Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1935/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1935/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 01-08-2014 în dosarul nr. 3197/202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1935
Ședința publică de la 01 August 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier L. B.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta-pârâtă N. BIȚA împotriva pârâților-reclamanți: A. M. și A. P..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 25.07.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acea dată, instanța, pentru a da posibilitatea apărătorilor să depună note scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 01.08.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele
I NS T A N Ț A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 07.05.2014, sub nr._, reclamanta – pârâtă N. B. a chemat în judecată pe pârâții – reclamanți A. M. și A. P., solicitând obligarea acestora la plata unei sume de bani cu titlu de întreținere conform contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1016/08.06.1998, sumă pe care a evaluat-o la 1500 lei lunar și la plata sumelor de_ lei și de_ lei, bani ce reprezintă proprietatea reclamantei. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta - pârâtă a arătat, în esență, că pârâții – reclamanți au avut un comportament inadecvat, comportament ce face imposibilă continuarea conviețuirii cu aceștia.
Reclamanta - pârâtă a mai arătat că a fost de mai multe ori alungată din domiciliul pârâților, fiind nevoită să stea la ceilalți copii ai săi, pentru diverse perioade de timp.
S-a mai susținut că în perioada 2001 – 2006 reclamanta a locuit la fiica sa Z. I., perioadă în care a economisit suma de_ lei. Reclamanta - pârâtă învederează instanței și că suma de_ lei reprezintă suma lăsată de defunctul soț al reclamantei la trezorerie.
Reclamanta - pârâtă a susținut că s-a întors la domiciliul pârâților - reclamanți în luna decembrie 2013, ocazie cu care sumele de bani menționate anterior au fost date pârâților, aceștia refuzând, în prezent, să-i restituie respectivele sume de bani.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1073, 1075, 1080 – 1082 cod civil 1864, respectiv art. 1430, 2261, 2262, 2257 Cod civil 2009.
În susținerea cererii formulate, reclamanta - pârâtă a depus, în copie, contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1016/08.06.1998 și alte înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 1640 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
La data de 26.05.2014, pârâții - reclamanți au depus întâmpinare și cerere reconvențională.
Pârâții - reclamanți au solicitat admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, arătând că sunt de acord să îi restituie reclamantei - pârâte suma de_ lei, sumă ce a rămas în posesia acestora, după ce reclamanta - pârâtă a părăsit domiciliul.
De asemenea, pârâții - reclamanți au solicitat, prin cererea reconvențională formulată, rezoluțiunea contractului vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1016/08.06.1998.
În ceea ce privește primul capăt de cerere formulat de reclamanta - pârâtă, pârâții - reclamanți au arătat că solicită respingerea acestuia, deoarece nu există un refuz de a executa obligația de întreținere asumată, reclamanta fiind cea care a părăsit imobilul și a refuzat în continuare întreținerea.
Părâții - reclamanți au învederat instanței că solicită rezoluțiunea contractului încheiat, întrucât reclamanta – pârâtă refuză, în mod nejustificat, să beneficieze în continuare de întreținerea oferită de pârâți.
Au mai arătat pârâții - reclamanți și că și-au îndeplinit în mod corespunzător obligația de întreținere a reclamantei, neexistând o neexecutare culpabilă a obligațiilor asumate de aceștia.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1020, 1021 Cod civil 1864, art. 205 – 210, 453 C.proc.civ.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatorul părților și proba testimonială constând în audierea martorilor V. F., D. Chirachița și C. F..
În fața instanței, la termenul din data de 25.07.2014, reclamanta – pârâtă a arătat că a primit suma de_ de lei și că își modifică cererea de chemare în judecată, în sensul că nu mai solicită obligarea pârâților la plata sumei menționate.
Pârâții, prin apărător, au fost de acord cu modificarea cererii de chemare în judecată, instanța luând act de aceasta.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 08.06.1998, părțile și numitul N. V., soțul reclamantei - pârâte, au încheiat contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere nr. 1016, prin care pârâții - reclamanți au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilul în suprafață de 2903 mp situat în comuna Unirea, ., teren aflat în proprietatea defunctului N. V..
Prin contractul menționat, pârâții - reclamanți și-au asumat obligația de a-i întreține pe defunctul N. V. și pe reclamantă, pe tot timpul vieții acestora, cu toate cele necesare traiului, respectiv hrană, locuință, încălzire, îmbrăcăminte, medicamente în caz de nevoie, iar la data decesului să organizeze înmormântarea acestora cu respectarea datinilor creștinești.
În raport de conținutul dispozițiilor contractuale, instanța califică contactul încheiat de părți ca fiind un contract de întreținere, considerând că obligația contractuală principală este cea asumată de pârâții - reclamanți, respectiv obligația de a asigura întreținerea reclamantei - pârâte și a soțului acesteia.
Instanța observă că raporturile contractuale dintre părți au luat naștere înainte de . Noului Cod Civil. Prin urmare, având în vedere și dispozițiile art. 5 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prezentul litigiu va fi soluționat în baza dispozițiilor Codului civil 1864.
În lumina dispozițiilor Codului civil 1864, instanța constată că, contractul de întreținere era un contract nenumit, acestuia fiindu-i aplicabile dispozițiile contractuale expres asumate de părți, iar, în completare principiile generale de drept.
Instanța consideră că în prezent relațiile dintre părți sunt grav vătămate din culpa pârâților – reclamanți, conviețuirea acestora neputând continua, aceasta concluzie rezultând din coroborarea probelor administrate.
Astfel, din interogatoriul pârâtului - reclamant A. P. rezultă că în data de 15.02.2014 acesta a alungat-o din domiciliu pe reclamanta - pârâta pe fondul unor relații tensionate cu numitul N. R. și cu concubina acestuia. Pârâtul A. P. a mai arătat și că a fost sancționat contravențional întrucât a refuzat să o primească în locuință pe reclamantă și că, deși reclamanta a solicitat intervenția agenților de poliție, a refuzat în continuare să o primească pe aceasta.
De asemenea, martora V. F., fiind audiată de instanță, a arătat că este concubina numitului N. R. de mai bine de 10 ani, perioada în care a asistat în mod direct la mai multe conflicte dintre părți. Astfel, martora a arătat că la o petrecere de Sfânta M., pârâtul - reclamant A. P. a insultat-o pe reclamanta - pârâtă, ceilalți participanți fiind nevoiți să intervină. A mai arătat martora că la o discuție recentă în curtea familiei P., pârâții - reclamanți au susținut că pentru niciun motiv nu o vor mai primi pe reclamantă și că, deși s-a apelat la intervenția agenților de poliție, pârâții - reclamanți au refuzat în continuare să o primească pe reclamanta - pârâtă.
Martorul C. F., fiind audiat de instanță, a confirmat faptul că a văzut-o pe martora V. F., respectiv pe concubina numitului A. R., de câteva ori în vizită la reclamantă.
Din moment ce chiar pârâtul - reclamant A. P. a recunoscut faptul că a refuzat să o primească pe reclamanta - pârâtă în domiciliul acestuia, martora V. Frusinică confirmând comportamentul necorespunzător al pârâților - reclamanți, instanța consideră că aspectele relevate de martorii D. Chirachița și C. F. nu sunt relevante în ceea ce privește relațiile existente între părți, nefiind de natură a infirma concluzia enunțată anterior de instanță.
Prin urmare, întrucât executarea în natură a obligațiilor asumate de părâți nu poate continua, instanța consideră că cea mai adecvată modalitate de executare prin echivalent a obligațiilor asumate de aceștia este plata unei sume de bani lunar de către pârâții - reclamanți către reclamanta - pârâtă, sumă care să acopere cheltuielile de întreținere ale acesteia, așa cum rezultă din contractul încheiat inițial.
La stabilirea sumei menționate anterior, instanța are în vedere că reclamanta - pârâtă realizează lunar venituri de 450 lei reprezentând pensie și că suma la care vor fi obligați pârâții - reclamanți nu trebuie să reprezinte o sarcină prea oneroasă pentru aceștia, respectiv să ducă la o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei.
Astfel, având în vedere și caracterul aleatoriu al contractului de întreținere, precum și necesitatea reclamantei - pârâte de a-și putea închiria o locuință și de a-și asigura întreținerea, instanța va admite, în parte, cererea de chemare în judecată și va înlocui obligația pârâților - reclamanți de a asigura întreținerea reclamantei - pârâte cu obligația acestora de a achita reclamantei - pârâte, în solidar, suma de 850 lei/lunar pe toată perioada vieții acesteia.
De asemenea, întrucât din probatoriul administrat a rezultat culpa pârâților, reclamanta - pârâtă nerefuzând, în mod nejustificat, întreținerea acordată de aceștia, instanța va respinge cererea reconvențională formulată de pârâți ca neîntemeiată.
De altfel, instanța consideră că reclamanta - pârâtă are dreptul de a beneficia de întreținerea pârâților - reclamanți, ci nu o obligație în acest sens.
Astfel, un eventual refuz, chiar și nejustificat al reclamantei - pârâte de a beneficia de întreținerea pârâților, nu poate duce la rezoluțiunea contractului de întreținere.
În ceea ce privește cererea reclamantei - pârâte de obligare a pârâților - reclamanți la plata sumei de_ de lei, instanța apreciază că cererea menționată este neîntemeiată.
Astfel, din examinarea probatoriului administrat instanța constată că niciun mijloc de probă nu a fost de natură a confirma, fără echivoc, faptul că suma menționată s-ar afla în posesia pârâților - reclamanți.
Totodată, sub acest aspect, instanța nu poate acorda valoare probatorie declarațiilor date de Z. S., P. D. și N. R., declarații depuse la dosar de reclamanta - pârâtă, în caz contrar fiind eludate dispozițiile legale privind încuviințarea și administrarea probei testimoniale, din moment ce reclamanta - pârâtă nu a solicitat audierea persoanelor care au dat respectivele declarații.
În concluzie, instanța va respinge cererea reclamantei pârâte de obligare a pârâților reclamanți la plata sumei de_ lei ca neîntemeiată.
De asemenea, ca o consecință a admiterii în parte a cererii de chemare în judecată și a respingerii cererii reconvenționale, instanța îi va obliga pe pârâții - reclamanți la plata sumei de 1625 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru calculate la valoarea de_ lei, respectiv suma recunoscută de pârâți, după comunicarea cererii de chemare în judecată, prin întâmpinare, și contravaloarea onorariului avocațial (800 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta – pârâtă N. Bița, cu domiciliul în municipiul Călărași, ., județul Călărași în contradictoriu cu pârâții – reclamanți A. M. și A. P., ambii cu domiciliul în municipiul Călărași, ., județ Călărași, astfel cum a fost aceasta modificată.
Înlocuiește obligația pârâților – reclamanți A. M. și A. P. de a asigura întreținerea, în natură, reclamantei – pârâte N. Bița în baza contractului vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1016/08.06.1998 cu obligația acestora de a achita, în solidar, reclamantei – pârâte N. Bița suma de 850 lei/lunar pe toată perioadă vieții acesteia.
Respinge cererea reclamantei – pârâte de obligare a pârâților – reclamanți la plata sumei de_ de lei, ca neîntemeiată.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâții – reclamanți, ca neîntemeiată.
Obligă pârâții – reclamanți la plata către reclamanta – pârâtă a sumei de 1625 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv contravaloarea taxei judiciare de timbru și a onorariului avocațial.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.08.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. M. N. B. L.
Red. N.R.M
Ex. 5/05.08.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1415/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2982/2014.... → |
|---|
