocmit la data de 04.06.2012, ca neîntemeiatã.
Ia act cã pãrțile nu au solicitat cheltuieli de judecatã.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțatã în ședințã publicã, azi, 13.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. I. C. Z.
Red. E.I./ Tehnored.: E.I.
4 ex./ 13.01. 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3/2013. Judecătoria BUZĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6214/2013.... → |
|---|
