Plângere contravenţională. Sentința nr. 1947/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1947/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 18-07-2013 în dosarul nr. 3195/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1947
Ședința publică de la 18 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. P. N.
Grefier L. B.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul N. D. T., în contradictoriu cu intimatul I. Călărași împotriva procesului verbal . nr._ din data de 29.05.2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică atât la prima strigare, cât și la cea dea doua, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, evidențiindu-se părțile și obiectul cauzei, mențiuni privind îndeplinirea procedurii de citare, după care,
Instanța, conf.art.131 alin. 1 și art. 94 pct. 4 C.pr.civ., art. 118 alin. 1 din OUG 195/2002 constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea acestei cauze.
Cu privire la durata necesară cercetării procesului, în temeiul art. 238 C.proc.civ. instanța apreciază ca fiind suficient acest termen.
Instanța, în baza art. 255 și 258 C.proc.civ. încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri. Se respinge proba video propusă de petent, având în vedere că din cuprinsul procesului-verbal nu rezultă că fapta contravențională ce a fost sancționată ar fi fost înregistrată video.
Se constată probele administrate și încheiată cercetarea judecătorească, instanța apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.05.2013 sub nr._, petentul N. D.-T. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului-verbal . nr._ dresat de I. Călărași – Biroul Rutier la data de 29.05.2013.
Petentul nu a formulat critici la adresa legalității procesului-verbal.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, petentul a arătat că situația de fapt reținută nu corespunde realității, întrucât la momentul la care a pătruns în intersecție semaforul avea aprinsă culoarea galbenă, iar autoturismul pe care îl conducea nu mai putea fi oprit în condiții de siguranță rutieră.
De asemenea, petentul a mai arătat că nu poate prezenta martori în sensul celor afirmate, însă dorește administrarea probei video.
În susținerea plângerii, petentul a atașat copia certificată de pe exemplarul 2 al procesului-verbal . nr._ (f. 4) și copia cărții sale de identitate (fila 5).
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravențională formulată de petent este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Deși i-a fost comunicată plângerea, termenul de depunere a întâmpinării și sancțiunea pentru nedepunerea întâmpinării, fiind legal citat și pentru primul termen de judecată, intimatul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula apărări.
În temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ, considerând că pot duce la dezlegarea pricinii, instanța a admis și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei. Instanța a respins proba video propusă de petent, având în vedere că procesul-verbal nu conține mențiunea că fapta a fost constatată pe baza înregistrării prin mijloace tehnice.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ dresat de I. Călărași – Biroul Rutier la data de 29.05.2013, s-a constatat săvârșirea de către petentul N. D.-T. a faptei constând în încălcarea prev. de art. 52 alin. 1 din HG 1391/2006, faptă sancționată de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. 195/2002, întrucât s-a reținut în sarcina sa că la data de 29.05.2013 a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ și a pătruns în intersecția Bld. Republicii cu . roșie a semaforului electric, nerespectând semnificația acestei culori. Agentul constatator a consemnat și faptul că petentul se afla singur în autoturism.
Prin același proces-verbal i-a fost aplicată petentului sancțiunea principală constând în amendă în sumă de 300 lei și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 zile, începând cu 14.06.2013.
Petentul a semnat procesul-verbal atât în rubrica de luare la cunoștință, cât și alături de mențiunea „Am pătruns pe culoarea galbenă a semaforului electric” din rubrica „Alte mențiuni”.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și apoi de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Ca act administrativ întocmit de organul competent, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de veridicitate, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentului, în condițiile art. 249 C.pr.civ.
Existența unei prezumții de veridicitate a procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale nu intră de plano în contradicție cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sau cu prezumția de nevinovăție rezultată din caracterul penal al acuzațiilor în materie contravențională. În acest sens, spre deosebire de situația din cauza A. contra României, în care Curtea a sancționat statul român pentru reținerea unei astfel de prezumții în cazul în care agentul constatator nu a constatat direct săvârșirea faptei, conform deciziei de inadmisibilitate din cauza I. P. contra României, analizând o speță asemănătoare celei de față, Curtea a arătat că existența prezumției de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu este incompatibilă cu Convenția, atât timp cât contravenientul are posibilitatea de a solicita probe în dovedirea nevinovăției sale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat la punctul 30 din decizia de inadmisibilitate anterior menționată (Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04 prezentată de I. P. împotriva României) „Curtea reiterează că a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteptaseră ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile”.
Aplicabilitatea prezumției de veridicitate presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de lege.
Verificând procesul-verbal de contravenție . nr._ dresat de I. Călărași – Biroul Rutier la data de 29.05.2013 sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16-17 din OG 2/2001, art. 109 alin. 1 din OG 195/2002 și art. 180 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG 1391/2006.
De asemenea, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde cu prevederile legale indicate pentru încadrarea juridică a acesteia, iar sancțiunile aplicate au fost stabilite în conformitate cu textele legale indicate în procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale.
În privința situației de fapt consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că faptele imputate petentului au fost constatate direct de agentul constatator, astfel încât situația de fapt consemnată beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate.
Petentul, deși o contestă și pretinde că a pătruns în intersecție pe culoarea galbenă a semaforului electric, nu aduce nicio dovadă în sprijinul susținerilor sale, cu toate că îi revenea sarcina de a proba lipsa de temeinicie a constatărilor directe ale agentului constatator cuprinse în procesul-verbal.
În concluzie, instanța constată că susținerile petentului privind netemeinicia procesului-verbal nu au fost dovedite și, pe cale de consecință, sunt neîntemeiate, astfel că petentul nu a răsturnat prezumția de veridicitate a constatărilor consemnate în procesul-verbal de contravenție, deși a avut posibilitatea să ceară administrarea de probe în acest sens.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.” Din formularea textului de lege rezultă că instanța, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal are posibilitatea ca, în funcție de criteriile prevăzute de lege, constatările agentului constatator și de probele administrate, să reindividualizeze sancțiunile aplicate.
Pentru a reindividualiza sancțiunea aplicată, instanța trebuie să țină cont de criteriile prev. de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, care statuează „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, dar și de cele prev. de art. 5 alin. 5 și 6 din OG 2/2001, conform cărora „Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei” și art. 7 alin. 2 din OG 2/2001 care prevede că „Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă”.
Analizând fapta petentului prin prisma criteriilor de individualizare a sancțiunilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, instanța constată că atât sancțiunea principală, cât și cea complementară au fost corect individualizate de agentul constatator.
În acest sens, instanța are în vedere faptul că petentul nu a relevat nicio împrejurare de fapt care să conducă la concluzia că fapta concretă săvârșită, care întrunește în abstract toate elementele constitutive ale contravenției, nu realizează pericolul social vizat de norma de incriminare, raportat la circumstanțele concrete în care a fost săvârșită.
Referitor la circumstanțele personale, pe care instanța este obligată să le ia în calcul la individualizarea sancțiunii, instanța remarcă faptul că petentul nu este conștient de riscurile la care se expune și îi expune pe ceilalți participanți la trafic, având în vedere că acesta consideră „pătrunderea în intersecție pe culoarea galbenă” a semaforului, pe care o invocă în apărarea sa, ca o componentă a unui comportament corect în trafic rutier.
În concluzie, se constată că rolul preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale în cazul de față nu poate fi realizat decât prin executarea efectivă a sancțiunii complementare aplicate prin procesul-verbal atacat.
Pentru aceste considerente, instanța constată că atât sancțiunea principală, cât și sancțiunea complementară, au fost legal aplicate și temeinic individualizate prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ dresat de I. Călărași – Biroul Rutier la data de 29.05.2013 și, pe cale de consecință, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea petentului.
Conform art. 36 alin. 2 din OG 2/2001, în vigoare la data formulării plângerii, pentru acoperirea cheltuielilor efectuate cu citarea și comunicarea actelor de procedură, instanța urmează să-l oblige pe petent la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul N. D.-T., domiciliat în mun. Călărași, ., ., ., jud. Călărași, CNP_, în contradictoriu cu intimatul I. CĂLĂRAȘI, cu sediul în mun. Călărași, ., jud. Călărași, CUI_, împotriva procesului-verbal . nr._ dresat de I. Călărași – Biroul Rutier la data de 29.05.2013.
Menține ca legal și temeinic întocmit procesul-verbal menționat.
Conform art. 36 alin. 2 din OG 2/2001, obligă petentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică de la 18.07.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
JUD. N. L. PETRONELBADEA L.
Red.N.L.P.
Thred.B.L.
Ex.5/02.08.2013
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 1011/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1517/2013. Judecătoria... → |
|---|
