Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 25/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 25/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 25-07-2014 în dosarul nr. 14753/200/2014
DOSAR NR_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința din Camera de consiliu din 25.07.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE - I. F.
GREFIER - E. – L. D.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulata de petentul de executorul judecătoresc B. A. A. cu sediul în mun B., Piața Daciei, ., . la cererea creditorului C.N.A.D.R S.A prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București cu sediul în București, . 401A, sector 6 împotriva debitorului N. I. L. cu domiciliul în ., jud. Prahova, având ca obiect „încuviințare executare silită” .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că cererea este la primul termen de judecată, este timbrată cu suma de 20 lei conform art 10 alin 1 lit a din OUG 80/2013, procedura este legal îndeplinita, fără citarea părților, după care:
În temeiul dispozițiilor art. 529 C. proc. civ, procedând la verificarea competenței, instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cererii de față:
Prin cererea formulată la data de 21.07.2014 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. A., a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului N. I. L. la cererea creditorului C.N.A.D.R S.A prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București cu sediul în București în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/26.07.2011 în dosarul de executare nr. 2767/2014.
În motivarea în fapt a cererii, executorul judecătoresc a arătat în esență că s-a solicitat executarea silită a titlului executoriu de mai sus întrucât prin cererea înregistrată la Biroul executorului judecătoresc creditorul a solicitat înregistrarea cererii de executare silită și deschiderea dosarului de executare împotriva debitorului de mai sus, urmând ca după îndeplinirea formalităților necesare să se procedeze la executarea silită a acestuia în oricare dintre modalitățile prevăzute de lege.
În dovedirea cererii s-au depus în copie certificată pentru conformitate cu originalul: cererea de executare silită formulată de către creditor, titlul executoriu, încheierea din data de 10.07.2014 prin care s-au admis înregistrarea cererii și deschiderea dosarului de executare silită.
În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile art . 665 alin 1 din Cod pr. Civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 10 alin 1 lit a din OUG 80/2013
La termenul de judecată de față, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B..
Analizând excepția invocată instanța constată că potrivit art. 665 alin. 1 C. pr. Civ, executorul judecătoresc solicită încuviințarea executării silite, în maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, instanței de executare, căreia îi va înainta în copie certificată pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 664 alin. 1 și dovada taxei de timbru.
Conform art. 622 alin. 2 C. pr. civ., în cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executarea silită.
Art. 632 alin. 2C. pr. Civ. prevede că executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Potrivit art. 650 C.proc.civ. „instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date în competența altor instanțe sau organe„.
Prin Decizia nr 348/2014 a Curții Constituționale a României s-a constatat că dispozițiile art. 650 alin. (1) din codul de procedură civilă sunt neconstituționale, fiind reținute următoarele considerente: „în mod evident, prevederile art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu întrunesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate și sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție. Așa fiind, Curtea nu poate decât să concluzioneze în sensul că textul de lege supus controlului de constituționalitate permite un criteriu subiectiv de apreciere din partea uneia dintre părțile în litigiu, ceea ce echivalează cu lipsa stabilirii cu precizie a instanței de executare competente, respectiv cu imposibilitatea cunoașterii de către debitor, în cauza dată, a acestei instanțe. Rezultă că o asemenea soluție normativă afectează garanțiile constituționale și, implicit, cele convenționale care caracterizează dreptul la un proces echitabil, garanții menționate la paragraful 17”, că „deficiențele de reglementare evidențiate în ceea ce privește prevederile art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt de natură să încalce dispozițiile art. 1 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) și ale art. 126 alin. (2) din Constituție, precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (…)Astfel, coroborând dispozițiile art. 650 cu cele ale art. 651 din Codul de procedură civilă, dacă în ceea ce privește alegerea executorului judecătoresc marja de apreciere lăsată de legiuitor creditorului este mai mare, dându-i acestuia posibilitatea să își aleagă executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în funcție de natura bunurilor care urmează a fi supuse executării, respectiv a obligațiilor care trebuie să fie executate, în ceea ce privește stabilirea instanței de executare, aceasta trebuie să se circumscrie unor soluții clare și consacrate deja în legislație, precum judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului sau locul unde urmează să se facă executarea”.
Instanța va mai reține că art 11 pct 3 din Legea 47/1992 prevede că „Deciziile, hotărârile și avizele Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”.
Mai mult, art 819 C.p.civ prevede că instanța de executare este cea de la circumscripția căreia se află imobilul supus urmăririi silite.
Potrivit Deciziei nr 1179/22.02.2012 a ÎCCJ „în condițiile în care, creditorul nu indică existența unui terț poprit sau existența unor bunuri mobile ori imobile situate pe raza teritorială a instanței pe care a investit-o cu cererea de încuviințare a executării silite și singurul element al cererii, relevat de parte, care poate contribui la aflarea competenței teritoriale este cel legat de domiciliul debitorului, rezultă că aceasta este instanța de executare competentă să soluționeze cererea.
Din înscrisurile depuse de petent în sprijinul cererii pendinte nu rezultă că debitorul are bunuri imobile / mobile, ori un terț poprit al acestuia sau că locul unde urmează să se facă executarea este în raza de competență teritorială a acestei instanțe.
Ori, față de aceste aspecte, instanța constată că nu există nici un criteriu legal care să atragă competența Judecătoriei B., pe baza normelor de competență teritorială de ordine publică sau alternativă.
În acest context, ținând seama de faptul că Decizia nr. 348/17.06.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 16.07.2014, iar la momentul pronunțării prezentei hotărâri nu s-a împlinit termenul de 45 de zile despre care face vorbire art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanța arată că dispozițiile art. 650 alin. (1) sunt suspendate de drept. Astfel, își vor regăsi aplicarea dispozițiile generale care reglementează competența în materia procedurii necontencioase, anume art. 528 alin. (1) și (2) C. proc. civ.
Conform art. 528 alin. (2) C. proc. civ., competența instanței este supusă regulilor prevăzute pentru cererile contencioase. Art. 107 C. proc. civ. stabilește că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
În raport de considerentele anterior expuse și reținând că debitorul din prezenta cauză are domiciliul în ., jud. Prahova, în temeiul art. 529 alin. (2) C. proc. civ., instanța urmează a admite excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declina competența de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de B. A. A. cu sediul în mun B., Piața Daciei, ., . privind pe creditorul C.N.A.D.R S.A prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București cu sediul în București, . 401A, sector 6 și debitorul N. I. L. cu domiciliul în ., jud. Prahova în favoarea Judecătoriei Câmpina.
Fără cale de atac.
Dată în cameră de consiliu și pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.07.2014.
Președinte, Grefier
F. IOANAELENA – L. D.
Red F.I../ Tehn F.I./ 2.ex/ 30.07.2014.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9248/2014.... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 14-10-2014,... → |
|---|
