Plângere contravenţională. Sentința nr. 5119/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5119/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 20877/200/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5119
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.03.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. D. N.
GREFIER: M. B. Ș.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul M. M., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că la data de 09.01.2014, prin serviciul registratură, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare și documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, in 2 exemplare, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere - în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material - în temeiul art. 94 C.proc.civ. și teritorial în temeiul art. 32 al. 2 din OG nr. 2/2011.
Apreciind că proba cu înscrisurile de la dosar este pertinentă, concludentă și utilă putand duce la dezlegarea in fond a pricinii, în temeiul art. 255 alin.1 rap. la art.258 alin.1 C.proc.civ, instanța o încuviințează pentru ambele părți.
Instanta, considerandu-se lamurita, in temeil art.394 C.proc.civ, declară încheiate dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 27.11.2013, sub nr._, petentul M. M. a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/13.11.2013 si a masurilor dispuse in baza acestuia.
În motivarea plângerii, petentul a aratat ca lemnul provenea din padurea – proprietate a bunicului sau (titlu de proprietate nr._/19 din data de 26.08.2003), iar incarcatura reprezenta crengi uscate, si nu puieti de fag astfel cum s-a consemnat in cuprinsul procesului-verbal de sanctionare.
Petentul a aratat ca este tatal a doi copii minori, crengile respective erau destinate incalzirii locuintei si proveneau din igienizarea unui hectar de padure apartinand bunicului sau si se afla in imposibilitate de a achita amenda aplicata in sarcina sa, intrucat are o situatie financiara precara.
Plangerea nu a fost motivata in drept.
În dovedire, petentul a depus la dosar, în copie, urmatoarele inscrisuri: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/13.11.2013 întocmit de către instituția intimată (fila 6), titlu de proprietate al numitei Capatana F. in calitate de mostenitoare a defunctului A. H. (fila 7), certificat de nastere al minorei M. P. M. (fila 8) si certificat de nastere al minorei M. M. G. (fila 8).
Plângerea contravențională formulată de petentul a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei – chitanta . nr._/25.11.2013 (fila 10), conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (in vigoare la data introducerii plangerii).
Intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea plangerii, ca nefondata si neintemeiata.
In motivare, intimatul a aratat ca la data si ora consemnate in cuprinsul procesului-verbal contestat, petentul a rupt fara acordul organelor silvice craca uscata de fag (0,250 mc), pe care a incarcat-o in caruta proprietate personala, cu intentia de a o transporta la domiciliu.
In drept, intimatul a invocat dispozitiile art.205-208 C.proc.civ.
In dovedire, intimatul a depus la dosar raportul agentului constatator (fila 16).
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisurile de la dosar, pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/13.11.2013 (fila 6) încheiat de agentul constatator S. M. din cadrul instituției intimate INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., petentul M. M. a fost sancționat cu amenda in cuantum de 1000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute si sanctionate de art. 8 alin.1 lit.a din Legea nr. 171/2010, constând în aceea că, la data de 13.11.2013, orele 13.30, petentul a rupt din radacini fara drept, din fondul dorestier national, puieti (craca uscata), respectiv cantitatea de 0,250 mc craca esenta fag, fiind depistat de organele de politie. Totodată, agentul a procedat la confiscarea materialului lemnos si darea acestuia in custodie Ocolului Silvic Tisau.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în prezenta petentului, fiind semnat de catre acesta, fara obiectiuni.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin.1 lit.a rap. la art.8 alin.2 lit.a din Legea nr.171/2010 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor silvice, constituie contraventie silvica si se sanctioneaza cu amenda de la 500-1.000 lei - tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, fără drept, precum și distrugerea ori vătămarea de arbori, puieți sau lăstari, dacă valoarea prejudiciului adus pădurii, stabilită conform legii, este de până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei, dacă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 108 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare (...).
Din continutul procesului-verbal contestat (fila 6), instanta retine ca la data de 13.11.2013, orele 13.30, petentul a rupt din radacini fara drept, din fondul forestier national, puieti (craca uscata), respectiv cantitatea de 0,250 mc craca esenta fag.
Consemnarile din actul administrativ atacat sunt confirmate si de raportul agentului constatator S. M. (fila 16), din care rezulta ca la data si ora indicate in procesul-verbal de sanctionare, petentul a rupt fara drept si fara acordul organelor silvice craca uscata de fag si a incarcat-o in caruta pentru a o transporta catre domiciliu.
Instanta observa oricum ca petentul nu contesta lipsa avizului Ocolului Silvic, aratand insa ca lemnul provenea din padurea proprietatea bunicului sau – numitul A. H..
F. de cele ce preceda, instanta constata ca, deși petentului i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, în cauză acesta a ales sa recunoasca fapta.
Instanta nu poate primi apararea petentului in sensul ca lemnul provenea din padurea – proprietate a bunicului sau, constatand ca acesta nu a probat in niciun fel afirmatiile sale. Astfel, petentul a depus la dosar titlul de proprietate nr._/19 eliberat in data de 26.08.2003 de catre Comisia Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor – Jud. B., din care rezulta ca numita Capatana F., in calitate de mostenitoare a defunctului A. H. a primit in proprietate o suprafata de 1 ha de teren, in ., jud. B.. Nu exista insa la dosar niciun alt inscris care coroborat cu acest titlu de proprietate sa conduca la concluzia ca petentul este nepotul si mostenitorul numitului A. H. sau al numitei Capatana F..
Oricum, si daca ar fi reala, sustinerea petentului in sensul ca padurea apartinea bunicului sau - nu inlatura raspunderea acestuia pentru fapta de a taia crengile, fara a fi obtinut in prealabil avizul Ocolului Silvic.
Instanta nu poate primi nici apararea petentului in sensul ca in mod eronat in cuprinsul actului administrativ atacat s-a consemnat ca arborii facea parte din fondul forestier national, fara ca agentul constatator sa tina seama de actu de proprietate prezentat de petent, pentru urmatoarele considerente:
Fondul forestier național cuprinde, conform art.1 alin.1 din Legea nr.46 din 19 martie 2008 (Codul silvic), totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor ce servesc nevoilor de cultură, protecție, administrație silvică, a altor terenuri cu destinație forestieră și neproductive enumerate în alin.2, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condițiile legii, indiferent de natura dreptului de proprietate.
În sensul art.2 alin.1 din actul normativ indicat anterior, sunt considerate păduri și sunt incluse în fondul forestier național terenurile cu o suprafață de cel puțin 0,25 ha, acoperite cu arbori, fiind necesar ca arborii să atingă o înălțime minimă de 5 m la maturitate în condiții normale de vegetație.
Potrivit art.35 din Constituție, statul român asigură cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului fiecărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic, iar persoanele fizice și juridice au îndatorirea de a proteja și ameliora acest mediu.
Dreptul la proprietate este constituțional garantat, însă caracterul și limita drepturilor sunt stabilite prin lege.
Între altele, dreptul la proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului (art.44 alin.1 și 6). Unele restricții cu privire la modul de administrare și exploatare a fondului forestier național sau a vegetației forestiere de pe terenurile din afara acestui fond, indiferent dacă fac obiectul proprietății publice sau private sunt înscrise în dispozițiile Codului silvic, deoarece dreptul de proprietate obligă, între altele, la respectarea sarcinilor privind protecția mediului în cadrul căruia fondul forestier și vegetația forestieră constituie factorii cei mai importanți, dar și o resursă epuizabilă, însă regenerabilă în măsura în care regimul legal al acestora este respectat.
În art.6 alin.1 și 2 se prevede, cu valoare de principiu, că fondul forestier național este supus regimului silvic, iar vegetația forestieră este supusă normelor silvice privind evaluarea masei lemnoase și reglementărilor privind circulația materialului lemnos, fără a condiționa de includerea în ocoale sau amenajamente silvice.
Recoltarea și valorificarea lemnului din vegetația forestieră de pe terenurile din afara fondului forestier național este, potrivit alin.3 al art.6, la latitudinea proprietarilor, fiind obligați și aceștia să respecte normele tehnice privind evaluarea masei lemnoase și reglementările privind circulația materialului lemnos.
Din examinarea dispozițiilor art.17 alin.2 lit.g, 62, 63, 68 și 70 din Codul silvic, art.1, 2, 4, 11 și 12 din Ordinul nr.606 din 30 septembrie 2008 al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru aprobarea Instrucțiunilor privind termenele, modalitățile și perioadele de colectare, scoatere și transport a materialului lemnos și art.1 alin.1, 2 și 4, art.10 și art.11 din Ordinul nr.33 din 24 ianuarie 2002 pentru aprobarea Regulamentului privind confecționarea și folosirea ciocanelor silvice emis de același minister rezultă că, indiferent de natura proprietății, exploatarea masei lemnoase se face numai după obținerea autorizației de exploatare, inventarierea și marcarea cu dispozitive speciale de către personalul silvic autorizat a arborilor ce urmează a fi tăiați și predarea-primirea parchetului sau suprafeței pentru exploatare.
Aceste prevederi sunt obligatorii inclusiv pentru proprietarii de păduri, persoane fizice, ce au dreptul de a exploata în regie proprie un volum maxim de 20 mc/an din pădurile pe care le au în proprietate, cu atât mai mult cu cât, conform art.17 alin.1 și 2 lit.g, respectarea regimului silvic este obligatorie pentru toți deținătorii de fond forestier, iar proprietarul fondului forestier este obligat în respectarea regimului silvic, printre altele, să exploateze masa lemnoasă numai după punerea în valoare, autorizarea parchetelor și eliberarea documentelor specifice de către personalul autorizat.
Ca atare, exploatarea pădurilor și vegetației forestiere nu se face în mod arbitrar de către proprietari, chiar dacă avem de-a face cu păduri sau terenuri cu vegetație forestieră proprietate privată, ci respectându-se regulile de exploatare stabilite prin lege, iar cei ce încalcă aceste reguli sunt trași la răspundere penală sau contravențională, după caz (art.104 din Codul silvic).
În toate cazurile, indiferent de forma de proprietate asupra pădurilor, tăierea arborilor fără îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor necesare recoltării materialului lemnos, constituie faptă săvârșită „fără drept”, indiferent de persoana ce o săvârșește, inclusiv proprietarul pădurii private.
In aceste conditii, instanta apreciaza că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale de catre petent.
Privitor la sancțiunea aplicata, instanța noteaza ca, potrivit dispozițiilor art. 8 alin.1 lit.a rap. la art.8 alin.2 lit.a din Legea nr.171/2010 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor silvice, constituie contraventie silvica si se sanctioneaza cu amenda de la 500-1.000 lei - tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, fără drept, precum și distrugerea ori vătămarea de arbori, puieți sau lăstari, dacă valoarea prejudiciului adus pădurii, stabilită conform legii, este de până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei, dacă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 108 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare (...).
Instanța consideră că fapta petentului de a taia crengi fara a obtine in prealabil avizul Ocolulului Silvic denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja anumite valori, iar acest gen de fapte necesită sancționarea, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale.
Garantand provenienta legala a materialului lemnos, avizul eliberat de Ocolul Silvic este menit, printre altele, sa impiedice distrugerea in mod necontrolat a padurilor, prin braconaj, in conditiile in care in prezent resursele de acest gen sunt limitate, iar factorii de mediu au fost degradati in timp prin activitati antropice.
Instanta retine insa ca, potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea trebuie să fie si in acest caz proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Examinand continutul actului administrativ de sanctionare, instanta observă că, în speță, petentului i s-a aplicat sanctiunea amenzii in cuantum de 1000 lei, adica maximul amenzii prevazute de lege pentru contraventia savarsita si apreciaza ca minimul sanctiunii prevazute de lege - 500 lei - corespunde pe deplin pericolului social al faptei comise.
Totodata considera ca nu există niciun indiciu care să convinga instanta ca se impune reindividualizarea sanctiunii amenzii sau care sa permită instanței să considere că o reindividualizare prin inlocuirea amenzii cu avertisment ar fi suficientă pentru conformarea petentului, pe viitor, față de dispozițiile legale încălcate.
Atat timp cat petentul nu justifica existenta unor împrejurari de natură a conchide ca sanctiunea amenzii astfel cum a fost redusa de catre instanta la minimul prevazut de lege este excesiva, instanța nu poate dispune inlocuirea acesteia cu un eventual avertisment.
Întrucât sancțiunea complementară a confiscarii materialului lemnos intervine de drept in temeiul art.1 alin.2 lit.b din Legea nr.171/2010, odată cu săvârșirea faptei de către petent, instanța apreciază ca orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Instanța considera că masura complementara nu poate fi înlăturată, întrucât sancțiunile complementare au un rol preventiv și privesc protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă pentru mediul inconjurator o persoana care taie lemn, fara a obtine in prealabil autorizatia ceruta de lege – cum este cazul in speta.
Instanta retine ca legiuitorul prezuma faptele de genul celei savarsite de petent ca avand un grad de pericol social destul de ridicat, fapt ce se reflectă nu atât prin amenda prevăzuta ca si sanctiune principala, cât prin sancțiunea complementară constand in confiscarea materialului lemnos, aplicabilă ex lege.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunilor contravenționale, acestea fiind unele proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către petent.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite in parte plângerea formulată de petent, va dispune reducerea cuantumului amenzii contraventionale aplicate in sarcina petentului, de la 1.000 lei la 500 lei si va mentine celelalte dispozitii ale procesului-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/13.11.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte plangerea contraventionala formulată de petentul M. M., cu domiciliul in comuna Naieni, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., cu sediul în B., .-10, jud. B..
Dispune dispune reducerea cuantumului amenzii contraventionale aplicate in sarcina petentului, prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/13.11.2013, de la 1.000 lei la 500 lei
Mentine celelalte dispozitii ale procesului-verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. D. N. M. B. Ș.
Red. A.D.N.
4 ex. /25.04.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4014/2014. Judecătoria BUZĂU | Pretenţii. Sentința nr. 16/2014. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
