Plângere contravenţională. Sentința nr. 3117/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3117/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 4255/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3117
Ședința publică de la 5 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Judecător M. S.
Grefier - O. V.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul M. V. în contradictoriu cu intimatul I. CĂLĂRAȘI, având ca obiect plângere contravențională formulată împotriva procesului verbal . nr._, întocmit de I.P.J. Călărași în data de 02.07.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat petentul care se legitimează cu CI . nr._, CNP –_ și asistat de av. M. D. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013, aflată la fila 8 din dosar și pentru intimat, cons. juridic T. C. în baza delegației nr._/2013, aflată la fila 31 din dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită conform art. 157 și urm. Cod procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de grefier, evidențiindu-se părțile, obiectul cauzei și procedura de citare, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata de soluționare cauzei ca fiind la acest termen.
Se vizionează CD-ul depus de intimat în prezența petentului și a reprezentatului intimatului, respectiv cons. juridic T. C..
În conformitate cu dispozițiile art. 255 Cod procedură civilă instanța pune în discuție admisibilitatea administrării probelor.
Av. M. D. pentru petent, având cuvântul, propune proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar.
Cons. juridic T. C. pentru intimat, având cuvântul, nu se opune probei cu înscrisuri propusă de petent și în combaterea plângerii propune proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar. Depune cazierul contravențional al petentului aflat la fila 33 din dosar.
Instanța conform art. 255 Cod procedură civilă rap. la art. 258 și art. 292 Cod procedură civilă încuviințează probele cu înscrisuri propusă de părți, ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Av. M. D. pentru petent și cons. juridic T. C. pentru intimat, având pe rând cuvântul, învederează că nu mai au alte probe de administrat în cauză, apreciază cauza în stare de judecată și solicită acordarea cuvântului pentru susțineri în fond.
Instanța ia act că nu mai sunt alte probe de administrat în cauză, apreciază cauza în stare de judecată, iar conform art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susțineri în fond.
Av. M. D. pentru petent, având cuvântul în fond, arată că pietonul se nu afla pe sensul de mers al petentului, așa cum a motivat și plângerea, iar pietonul era angajat în traversare de pe trotuarul magazinului Comar. Conform art. 100 al.1 lit. b se sancționează cu amendă numai când pietonul se află pe sensul de mers al conducătorului auto, în cazul de față al petentului.
Față de aceste considerente solicită admiterea plângerii formulate, anularea procesului verbal de contravenție, anularea amenzii și restituirea permisului de conducere.
Cons. juridic T. C. pentru intimat, având cuvântul, solicită respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind dresat în mod legal și temeinic, întrucât din probele depuse la dosar rezultă vinovăția petentului.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. _ , la data de 11.07.2013, petentul M. V., domiciliat în Călărași, ., ., CNP –_, jud. Călărași, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, întocmit de I.P.J. Călărași în data de 02.07.2013, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună în principal, anularea procesului-verbal mai sus-amintit, exonerarea de plata amenzii și anularea măsurii suspendării dreptului de a conduce.
În motivarea plângerii, petentul precizează că în data de 02.07.2013 în timp ce conducea autoturismul marca F. cu nr. de înmatriculare CC 7681 CK, pe . de mers Piața „ Orizont” spre Volna, în intersecția .. C. V. a fost oprit de organul de poliție care i-a adus la cunoștință că nu ar fi acordat prioritate unui pieton angajat în traversare. Mai arată că intersecția respectivă are două benzi în același sens de mers, iar pietonul despre care face vorbire agentul constatator era angajat în traversare de pe trotuarul magazinului „ Comar” spre trotuarul de vis a vis, în sensul că abia apucare se coboare de pe trotuar și nu era în nici un caz pe sensul său de mers, așa cum de altfel a precizat și în cuprinsul procesului verbal.
Se mai arată că potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b neacordarea de prioritate pietonilor prin loc marcat, se consideră contravenție numai atunci când pietonul se află pe sensul de deplasare a autovehiculului, însă în speță nu este adevărat că pietonul se afla pe sensul său de mers, motiv pentru care a solicitat agentului să însereze în cuprinsul procesului verbal că „ pietonul nu de afla angajat pe sensul meu de mers”.
În drept petentul și-a întemeiat plângerea pe dispoz. art. 100 al 3 lit. b din OUG 195/2002.
În susținerea plângerii petentul a propus proba cu înscrisuri,sens în care a depus la dosar, copia procesului verbal de contravenție . nr._, copie dovadă reținere permis de conducere . nr._ și copia cărții sale de identitate.
Prin rezoluția din data de 12.07.2013, în baza disp. art. 201 alin. N.C.P.C., instanța constatând că sunt întrunite cerințele prevăzute de lege la art. 194 C.P.C., a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către intimat cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea acțiunii formulată de către petent, în condițiile art. 165 N.C.P.C., sub sancțiunea decăderii din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții.
Intimata nu a depus întâmpinare în termen legal, însă la termenul de față a fost prezent reprezentantul său care a solicitat proba cu înscrisuri, probă care a fost încuviințată de instanță în temeiul art. 254 alin. 4 C. proc. civ., administrarea acesteia neducând la amânarea cauzei.
La solicitarea instanței, intimata a comunicat fișa de abateri contravenționale la regimul de circulație, a petentului.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că la data de 02.07.2013, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit de I.P.J. Călărași, petentul a fost sancționat contravențional, în temeiul art. 135 lit. h din HG 1391/2006 rap. la art. 100 al.3 lit. b din OUG 195/2002R, cu amendă contravențională în cuantum de 320 lei și măsura complementară de suspendare a dreptului de a conduce, pe o perioadă de 30 de zile, pentru fapta de a nu fi acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în mod regulamentar în traversarea părții carosabile pe sensul său de mers, prin loc marcat și semnalizat, în mod corespunzător.
Procesul verbal a fost semnat de către petent cu obiecțiunea ”pietonul nu se afla angajat pe sensul meu de mers”.
Verificând, prioritar, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cauze de nulitate absolută, ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că petentul a negat săvârșirea faptei contravenționale, în sensul că pietonul nu se afla pe sensul lui mers.
Instanța constată că procesul-verbal de contravenție este un mijloc de probă care conține constatările personale ale agentului constatator, care nu face dovada vinovăției petentului, ci doar a situației de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante. Agentul constatator a reținut faptul că petentul nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în mod regulamentar în traversare, pe sensul său de mers, prin loc marcat și semnalizat, în mod corespunzător.
Instanța reține că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - art. 36 din O.G. nr. 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. vs. România – Hotărârea din 04.10.2007).
Prin urmare, simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde adevărului, nu este suficientă, atât timp cât, nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa. Mai mult, acesta nu a formulat nicio probă pertinentă care să conducă instanța la concluzia că procesul verbal este nelegal întocmit.
De asemenea, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde cu prevederile legale indicate pentru încadrarea juridică a acesteia, iar sancțiunile aplicate au fost stabilite în conformitate cu textele legale indicate în procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale.
În privința situației de fapt consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că petentul, deși o contestă și arată că nu a săvârșit contravenția imputată, nu aduce nicio dovadă în sprijinul susținerilor sale.
Având în vedere faptul că situația de fapt a fost constatată direct, prin propriile simțuri de agentul constatator, iar petentul, cu toate că a avut posibilitatea, nu a administrat nici un mijloc de probă, cu toate că îi revenea sarcina de a proba lipsa de temeinicie a constatărilor directe ale agentului constatator cuprinse în procesul-verbal, instanța constată că susținerile petentului privind netemeinicia procesului-verbal nu au fost dovedite și, pe cale de consecință, sunt neîntemeiate.
Faptul că apărările petentului sunt de circumstanță este susținut și de semnarea procesului-verbal, cu obiecțiuni cu privire la situația de fapt reținută de agentul constatator, dar fără a fi probată în fața instanței.
În consecință, întrucât petentul nu a răsturnat prezumția de veridicitate a constatărilor cuprinse în procesul-verbal, deși a avut posibilitatea să ceară administrarea de probe în acest sens, instanța constată că actul de constatare este nu numai legal, dar și temeinic întocmit.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, instanța hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.” Din formularea textului de lege rezultă că instanța, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, are posibilitatea ca, în funcție de criteriile prevăzute de lege, să reindividualizeze sancțiunile aplicate prin procesul-verbal.
Analizând fapta petentului prin prisma criteriilor de individualizare a sancțiunilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, se constată că petentul nu a relevat instanței nicio circumstanță sau împrejurare care să conducă la concluzia că fapta concretă săvârșită nu realizează pericolul social abstract vizat de norma de incriminare.
Sub aspectul circumstanțelor personale, instanța reține și că petentul nu este la prima abatere de la regimul circulației rutiere, dovadă stând istoricul abaterilor depus la dosar de către intimat, aflat la fila 33 din dosar.
În aceste condiții, instanța constată că rolul preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale în cazul petentului poate fi realizat doar prin executarea efectivă a sancțiunilor aplicate.
Instanța reține totodată că legiuitorul a instituit această dispoziție, cu sancțiunea de rigoare, tocmai pentru asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor, precum și a proprietății publice sau private.
Față de situația de fapt și de drept expusă instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic întocmit, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează a respinge plângerea contravențională formulată de petent în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. V., domiciliat înCălărași, ., ..3, ., jud. Călărași, CNP -_ împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimatul I.P.J. Călărași - BRla data de 02.07.2013, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere de apel ce va fi depusă la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
JUD. S. M. V. O.
Red. S.M.
Tehnored. VO.
Expl. 5/ 05.12..2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 325/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Succesiune. Sentința nr. 1771/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
