Contestaţie la executare. Sentința nr. 2735/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2735/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 3772/202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILA 2735/2014
Ședința publică de la 13 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. D.
Grefier V. L.
Pe rol se află soluționarea contestației la executare formulată de contestatoarea B. SA, în contradictoriu cu intimatul M. M. V., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că la dosar s-a depus concluzii scrise de către intimatul Biroul Executorului Judecătoresc T. G., prin care invocă excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Călărași.
Instanța, având în vedere excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Călărași, invocată de intimatul Biroul Executorului Judecătoresc T. G., conform concluziilor scrise, reține cauza spre soluționarea excepției invocată de intimat.
.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de fată, constată următoarele:
Prin cererea, înregistrată la această instanță în data de 30.05.2014 sub nr._ contestatoarea B. SA, cu sediul în București, ..6A sector 2 a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului Judecătoresc T. G., cu sediul în București, Șplaiul Unirii, nr.35, ., ., sector 3 și M. M. V., cu domiciliul în mun. Călărași, ..8, ..2 . ,solicitând ca prin hotărârea judecătorească se dispună obligarea intimatului B. T. G. să continue executarea silită în Dosarul de executare, urmând ca acesta să recupereze cheltuielile de executare de la debitor și, pe cale de consecință să dispună anularea adresei menționate; iar. în subsidiar, în situația în care instanța apreciază că creditorul ar fi obligat să achite in avans cheltuielile solicitate de B. TiberiuGanea, solicită diminuarea cuantumului acestora și, pe cale de consecință, anularea în parte a proceselor - verbale din data de 06.07.2012 si data d 2.03.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare reprezentând Anexa nr.2
În motivarea cererii, contestatoarea a încheiat în data de 15 mai 2012 contractul privind efectuarea activității de executare silită nr. 51.6A/4732, la care s-a încheiat act adițional nr. 1 („Contractul"- depus în la prezenta cerere) cu Biroul Executorilor JudecătoreștiAsociati T. G. și M. O., prin care părțile au agreat modalitateadesfășurării procedurii executării silite în pn`vința debitorilor B..În temeiul Contractului, creditorul a transmis o cerere de executare silită împotriva debitorului acestuia, astfel fiind constituit dosarul de executare silită menționat („Dosarul de executare”).Din informațiile existente la dispoziția lor, B. T. a preluat dosarul de executare constituit ca urmare a cereri B. ulterior dezasocierii față de executorul judecătoresc M. O..În cadrul Dosarului de executare silită, B. a achitat în integralitate sumele reprezentând avans de onorariu si de cheltuieli de executare silită, în conformitate cu dispozițiile contractului.
Având în vedere că B. T. G. nu a fost în măsură să recupereze de la debitor sumele cuprinse în titlul executoriu, acesta a considerat necesar să transmită societății adresa cuprinsă în Anexa nr. 1 ("Adresa"), prin care a pus în vedere acesteia din urmă să achite întregul cuantum al cheltuielilor de executare stabilite prin procese verbale de cheltuieli (excluzând sumele deja plătite cu titlu de avans).Alături de această adresă, B. T. G. a transmis procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare, încheiate în cadrul Dosarelor de executare, ce au fost astfel comunicate pentru prima dată B..
În ceea ce privește netemeinicie și nelegalitate a refuzului manifestat de către B. T. G.
Solicită a se observa că în cuprinsul Adresei contestate că B. T. G. apreciază că este îndreptățit a recupera cheltuielile de executare de la creditor întrucât acesta din urmă ar fi dat dovadă de lipsă de stăruință cu privire la dosarele de executare, ceea ce ar echivala, în opinia intimatului, cu o manifestare tacită de renunțare la executare (pagina 2, penultimul paragraf din Adresă).
În primul rând, dorește să sublinieze faptul că renunțarea la executare trebuie să fie expresă. Astfel după cum a reținut Curtea de Apel București, "renuntarea la continuarea executării și realizarea restului de creanță trebuie să fie pură și simplă, o manifestare unilaterală de voință neechivocá și fermă, exteriorizată în sensul producerii de efecte juridice, concretizate în încetarea executării silite, conform art. 371 ind.5 C. proc. Civ. ind 205.
În al doilea rând, B. T. G. deduce în mod cu totul eronat că B. a dat dovadă de lipsă de stăruință în dosarul de executare. Astfel după cum vor dovedi prin probatoriul pe care îl vor administra în prezenta cauză, creditorul si-a manifestat în mod constant interesul pentru ducerea la îndeplinire de către B. T. G. a actelor de executare necesare recuperării debitelor înscrise în titlurile executorii.
Conform prevederilor legale, suportarea cheltuielilor de executare nu este în sarcina creditorului,în conformitate cu dispozițiile art. 3717 alin. (2) din codul de procedură civilă de la 1865, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege seprevede altfel.
În consecință, creditorul nu poate fi obligat să suporte cheltuielile de executare, singura obligație a acestuia fiind de a avansa cheltuielile necesare pentru îndeplinirea unui act sau pentru actele îndeplinite din oficiu de către executorul judecătoresc.
Din coroborarea dispozițiilor art. 3717 alin. (2) mentionat anterior cu alin. (4) al aceluiași articol, ce stipulează că pentru sumele astfel stabilite procesul-verbal constituie titlu executoriu, rezultă că aceste procese verbale constituie titlu executoriu față de debitor, iar față de creditor doar în situația în care acesta a renunțat la executarea silită.
În mod evident, în speță, creditorul nu a renunțat la executarea silită, astfel că nu îi pot fi opuse aceste procese verbale emise în cadrul dosarului de executare.
În plus, potrivit art. 39 alin. 3 din Legea nr. 188/2000” privind executorii
judecătorești, creditorul nu poate fi obligat la plata anticipatã a onorariului in vederea realizării executării silite.
În cuprinsul contractului, părțile au prevăzut modalitatea plății cheltuielilor și onorariului de către B., respectiv avans cheltuieli de executare în cuantum de 100 lei și avans onorariu în cuantum de 60 de lei, urmând ca B. G. T. să rețină un procent de 5% din sumele recuperate de la Debitori până la recuperarea integrală a sumelor datorate în baza titlurilor executorii.
Diferența până la onorariul executorului judecătoresc stabilit în conformitate cu prevederile legale se va recupera de către acesta doar după realizarea integrală a creanței B..
Potrivit art. 4.2 din Contract, cheltuielile de executare si onorariului executorului judecătoresc, incluzând sumele avansate de B., urmau a fi recuperate de la debitori pe măsură ce se recuperau debitele.
Astfel cum rezultă din coroborarea art. 4.3 și 4.4 para. 4 din Contract, părțile au convenit asupra faptului că B. T. G. nu va pretinde, iar B. nu va fi obligată să achite nicio sumă suplimentară pe durata desfășurării executării silite, cu excepția costurilor menționate în anexa nr. 2 la Contract, ce pot fi modificate/majorate doar printr-un act adițional la Contract.
Mai mult, B. T. G. s-a obligat, conform art. 16 din Contract, să respecte valorile onorariului și cheltuielilor de executare stabilite prin contract, iar B., conform art. 27 din Contract, se obligă să achite valorile onorariului și cheltuielilor de executare stabilite ca avans.
Având în vedere motivele expuse mai sus, solicit a se constata că B. nu
a renunțat la executarea silită, motiv pentru care aceasta nu poate fi obligată la
plata cheltuielilor de executare.
Pe cale de consecință, se impune obligarea B. T. G. la continuarea executării silite, urmând ca acesta să recupereze de la debitor cheltuielile de executare, în conformitate cu dispozițiile legale și cu prevederile contractului încheiat între cele douã părți.
În ceea privește diminuare a cheltuielilor de executare
În situația în care instanța ar considera refuzul B. T. G. ca fiind întemeiat, solicit, în subsidiar, să se constate că se impune reducerea cuantumului cheltuielilor cuprins în procesele - verbale, acesta fiind nejustificat.
B. T. G. nu respectă prevederile contractuale
Astfel după cum a precizat, B. și B. T. G. au reglementat în cuprinsul Contractului cuantumul exact al onorariului fix al executorului judecătoresc, care urma să fie achitat în avans, precum si cuantumul variabil al acestuia, care urma să fie recuperat de la debitor pe măsura realizării obligației de plată cuprinse în titlurile executorii.
În acest sens, părțile au prevăzut modalitatea plății cheltuielilor si onorariului de către B., respectiv avans cheltuieli de executare în cuantum de 100 lei si avans onorariu în cuantum de 60 de lei, urmând ca B. G. T. să rețină un procent de 5% din sumele recuperate de la Debitori pânã la recuperarea integrală a sumelor datorate în baza titlurilor executorii. Mai mult, sumele la care B. s-a obligat să le achite în avans au fost plătite cãtre B. T. G., fapt confirmat chiar de acesta prin Adresă.
De asemenea, B. T. G. s-a obligat, conform art. 16 din Contract, să respecte valorile onorariului și cheltuielilor de executare stabilite prin contract, iar B., conform art. 27 din Contract, se obligă să achite valorile onorariului si cheltuielilor de executare stabilite ca avans.’
Având în vedere aceste prevederi contractuale, solicit a se constata faptul că B. T. G. nu respectă cuantumul convenit de către părți prin semnarea contractului,.În consecință, solicit a se dispune diminuarea acestuia, în conformitate cu prevederile contractuale.
Onorariul executorului judecătoresc este nejustificat
Chiar și în ipoteza în care B. G. T. ar putea condiționa continuarea executărilor silite de plata tuturor sumelor stabilite prin procesele-verbale emise în cadrul Dosarului de executare, cu încălcarea acordului părților materializat în contract, subliniează faptul că onorariul executorului judecătoresc stabilit în dosarul de executare este nejustificat față de acțiunile întreprinse în cadrul acestuia, precum si față de sumele recuperate.
Astfel, stabilirea unor onorarii vădit nejustificate prin intermediul unor procese verbale ce constituie titlu executoriu față de debitorul obligației de plată reprezintă un abuz din partea executorului judecătoresc ce trebuie să fie sancționat prin reducerea acestor onorarii.Aceasta a fost si interpretarea instanțelor judecătorești, ce au stabilit că „cu toate că onorariul stabilit de executorul judecătoresc se încadrează în prevederile art.1 din Ordinul nr. 2. 550/2006 privind onorariile minimale si maxime pentru serviciile prestate de executorii judecătorești si cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, instanta apreciază ca acesta este exagerat de mare raportat la actele îndeplinite de cãtre executorul judecătoresc în vederea punerii in executare a sentinței civile mai sus menționate.
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea practicării unor onorarii incadrate în anumite limite, insă în mod cert a avut în vedere complexitatea cauzei și a actelor de executare, reflectate în demersurile efectuate si munca prestată. În consecință, onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, ci nu să constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor, în detrimental debitorului urmărit, apreciind că în speta de față, un onorariu în cuantum de 1000 lei
este suficienti”.
În consecință, executorul judecătoresc trebuie să justifice stabilirea onorariilor prin efectuarea unor demersuri și prestarea unor activități în vederea realizării sumelor stabilite prin titlul executoriu.
Or, în spețã, astfel cum rezultă chiar din Adresa emise de către B. T. G.,acesta nu a avut rol activ și nu a întreprins toate măsurile pe care le avea la îndemână. În urma unor demersuri minime, B. T. G. a concluzionat că nu poate fi continuată executarea silită a debitorului, menționând că lipsa achitării integrale a cheltuielilor de executare si a onorariului echivalează cu o renuntare tacită la executarea silită din partea B., în ciuda cererii de stăruință transmise de către aceasta
Astfel, rezultă cu putere de evidență faptul că B. T. G. nu a întreprinstoate măsurile aflate la dispoziția acestuia în vederea executării silite a debitorului, sinu poate justifica stabilirea unor onorarii în cuantum atât de ridicat.Aceeași opinie a fost exprimată și în practica judiciară, respectiv că: „în același timp,instanța apreciază că în cauză nu există date că executorul judecătoresc a prestat o muncă de natură să impună stabilirea unui onorariu spre maximul admis de lege, respectiv acesta a realizat executarea silită printr-o singură dispoziție de înființare a popririi, fãrã a efectua și alte acte de executare silită. Din acest motiv, instanța apreciază că onorariul său trebuie redus spre minimul prevăzut de lege, având în vedere totodată și cele/alte sume stabilite de executor cutitlul de cheltuieli de redactare. Astfel, chiar si în ipoteza realizării obligației prevăzute prin titlul executoriu instant judecătorească a considerat că se impune reducerea onorariului executorului judecătoresc. Cu atât mai mult este evidentă necesitatea reducerii onorariului B. T. G. având în vedere că acesta a fost neglijent în efectuarea tuturor demersurilor si a recuperat sume nesemnificative.
În drept, se invocă dispozițiile art. 3717 alin. (2), art. 399 alin. (1) din Codul de procedură civilă de la 1865, art.1 din Ordinul nr. 2.550/2006 și art. 1166 și urm. Noul Cod Civil.
În dovedire au fost anexate în copie xerox înscrisurile aflate la filele 10-27 din dosar.
Deși legal citat, intimatul M. M. V.,intimatul nu a formulat întâmpinare prin care să propună probe.
Intimatul B. T. G. a depus concluziiscrise prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Călărași și trimiterea dosarului către Judecătoria Sector 3 București, ca fiind instanța competentă teritorial pentru soluționarea prezentului litigiu, invocând prevederile art. 17 Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiile art. 56 (2) din Legea nr.188/2000, instanța exclusiv competentă teritorial, este judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc, adică Judecătoria sectorului 3
Instanța de executare în cauză este Judecătoria sectorului 3 București raportat la prevederile art.650 alin.1 C procedură civilă potrivit cărora:” prin instanța de executare se înțelege judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea” și la faptul că sediul Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești G. Tiberi se află în sectorul 3 București.
Cum Judecătoria Sectorului 3 București se află în circumscripția Curții de Apel București în circumscripția căreia se află și domiciliul debitorilor contestatori, nu este îndeplinită cerința derogatorie stabilită prin prevederile art.56 alin.2 din Legea nr.188/200fapt pentru care, ținând cont și de considerentele anterior expuse, urmează a admite excepția necompentenței materiale ridicată de intimatul B. G. T. și va declina competența de soluționare a cauzei, către Judecătoria Sectorului 3 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetentă materială ridicată de intimatul B. T. G. din București.
Declină competența soluționării contestației la executare formulată de B. SA în favoarea Judecătoriei sector 3 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13.10.2014.
PREȘEDINTE:GREFIER:
D. I. L. V.
Red DI
Tehnored L.V. .
Ex.3/17.10.2014
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3364/2014.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
