Pretenţii. Sentința nr. 934/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 934/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 434/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 934
Ședința publică de la 15 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – N. L. P.
Grefier – Ș. E.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. H. F. S.R.L. Călărași în contradictoriu cu pârâta S.C. A. Asigurări S.A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat administratorul societății reclamante d-nul Condrut V. R., asistat de av. C. D., în temeiul împuternicirii avocațiale nr. 124/2013 și pentru pârâtă consilier juridic V. D., în temeiul delegației de reprezentare atașată la fila 46 din dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile, obiectul cauzei, procedura de citare, după care;
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 159 ind. 1 alin. 4 C.pr.civ. raportat la art.23 din Lg.303/2004, constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea acestei cauze.
Având cuvântul, părțile, prin reprezentanți, arată că solicită administrarea probei cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței, reclamanta prin avocat arată că nu insistă în proba testimonială solicitată prin acțiune.
Av. C. D., pentru reclamantă, depune chitanța nr. 99/14.03.2013, reprezentând cheltuieli de judecată.
Instanța admite pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, pe care o constată administrată.
Instanța ia act că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susțineri în fond.
Av. C. D., pentru reclamantă, și administratorul reclamantei personal, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la dosarul de daună CL1011CA000406, avocatul reclamantei a arătat că într-adevăr s-a încheiat o tranzacție între părți, dar aceasta este nulă întrucât pârâta nu a efectuat plata în termenul de 5 zile stipulat de părți. Mai arată că pârâta a efectuat plata sumei de 2854 lei la 20.06.2011, pentru a justifica întârzierea la plată a arătat că tranzacția a fost încheiată la 15.06.2011, termen care este nereal, tranzacția fiind încheiată la 07.06.2011.
A mai arătat că pentru această reparație a emis factura 639/07.10.2011 în cuantum de 7246,18 lei, sumă compusă din valoarea anvelopelor, valoarea montajului și comisionul de 15% prev. de art. 21 din contract. Aplicând procentul de uzură de 30%, pârâta ar fi trebuit să achite suma de 5446,18 lei, din care pârâta a plătit doar 2854 lei.
Cu privire la cel de-al doilea dosar de daună, reclamanta, prin avocat, a arătat că susținerile pârâtei sunt greșite, întrucât prețurile pe care le invocă pârâta cuprinse în devizul de reparație sunt înscrise provizoriu și au caracter estimativ, neținându-se cont de marca și tipul anvelopelor.
A mai arătat că pentru acest dosar de daună a emis factura nr. 638/21.10.2011 în valoare de 7244,64 lei, din care pârâta trebuia să achite suma de 5444,64 lei.
Cu privire la afirmația pârâtei privind nesemnarea cererii de despăgubire de avocatul reclamantei, a arătat că este o problemă neesențială, care a fost îndreptată prin semnarea cererii de către păgubit și transmiterea acesteia către pârâtă la 21.02.2013.
Cu privire la suma totală de achitat, reclamanta a arătat că din cumularea sumelor rămase de achitat din cele două dosare de daună rezultă suma de 8036,82 lei, dar înțelege să-și restrângă pretențiile la suma arătată în acțiunea introductivă, la care a fost timbrată acțiunea.
Cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic V. D., pentru pârâtă, având cuvântul, solicită respingerea în totalitate a acțiunii.
Referitor la suma de 2592,18 lei, consideră că tranzacția încheiată între părți referitoare la dosarul de daună nr. CL 1011CA000406 nu este nulă, apreciind că această susținere a reclamantei nu poate fi reținută, având în vedere că pentru a se constata această nulitate este necesar un alt demers, o altă acțiune, lucru care nu a avut loc.
Apreciază că, oricum motivul întârzierii la plată invocat de pârâtă nu poate atrage nulitatea tranzacției ci, eventual, rezoluțiunea acesteia, pentru care, de asemenea, este necesar un demers separat.
Referitor la dosarul de daună nr. CL1011CA000399, menționează faptul că cererea de despăgubire pentru suma de 7244,64 lei, a fost semnată în data de 21.02.2013 și înregistrată cu nr. 336/21.02.2013, adică mult după data introducerii acțiunii în instanță. Prin rezolvarea acestei nereguli, chiar și cu întârziere, dosarul de daună este propus la plata pentru suma de 5165,65 lei calculată prin scăderea din valoarea facturii de 7244,64 lei, a sumei de 2078,99 lei adică 30% inclusiv TVA, reprezentând uzura de 30% a anvelopelor constatată la inspecția de risc și cu care este de acord.
Consilier juridic V. D., depune concluzii scrise.
În temeiul art. 150 C.pr.civ., considerându-se lămurită, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.01.2013 sub nr._ , reclamanta S.C. H. F. S.R.L., cu sediul în Călărași, ., nr. 25 bis, jud. Călărași, a chemat în judecată pe pârâta Societatea de asigurare – Reasigurare A. ASIGURĂRI S.A., prin sucursala Călărași, cu sediul în mun. Călărași, ., ., parter, jud. Călărași, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata sumei de 7856 lei, sumă reprezentând diferență de contravaloare anvelope, servicii de montaj și echilibrare, comision, conform contractului de colaborare nr. 7251/05.10.2010 și facturi fiscale nr. 80/05.10.2011, 638/21.10.2011 și 639/21.10.2011, precum și la plata dobânzii legale calculată până la data achitării efective a debitului. Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de colaborare nr. 7251/05.10.2010, având ca obiect colaborarea dintre părțile semnatare în domeniul constatării și reparării daunelor la autovehicule, pentru care pârâta și-a asumat obligații contractuale în calitate de asigurător.
Reclamanta a mai arătat că pârâta, cu rea credință, nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de colaborare. În acest sens, a arătat că între pârâtă și numitul B. V. a fost încheiată polița CASCO nr. CL_2 în valoare de 49.000 euro, pentru un autoturism marca BMW. În incidentele suferite de acest autoturism au fost deteriorate toate cele patru roți, ceea ce a implicat înlocuirea anvelopelor și a jantelor, operație efectuată de reclamantă, care a presupus costuri de_ lei.
Cu privire la suma pretinsă, de 7856 lei, reclamanta a arătat că această valoare rezultă din calcul după ce din suma totală se scad valoarea corespunzătoare uzurii de 30% a anvelopelor și plata parțială în cuantum de 2854 lei efectuată de pârâtă la data de 20.06.2012, dar se adaugă comisionul în valoare de 1890 lei calculat de reclamantă conform contractului.
În drept, reclamanta și-a calificat cererea ca o acțiune în răspundere contractuală și a invocat dispozițiile art. 969, 970 C.civ., art. 1066 și urm C.civ. și art. 274 C.pr.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. La cererea introductivă a atașat, în copie, convocarea la conciliere (f.6), răspunsul pârâtei (f.7), factura . nr. 80/06.10.2011 (f.8), polița CASCO nr. CL_2 (f.9-11), convenție de colaborare nr. 725/05.10.2010 (f.12-16), corespondență electronică (f.17-18), constatarea nr. 1 la dosarul CL1011CA000406 (f.19), constatarea nr. 1 la dosarul CL1011CA000399 (f.20), certificat de înmatriculare a autoturismului și cartea de identitate a proprietarului (f. 21), mesaj de poștă electronică (f.22), document de introducere în reparație a vehiculului ./CL/_ (f.23), fișa dosarului de daună CL1011CA000399 (f.24), fișa dosarului de daună CL1011CA000406 (f.25), factura nr. 639/07.10.2011 (f.26), factura 638/07.10.2011 (f.27).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 582,36 lei taxă de timbru și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
În motivare, pârâta a arătat că pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare_ proprietatea lui B. V., asigurat CASCO, au fost deschise două dosare de daună pentru avarierea jantelor și anvelopelor în două evenimente diferite.
Pentru dosarul de daună CL1011CA000406, reclamanta a întocmit factura fiscală 639/07.10.2011 în valoare de 7246,18 lei, iar prin tranzacția nr._/15.06.2012 încheiată între reclamantă și pârâtă s-a convenit ca prin plata sumei de 2854 lei să se stingă orice pretenții ale reclamantei către pârâtă. Pârâta a arătat că plata sumei stabilite prin tranzacție a fost efectuată la data de 20.06.2012.
Cu privire la cel de-al doilea dosar de daună, întocmit pentru avarierea roților dreapta față și dreapta spate, pârâta a arăta că reclamanta a întocmit factura nr. 638/07.10.2011 în valoare de 7244,64 lei.
Cu privire la această factură, pârâta a susținut în întâmpinare că este greșit întocmită, întrucât conform devizului de reparație întocmit de reclamantă cele două anvelope costă în total 2609,88 lei, iar valoarea înscrisă în factură cuprinde și valoarea jantelor pe care pârâta le-a achitat direct furnizorului.
De asemenea, cu privire la dosarul de daună CL1011CA000399, pârâta a mai arătat că, în temeiul art. 25 din Convenția de colaborare nr. 7251/05.10.2010, nu poate efectua plata către reclamantă întrucât cererea de despăgubire nu este semnată de către păgubitul B. V..
Cu privire la comisionul solicitat de reclamantă, pârâta a solicitat și respingerea acestei pretenții cu motivarea că nu există nici un temei contractual pentru această cerere.
În susținerea întâmpinării, pârâta a depus la dosarul cauzei tranzacția nr._/15.06.2012 (f. 33-35), extras de cont din 20.06.2012 (f.36), deviz de reparație din 29.09.2011 în dosarul CL1011CA000399 (f. 37-41), factura fiscală nr. 638/07.10.2011 (f.42) și cererea de despăgubire (f.43).
În răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtă (f. 49-52) și în concluziile pe fondul cauzei, reclamanta a arătat, în esență, că tranzacția invocată de pârâtă în întâmpinare este nulă.
În motivarea acestei susțineri, reclamanta a arătat că tranzacția a fost încheiată la data de 07.06.2012, iar nu la 15.06.2012 cum susține pârâta, iar în tranzacție se prevedea faptul că plata urma să se facă în termen de 5 zile de la încheierea tranzacției, termen ce nu a fost respectat, fapt ce ar atrage nulitatea tranzacției.
În aceste condiții, reclamanta a arătat că plata sumei de 2854 lei efectuată de pârâtă în temeiul tranzacției constituie o plată parțială din valoarea de 5446,18 lei rămasă de achitat din suma de 7246,18 lei facturată, după ce s-a scăzut uzura de 30 % a anvelopelor, astfel că în dosarul de daună CL1011CA000406 pârâta ar mai avea de achitat suma de 2592 lei.
Cu privire la primul motiv invocat de pârâtă în susținerea respingerii pretențiilor rezultate din dosarul de daună CL1011CA000399, reclamanta a arătat că afirmația pârâtei privind greșita întocmire a facturii este eronată, întrucât devizul pe care își bazează această susținere este unul provizoriu, care nu ține cont de tipul și marca anvelopelor.
Reclamanta a mai arătat că valoarea reală a anvelopelor montate pe autoturism este cea rezultată din factura 80/06.10.2011 emisă de S.C. EMICO COMERCIAL S.R.L. în care sunt menționate atât prețul anvelopelor, cât și valoarea montajului, astfel încât având în vederea reducerea valorii pe baza uzurii anvelopelor, pârâta ar trebui să plătească suma de 5444,64 lei din totalul de 7244,64 lei înscris în factura 638/21.10.2011.
Cu privire la cel de-al doilea motiv invocat de pârâtă în întâmpinare, cu referire la pretențiile întemeiate pe dosarul de daună CL1011CA000399, reclamanta a arătat că nesemnarea cererii de despăgubire de către păgubit reprezintă o problemă relativă privind nulitatea, care a fost îndreptată prin semnarea cererii de către păgubit și că acestuia nu i-a fost adus la cunoștință faptul că trebuie să semneze cererea de despăgubire.
Reclamanta a concluzionat că pârâta datorează suma de 8036,82 lei rezultată din cumularea sumei de 2592,18 lei din dosarul de daună CL1011CA000406 și suma de 5444,64 lei rezultată din dosarul de daună CL1011CA000399. Din această sumă, reclamanta a arătat că înțelege să-și restrângă pretențiile la suma de 7856 lei solicitată prin acțiunea introductivă și timbrată.
În concluziile pe fondul cauzei susținute oral și depuse în scris, pârâta a reluat susținerile din întâmpinare cu privire la dosarul de daună CL1011CA000406. Cu privire la dosarul de daună CL1011CA000399, pârâta și-a menținut cererea de respingere a pretențiilor reclamantei și a arătat că cererea de despăgubire semnată de petent i-a fost înaintată la data de 21.02.2013, dată de la care au fost demarate demersurile pentru efectuarea plății, plata efectivă a sumei de 5165,65 lei rezultată prin scăderea din suma de 7244,64 lei facturată, a sumei de 2078,99 lei reprezentând uzura de 30% a anvelopelor constatată la inspecția de risc, urmând a fi făcută în termenul contractual.
În temeiul art. 167 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru reclamantă și pentru pârâtă proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei. La interpelarea instanței, reclamanta a arătat că nu insistă în administrarea probei testimoniale.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între reclamantă și pârâtă s-a încheiat convenția de colaborare nr. 7251/05.10.2010 (f. 12-16) având ca obiect colaborarea dintre părțile semnatare în domeniul constatării și reparării daunelor la autovehicule pentru care pârâta și-a asumat obligații contractuale prin contractele privind asigurările obligatorii de răspundere civilă auto sau contractele de asigurare facultativă auto. Reparațiile cuprinse în obiectul contractului urmau a fi efectuate în unitatea service aparținând reclamantei.
În contract sunt prevăzute obligațiile reciproce ale părților, documentele și procedurile privind constatarea, introducerea în reparație, efectuarea reparațiilor, acceptarea reparațiilor și plata acestora.
Conform art. 25 din contract, „La finalizarea reparației, SERVICE-ul va transmite reprezentantului A. următoarele documente: factura fiscală emisă de SERVICE împreună cu devizul de reparație final, originalul facturii furnizorului de piese precum și Cererea de despăgubire semnată de asigurat/păgubit. …. A. va efectua plata facturii primite de la SERVICE în termen de 20 zile lucrătoare de la data primirii tuturor documentelor de la SERVICE”.
În baza poliței de asigurare CL_2 (f. 9) încheiată între pârâtă și păgubitul B. V., ca urmare a două evenimente diferite, pârâta a efectuat două constatări la datele de 26.09.2011, respectiv 21.09.2011, întocmind dosarele de daună nr. CL1011CA000406 (f.19), pentru jantele și anvelopele stânga față și spate, și CL1011CA000399 (f.20), pentru jantele și anvelopele dreapta față și spate.
La data de 21.09.2011, prin documentul de introducere în reparație a vehiculului ./CL/_, pârâta a autorizat introducerea în reparație a autovehiculului asigurat.
Conform susținerilor părților și actelor dosarului, reparațiile au fost efectuate de reclamantă.
Din fișele de dosar de daună CL1011CA00399 (f.24) și CL1011CA00406 (f.25), precum și din factura 80/06.10.2011 (f.54), instanța reține că jantele prevăzute în constatările prepusului pârâtei au fost achitate de către pârâtă direct furnizorului D & L ACTIV AUTOMOBILE S.R.L., iar anvelopele au fost achiziționate de reclamantă de la furnizorul S.C. EMICO COMERCIAL S.R.L., cu acordul pârâtei (f.53).
Având în vedere diferențele de regim juridic aplicabil celor două pretenții pe care reclamanta le-a dedus judecății în prezenta cauză, instanța va examina separat pretențiile rezultate din dosarele de daună invocate în acțiunea introductivă.
Cu privire la dosarul de daună CL1011CA00406, părțile au încheiat la data de 07.06.2012 o tranzacție (f.33-35) care a fost înregistrată de reclamantă sub numărul 1366/07.06.2012 și de pârâtă sub numărul_/15.06.2012.
Conform tranzacției încheiate, părțile au convenit în art. III ca prin plata de către pârâtă a sumei de 13.025,40 lei să stingă „toate pretențiile prezente și/sau viitoare, de orice natură (incluzând, dar fără a se limita la diferența de sumă principală, dobânzi, penalități, taxe de timbru, etc)” în legătură cu dosarele de daună enumerate în anexă, printre care și dosarul CL1011CA00406.
Conform art. IV pct. 4.2 din tranzacție, pârâta se obliga să plătească în contul reclamantei suma convenită în termen de 5 zile de la semnarea tranzacției. Tranzacția nu cuprinde nicio clauză care să instituie sancțiuni pentru nerespectarea acestui termen.
La data de 20.06.2012, conform extrasului de cont (f.36), pârâta a achitat suma stabilită prin tranzacție.
În drept, pentru a soluționa pretenția reclamantei referitoare la debitul rezultat din dosarul de daună CL1011CA00406, instanța va avea în vedere în principal prevederile art. 2267 și urm. C.civ.
Conform art. 2267 C.civ. „Tranzacția este contractul prin care părțile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunțări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă”.
Cauzele de nulitate ale tranzacției sunt prevăzute în art. 2273-2277 C.civ.
Examinând susținerea reclamantei privind nulitatea tranzacției cauzată de neplata în termen a sumei stabilite, instanța o constată neîntemeiată, neexecutarea obligațiilor asumate neîncadrându-se în niciunul din cazurile generale de nulitate a contractelor sau în cazurile specifice de nulitate a tranzacției.
În consecință, instanța constată că prin efectul tranzacției valabil încheiate între părți la data de 07.06.2012, conform prevederilor art. 2267 C.civ și clauzelor stipulate în act, debitul rezultat din dosarul de daună CL1011CA00406 s-a stins prin plată la data de 20.06.2012, astfel încât această pretenție a reclamantei privind obligarea pârâtei la plata acestui debit este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
Cu privire la dosarul de daună CL1011CA00399, instanța reține că pârâta a recunoscut un debit în cuantum de 5165,65 lei.
Verificând calculele efectuate de reclamantă și expuse pe larg în răspunsul la întâmpinare (f.51), instanța constată că acestea sunt eronate, întrucât au fost efectuate având în vedere o „taxă de manipulare piese”, în fapt adaosul comercial contractual, în cuantum procentual de 15%. Din factura 638/21.10.2011 emisă de reclamantă, instanța reține că această taxă a fost facturată la un cuantum procentual de 5% stabilit chiar de reclamantă conform prevederilor contractuale.
În consecință, instanța constată că valoarea corectă a debitului rezultat din dosarul de daună CL1011CA00399 este cea stabilită de pârâtă, prin raportare la valorile facturate de reclamantă și având în vedere uzura de 30% a anvelopelor pe care reclamanta nu a contestat-o.
Pe de altă parte, având în vedere că pârâta a afirmat că cererea de despăgubire i-a fost înaintată de reclamantă la data de 21.02.2013, aspect confirmat de reclamantă, instanța constată că reclamanta a introdus acțiunea de față, cu toate că nu-și îndeplinise propriile obligații stabilite prin contractul de colaborare, obligații ce condiționau efectuarea plății.
În drept, conform art. 969-970 C.civ.1864, în vigoare la data încheierii contractului, reclamantei îi revenea sarcina de a respecta obligațiile asumate, mai ales cele stabilite prin clauze expres prevăzute în contract.
Întrucât convenția de colaborare încheiată între părți are un caracter sinalagmatic, obligațiile părților sunt corelative și interdependente, astfel că neexecutarea de către o parte a obligațiilor sale îi dă dreptul celeilalte părți să invoce direct o excepție de neexecutare.
În aceste condiții, constatând nerespectarea de către reclamantă a obligațiilor sale, pârâta avea dreptul să nu-și execute propriile obligații.
Nu poate fi primită afirmația reclamantei în sensul că transmiterea cererii de despăgubire are un caracter neesențial, având în vedere faptul că această formalitate era înscrisă în contractul de colaborare, iar reclamanta și-a asumat conștient și voluntar această obligație prin semnarea contractului.
Mai mult decât atât, din interpretarea contractului rezultă că acest document reprezintă acordul terțului păgubit, în calitate de beneficiar al lucrării efectuate de unitatea SERVICE pentru efectuarea plății de către asigurător în favoarea celui care a efectuat lucrarea, documentul având și valoarea unei renunțări a acestuia la orice pretenție ulterioară față de asigurător, astfel cum rezultă din clauza finală a cererii („După primirea despăgubirii cuvenite, declar pe proprie răspundere că nu mai am nicio pretenție materială sau de altă natură de la Societatea de Asigurare Reasigurare A. S.A. sau alt asigurător privind evenimentul menționat”.) Chiar dacă înscrisul nu reprezintă o importanță deosebită pentru reclamantă, el nu poate fi considerat neesențial pentru pârâtă, astfel încât, cel puțin din punctul de vedere al uneia dintre părțile contractului, neexecutarea obligației de a transmite cererea de despăgubire nu poate fi considerată neesențială.
Instanța consideră în mod evident neîntemeiată susținerea reclamantei privind faptul că terțului păgubit nu i-a fost adusă la cunoștință obligația de a semna cererea de despăgubire, în condițiile în care formularul are o rubrică specială pentru semnătură, iar conținutul său, ca al oricărei alte cereri, necesită însușirea de către cel care îl întocmește, însușire care se face prin semnare.
Întrucât obligația înaintării acestui formular îi revenea reclamantei, în mod evident tot acesteia îi revenea și obligația de a verifica dacă formularul a fost corect și complet întocmit, astfel încât faptul că cererea de despăgubire legal întocmită a fost înaintată cu întârziere îi este imputabil.
În aceste condiții, instanța constată că acțiunea a fost formulată înainte să se fi născut dreptul reclamantei de a solicita pârâtei plata pentru reparațiile efectuate în dosarul de daună CL1011CA00399.
Întrucât pârâta a învederat instanței că efectuează demersurile necesare pentru plata creanței în termenul contractual de la depunerea tuturor actelor de către reclamantă, având în vedere și faptul că reclamanta nu a invocat sau dovedit, conform art. 110 alin. 3 C.pr.civ.1865, că ar suferi o pagubă însemnată prin neintroducerea acțiunii înainte de termenul de plată, iar acțiunea de față nu se înscrie între cele prev de art. 110 C.pr.civ.1865 care pot fi formulate înainte de împlinirea termenului, instanța constată nefondate și pretențiile reclamantei întemeiate pe dosarul de daună CL1011CA00399, astfel încât urmează să respingă integral ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Întrucât pârâta nu a căzut în pretenții, în temeiul art. 274 C.pr.civ. 1865, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată și cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.C. H. F. S.R.L., cu sediul în Călărași, ., nr. 25 bis, jud. Călărași, împotriva pârâtei Societatea de Asigurare – Reasigurare A. ASIGURĂRI S.A., prin sucursala Călărași, cu sediul în mun. Călărași, ., ., parter, jud. Călărași.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15 martie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. E.
Red. N.P., Dact.E.Ș.,4EX./10.04.2013
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 408/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3344/2013.... → |
|---|
