Plângere contravenţională. Sentința nr. 324/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 324/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 10-01-2014 în dosarul nr. 13793/200/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 324
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.01.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. D. N.
GREFIER: M. B. Ș.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul B. V., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invedereaza instantei ca la data de 18.10.2013, prin serviciul registratura, intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare si documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, in 2 exemplare, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin.1 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere - în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material - în temeiul art.94 C.proc.civ. și teritorial în temeiul art. 32 al. 2 din OG nr. 2/2011.
Apreciind că proba cu înscrisurile de la dosar este pertinenta, concludenta și utila, putand duce la dezlegarea in fond a pricinii, în temeiul art. 255 alin.1 rap. la art.258 alin.1 C.proc.civ, instanța o încuviințează pentru ambele parti.
Instanta, considerându-se lămurită, în temeiul art.394 C.proc.civ, declară încheiate dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 14.08.2013, sub nr._, petentul B. V. a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/13.08.2013 si a masurilor dispuse in baza acestuia.
În motivarea plângerii, petentul a aratat ca in data de 13.08.2013, in timp ce se deplasa in localitatea S., jud. B., cu autoturismul avand nr. de inmatriculare 2516 DNW, a fost oprit de un echipaj de politie pe motiv ca a consumat bauturi alcoolice, insa imbibatia alcoolica avuta nu era atat de mare pe cat s-a consemnat in cuprinsul procesului-verbal contestat si, mai mult, dovada de circulatie nu are data certa.
Petentul a recunoscut ca a consumat doua pahare cu bere, invederand ca agentul de politie nu a vrut sa mearga la spital in vederea recoltarii de probe de sange.
In drept, petentul a invocat dispozitiile OG nr.2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/13.08.2013 (fila 3) si dovada . nr._/13.08.2013 (fila 8).
Plângerea contravențională formulată de petentul a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei – chitanta . nr._/14.08.2013 (fila 4), conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (in vigoare la data introducerii plangerii).
La data de 18.10.2013, intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea plangerii, ca neintemeiata.
In motivare, intimatul a aratat ca procesul-verbal a fost incheiat cu respectarea tuturor prevederilor legale in vigoare.
In drept, intimatul a invocat dispozitiile art.205-208 C.proc.civ.
In dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, anume: rezultatul testului alcoolscopic (fila 18), buletin de verificare metrologica a etilometrului alcooltest nr._/08.04.2013 (fila 19) și un istoric al abaterilor contraventionale savarsite de petent (fila 20).
In prezenta cauza, instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/13.08.2013 (fila 3) încheiat de agentul constatator Gales M. din cadrul instituției intimate INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., petentul B. V. a fost sancționat cu 9 puncte-amenda în cuantum de 720 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzuta si sanctionata de art.102 alin.3 lit.a din OUG nr.195/2002, retinandu-se că, la data de 13.08.2013, orele 18.25, a condus autoturismul marca VW, cu nr. de inmatriculare 2516 DNW, pe DJ 220, in localitatea S., .. B., in timp ce se afla sub influenta bauturilor alcoolice. Cu acelasi prilej, agentul constatator a luat și măsura reținerii permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în prezenta petentului, fiind semnat de catre acesta cu urmatoarele obiectiuni: „Nu doresc recoltare de probe de sange. Am consumat 500 ml de bere”.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contravenției.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de catre o persoana care are o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sange se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.
Potrivit art. 102 alin.3 lit.a din OUG nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei de a conduce sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune.
Astfel, din analiza rezultatului testului alcoolscopic efectuat in cauza cu aparatul etilotest marca Drager Alcotest 8510 RO cu . 0431, aflat la fila 18 din dosarul cauzei, rezultat care a fost insusit de catre petent prin semnatura, reiese cu claritate că, la data de 13.08.2013, ora 18.30, acesta avea o concentratie de 0,12 mg/l alcool pur in aerul expirat (pozitia_).
Instanta retine ca insusi petentul a recunoscut faptul ca a consumat o cantitate de 500 ml de bere, astfel cum rezulta din mentiunile efectuate de acesta la rubrica „obiectiuni” din procesul-verbal contestat.
Totodata instanta constata ca aparatul etilotest marca Drager Alcotest 8510 RO cu . 0431, utilizat in momentul constatarii contraventiei, este verificat metrologic si omologat, conform buletinului de verificare metrologica nr._/08.04.2013 (fila 19), prin care acesta a fost declarat admis pentru o perioadă de 1 an.
Instanta nu poate primi apararea petentului in sensul ca agentul constatator a refuzat sa-l transporte la spital in vederea recoltarii unor probe de sange, constatand ca, din mentiunile efectuate de petent la rubrica „obiectiuni” din actul administrativ atacat, semnate de contravenient, rezulta fara putinta de tagada ca acesta a refuzat recoltarea.
Instanta nu poate primi nici apararea petentului in sensul ca dovada de circulatie eliberata de organul de politie dupa retinerea permisului de conducere nu are data certa, constatand ca respectiva dovada . nr._/13.08.2013, aflata la fila 8 din dosarul cauzei, este intocmita cu respectarea tutror dispozitiilor legale in vigoare si contine toate mentiunile obligatorii, inclusiv data intocmirii acesteia.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 2002).
F. de cele ce preceda, instanta observa ca, desi petentului i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, în cauză apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N. G. c. României).
Așadar, prezumția de legalitate a actului atacat nefiind răsturnată - instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale constând în conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenta bauturilor alcoolice.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
Privitor la sancțiunile aplicate, instanța noteaza ca, potrivit dispozițiilor art. 102 alin.3 lit.a din OUG nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni (9-20 puncte-amenda) și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei de a conduce sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune.
Potrivit dispozițiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar potrivit dispozițiilor alin.2 din același act normativ, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Cum din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta ca petentul a condus pe un drum public un autovehicul, afalandu-se sub influenta bauturilor alcoolice, instanta retine ca fapta a fost corect încadrată din punct de vedere juridic, iar sanctiunea aplicata respecta limitele prevazute de lege pentru fapta comisa.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța observă că, în speță, petentului i s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana aflata sub influenta bauturilor alcoolice.
Instanța consideră că fapta petentului, nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acestuia față de siguranța traficului și denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Instanța apreciaza că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale, in conditiile in care prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor corporale.
In aprecierea pericolului social al faptei, instanta va avea in vedere si atitudinea nesincera a petentului in cadrul acestei actiuni, el declarand ca nu a avut o concentratie atat de mare de alcool pur in aerul expirat, desi nu a reusit sa probeze aceasta sustinere. In aceste conditii, instanta conchide ca petentul nu înțelege gravitatea faptei sale și nici pericolul pe care o astfel de faptă îl prezintă în mod concret pentru sine si pentru ceilalti participanti la trafic.
Întrucât sancțiunea complementară a suspendarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile intervine de drept odată cu săvârșirea faptei de către petent, instanța apreciază ca orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunilor contravenționale, acestea fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către petent.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/13.08.2013, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea contraventionala formulată de petentul B. V., cu domiciliul în B., ., ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., cu sediul în B., .-10, jud. B., ca neintemeiata.
Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/13.08.2013, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. D. N. M. B. Ș.
Red. A.D.N.
4 ex. /28.01.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 20/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 334/2014.... → |
|---|
