Plângere contravenţională. Sentința nr. 6431/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6431/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 29502/200/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.6431
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 16.04.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – P. E.
GREFIER – I. D. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile, având ca obiect plângere contravențională, formulată de către petentul N. A. M., cu domiciliu în oraș Nehoiu, ..5, județul B. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – CESTRIN, cu sediul în București, bulevardul I. M., nr.401A, sector 6, București, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . 12 nr._/24.10.2012., emis de către intimată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit petentul N. A. M., lipsă fiind și intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - CESTRIN.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la al doilea termen de judecată, petentul a depus dovada achitării rovinietei valabilă la data săvârșirii faptei, după care;
Constatând proba ca fiind pertinentă, concludentă precum și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 167 al.1 C.pr.civ., instanța încuviințează pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata următoarele:
Prin plângerea contravențională formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 19.11.2012 sub nr._, petentul N. A. M. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN instanței, în principal să se admită plângerea, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție R 12 nr._/24.10.2012 și în consecință, să fie înlăturată pedeapsa aplicată si sa se dispună exonerarea de la plata amenzii stabilite în sarcina sa, precum și înlăturarea tuturor celorlalte măsuri complementare, respectiv înlăturarea obligației de plată a contravalorii tarifului de despăgubire. În subsidiar, în situația în care, după ce se va aprecia asupra tuturor circumstanțelor în care a fost săvârșită fapta, ți se va considera că se poate reține în sarcina sa vreo culpă în săvârșirea contravenției, solicită să se dispună înlocuirea tuturor sancțiunilor și măsurilor complementare aplicate cu avertisment, în baza art. 7, al. 3, raportat la prevederile art. al. 5, din O.G nr. 2/2001. Consideră măsura dispusă ca fiind nelegală și netemeinică, înțelegând să invoce atât motive de nelegalitate, în ceea ce privește modul în care a fost încheiat procesul - verbal, cât și motive de netemeinicie, în ceea ce privește sancțiunea aplicată. În primul rând solicită să se observe faptul ca măsura dispusă si sancționarea lui prin întocmirea procesului verbal contestat este nelegala si abuziva, in condițiile in care la data menționata in procesul verbal întocmit de reprezentantul intimatei respectiv la 24.10.2012, deținea rovinieta valabila, așa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar.
Precizează ca a achiziționat rovinieta pentru 1 an de zile, întrucât circulă regulat și tranzitează zona Podului Maracineni, jud. B., unde este, de asemenea, montata o camera pentru verificarea achitarea tarifului de utilizare si de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania.
În ceea ce privește nelegalitatea procesului-verbal de contravenție, înțelege să invoce nulitățile rezultate din nerespectarea prevederilor art. al. 1,6 si 7, art. 19 si art. 28 din O.G. nr. 2/2001, după cum va arăta în continuare.
Sub un prim aspect, consideră că agentul constatator nu a respectat prevederile art. 16, al. 1 din O. G. nr. 2/2001, referitoare la prezentarea împrejurărilor reale ce pot servi la aprecierea gravității faptei. Solicită să se observe, că nici nu au fost stabilite în mod clar toate împrejurările în urma cărora s-a aplicat sancțiunea contravențională respectiv aspecte care să ducă la corecta individualizare a presupusei contravenții. Aspectele consemnate în procesul verbal urmează a fi probate în ceea ce privește existența faptei, a gravității acesteia, a modalității săvârșirii acesteia, în vederea individualizării judiciare, dar ceea ce nu a consemnat în procesul - verbal nu poate fi completat mai târziu rectificat ori adăugit, întrucât în această modalitate s-ar încălca în flagrant normele care reglementează regimul juridic al contravențiilor și drepturile omului, în general, prin „fabricarea" ulterioară de „probe sau în susținerea unor aspecte neconsemnate în procesul verbal.
Astfel, față de dispozițiile art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001, care precizează că procesul verbal de constatare a contravenției trebuie să cuprindă în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale cu indicarea tuturor aspectelor care ar conduce la o corectă individualizare a faptei, în situația dedusă judecății s-au încălcat dispozițiile legale menționate, împrejurare în care procesul – verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 24.10.2012, pentru o pretinsă faptă săvârșită în 11.10.2012, este nul de drept. De asemenea, procesul verbal contestat nu cuprinde, așa cum impune, în mod obligatoriu, același text de lege, datele personale din actul de identitate, ocupația și locul de muncă ale contravenientului.
Urmează să se observe faptul ca mențiunile incomplete arătate in procesul verbal contestat, in ceea ce privește lipsa mențiunilor absolut obligatorii, nu poate justifica încălcarea prevederilor imperative ale art.6 din O.G. 2/2001. În același sens sunt și dispozițiile art. 11 alin. 5 litera a din Ordinul nr.69/2010 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România. Aceasta deoarece, dispozițiile O.G. 15/2002 cu modificările și completările ulterioare, care este actul normativ în baza căruia s-a aplicat amenda contravențională, se completează cu dispozițiile O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, în același sens fiind prevederile art. 10 din O. G. 15/2002. În acest act normativ sunt stabilite printre altele, modalitatea și felul în care se întocmesc procesele verbale de către agentul constatator. De asemenea, înțelege să invoce nulitatea rezultată din nerespectarea prevederilor art. 16, alin. 7, din O.G. 2/2001, respectiv acordarea posibilității de a menționa eventualele obiecțiuni.
Solicită să se aibă in vedere faptul ca in procesul verbal nu este menționata rubrica destinata eventualelor obiecțiuni, astfel ca lipsa acestei rubrici trebuie sa fie considerata ca fiind o nerespectare a articolului arătat mai sus, atrăgând astfel nulitatea procesului verbal de contravenție. Consideră că agentul constatator nu a respectat prevederile art. 19, din O.G nr. 2/2001, referitoare la obligativitatea confirmării de către cel puțin un martor, a situației reținute în cuprinsul procesului - verbal. Mențiunile arătate in procesul verbal contestat, in ceea ce privește lipsa martorilor, nu poate justifica încălcarea prevederilor imperative ale art. 19 din OG 2/2001, în condițiile în care dispozițiile legale sunt clare, „în cazul în care contravenientul nu este de față...., agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor". Mai mult decât atât, fiind vorba despre o contravenție prin aplicarea tarifului de utilizare și de trecere pe rețeaua de drumuri naționale, agentul constatator, a încălcat dispozițiile imperative ale alin. 6 din O.G. 15/2002 modif. și actualizată și prevederile art.12 din Ordinul 769/2010 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România care sunt imperative când se referă la obligațiile organului constatator, în sensul că, „odată cu aplicarea amenzii contravenționale utilizatorilor care folosesc rețeaua de drumuri naționale din România fără a avea rovinieta valabila li se retine certificatul de înmatriculare a vehiculului pana la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de despăgubire, agentul constatator făcând mențiune despre acest lucru în procesul-verbal de constatare a contravenției". Or, în speța dedusă judecății intimata, prin agenții săi constatatori a acționat cu rea credință, în condițiile în care, ulterior datei de 28.06.2012 când a constatat contravenția săvârșită, nu a procedat potrivit dispozițiilor legale menționate mai sus, încălcându-se în această modalitate chiar scopul urmărit de legiuitor prin instituirea unui astfel de tarif. Motivele pentru care înțelege să conteste contravenția reținută prin procesul-verbal atacat sunt următoarele:procesul verbal de constatare a contravenției nu este semnat de către agentul constatator, ceea ce atrage nulitatea procesului verbal de contravenție mai sus menționat, potrivit dispozițiilor art.16 din O.G.2/2001.
Faptul ca se specifica in acesta ca este semnat electronic, nu prezintă relevanta si autenticitate, in conformitate cu art. 1 si art. 4 alin. 2 si 3 din Legea 455/2001 - „ Art. 1. - Prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice si al înscrisurilor in forma electronica, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice. La art. 4. Este specificat” În înțelesul prezentei legi: alin 2. înscris in forma electronica reprezintă o colecție de date in forma electronica între care ar exista relații logice si funcționale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar; alin. 3. semnătura electronica reprezintă date in forma electronica, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date in forma electronica si care servesc ca metoda de identificare." În aceste condiții și având în vedere dispozițiile legale în materie, înscrisul în formă electronică este destinat pentru a fi citit exclusiv prin intermediul unui program informatic, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății. Aceste motive de nelegalitate, invocate, referitoare la modul în care a fost încheiat procesul - verbal, consideră că sunt suficiente, pentru a dispune anularea procesului - verbal de contravenție. Arată, de asemenea, că, în dreptul românesc, deși contravențiile nu fac parte din sfera penală, în lumina jurisprudenței C.E.D.O. (cauzele Engel contra Olandei, Lutz contra Germaniei, Lauko contra Slovaciei și Kaubec contra Slovaciei), acestea intră în sfera acuzațiilor în materie penală", la care se referă primul paragraf al art. 6 C.E.D.O.. Pe cale de consecință, petentei îi sunt recunoscute și garanțiile specifice materiei penală, din art. 6 al Convenției, printre care și prezumția de nevinovăție. Beneficiind de prezumția de nevinovăție, nu este obligat să-ți dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind agenților constatatori, orice îndoială profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției (in dubio pro reo). De asemenea, faptul că procesul verbal constatare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției. De asemenea, arată faptul că a fost întotdeauna de bună credință, un utilizator prudent și care a respectat întocmai dispozițiile legale în vigoare, în condițiile în care de fiecare dată când se deplasa pe rute care impuneau o astfel de taxă, achiziționa actualiza taxa de utilizare a drumurilor. In cursul acestui an a achitată rovinieta aferentă perioadei de utilizare a drumurilor conform dispozițiilor legale. În cazul in care se va trece peste motivele de nulitate invocate, și s va aprecia asupra tuturor circumstanțelor reale și personale în care a fost săvârșită pretinsa fapta, se va considera că se poate reține în sarcina sa o culpă în săvârșirea contravenției, solicită să se dispună înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertisment, în baza art. 7, raportat la prevederile art. 5, al. 5, din O.G nr. 2/2001. Un alt aspect deosebit de important pe care solicită să fie luat în considerare este faptul că, fiind de totală bună credință, a achitat contravaloarea rovinietei, fiind întotdeauna un conducător auto cere respectă regulile. În aceste condiții, urmează să se constate că scopul urmărit de legiuitor prin instituirea acestor sancțiuni contravenționale a fost atins prin aplicarea unei astfel de amenzi apare ca nejustificată și ajungându-se în această modalitate la o multiplă sancționare a sa. Potrivit art. 21 alin 3 din OG 2/ 2001, „ sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului,,.F. de modul concret al săvârșirii pretinsei contravenții, circumstanțele personale și reale, in sensul ca nu fost sancționat niciodată contravențional, că a achiziționat rovinieta de bună voie, anterior de a i se aduce la cunoștință de existența unei presupuse abateri reținute în sarcina sa, apreciază ca se justifica înlocuirea sancțiunii aplicate cu cea a avertismentului, in baza art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001.
Mai mult decât atât, solicită, potrivit dispozițiilor art. 5 din O.G. 2/2001, avertismentul reprezintă una din sancțiunile contravenționale principale, iar aplicarea unei astfel de sancțiuni în cazul de față ar respecta întru-totul cerințele impuse prin alin. 5 din același act normativ, această sancțiune fiind proporțională cu gradul de pericol social al pretinsei faptei săvârșite. Astfel, dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001, care constituie dreptul Comun în materie contravențională, coroborate cu dispozițiile art. 38 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care i impune a fi aplicată contravenientului, scopul legii fiind atins, prin îndeplinirea obligațiilor care revin în materia circulației pe drumurile publice, sancțiunea avertismentului fiind totuși suficientă.
În drept, invocă art. 5 alin. (2), art. 20 alin (2) din OG 2/2001, art. alin. (3) din O.G. 15/2002, Ordinul 769/2010.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: copie CI . nr._, f 7, procesul verbal . 12 nr._/24.10.2012 – f. 8, copie plic, f 9, 10, certificat de înmatriculare auto, f 11, 12, carte de identitate auto, f 13, 14, certificat calificat, f 17, planșă foto, f 12.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 24.10.2012 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE – CESTRIN, procesul verbal de contravenție . 12 nr._/24.10.2012, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în aceea ca la data de 11.10.2012, ora 15,57 a circulat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 2- km 115 + 80 m, pe raza localității Mărăcineni, aparținând petentului N. A. M., fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, s-a aplicat contestatorului, sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate a procesului verbal de contravenție atacat, invocate de petent instanța le apreciază neîntemeiate pentru următoarele motive:
Din cuprinsul procesului verbal rezultă suficiente împrejurări de fapt pentru a se putea aprecia asupra gravității faptei astfel fiind respectate dispozițiile art. 16 din OG 2/2001.
Nici lipsa mențiunilor privind, locul de muncă și ocupația nu pot atrage nulitatea procesului verbal, întrucât petentul nu a fost vătămat în nici un fel prin încheierea procesului verbal în acest mod.
De vreme ce procesul verbal de contravenție s-a încheiat în lipsa contravenientului, este logic că acesta nu putea formula obiecțiuni la data întocmirii procesului verbal, oricum prin plângerea adresată instanței petentul a formulat toate obiecțiunile la procesul verbal, așa încât nu a suferit nicio vătămare prin încheierea procesului verbal în acest mod.
În ceea ce privește lipsa martorului din procesul verbal, instanța constată că s-a menționat în cuprinsul acestuia motivul pentru care procesul verbal nu a fost semnat de martor, respectiv faptul că stabilirea contravenției s-a efectuat cu ajutorul mijloacelor tehnice, fiind astfel respectate dispozițiile art. 19 alin. 3 din OG 2/2001.
În ceea ce privește lipsa semnăturii agentului constatator, instanța constată că potrivit art.7 din Legea nr.455/2001 „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”. În cauză, procesul verbal se circumscrie acestei reguli, acesta fiind generat și tipărit în mod automat cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR, având asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice.
Pe fond, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Termenul de utilizator este definit la art. 1, alin.1, lit. b, din același act normativ în sensul că „utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”.
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului autovehiculului (înscris în certificatul de înmatriculare), iar în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentului care era proprietarul autovehiculului.
Prin urmare contestatorul era obligat să dețină rovinieta valabilă la momentul controlului, respectiv la data de 11.10.2012, ora 15,57. Faptul că nu avea rovinietă, rezultă din împrejurarea că petentul nu a făcut dovada achitării rovinietei, precum și din planșa foto anexată la dosar, prin care se face dovada că autoturismul petentului a circulat la data, ora și locul menționate în procesul verbal. Prin urmare intimata a făcut dovada temeiniciei faptei reținute în sarcina petentului prin procesul verbal atacat, și a fost răsturnată prezumția de nevinovăție a petentului, prevăzută de art. 6 din CEDO.
Instanța constată că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002 potrivit căruia fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă.
Cu toate acestea, în temeiul art.34 din OG 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională coroborat cu art. 38 alin.3 din același act normativ, care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, instanța consideră așadar că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă, având în vedere că petentul ulterior săvârșirii faptei a achitat rovinieta valabilă pentru perioada: 19.12._13..
Opinia instanței are la bază pe de o parte dispozițiile art 5 alin. 5 din OG 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și art.7 alin.3 din OG 2/2001 potrivit cărora avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede în mod expres această sancțiune.
Prin această modalitate de sancționare a contravenientului, instanța apreciază că se pot realiza și scopurile educativ și preventiv ale sancțiunilor contravenționale, urmând să i se atragă atenția petentului, în temeiul art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, asupra pericolului social al faptei săvârșite și să i se recomande să respecte dispozițiile legale.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază plângerea întemeiată, urmând să o admită numai în parte și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 250 lei aplicată petentului prin procesul verbal mai sus arătat, cu avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul N. A. M., cu domiciliul in Nehoiu, .. 5, jud. B. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN, cu sediul in municipiul București, sector 6, ..401 A.
Anulează în parte procesul verbal de contravenție . nr._/24.10.2012, în sensul că înlocuiește amenda de 250 lei, cu avertisment.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2013
Președinte, Grefier,
P. E. I. D. C.
Red. P.E../Tehnored.I.D.C./4 ex/ 24.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 22/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 15/2013. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
