Rezoluţiune contract. Sentința nr. 2306/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2306/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 2485/202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Sentința civilă nr. 2306
Ședința publică din data de 17.09.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – O. V.
Grefier – V. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâta N. N., având ca obiect rezoluțiune contract de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat reclamantul asistat de av. I. C-tin și av. S. C. pentru pârâtă .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se prezența la dosar a relațiilor solicitate B.C.R. S.A., după care:
Av. I. C-tin pentru reclamant și av. S. C. pentru pârâtă, precizează că nu mai au alte probe de administrat sau cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau incidente de soluționat, în conformitate cu dispozițiile art. 392 C.p.c., instanța declară dezbaterile deschise asupra fondului și acordă cuvântul pentru susținerea cererilor și apărărilor formulate în proces.
Av. I. C-tin pentru reclamant, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul de a se dispune rezoluțiunea contractului de întreținere, întrucât pârâta nu s-a achitat de obligația întreținerii decât sporadic, vizitându-l pe reclamant doar de 1-2 ori pe lună, deși acesta avea nevoie permanentă de hrană, îngrijire și întreținere cu cele necesare traiului zilnic, dar și cu medicamente. Rezultă în mod cert că scopul principal în considerarea căruia, reclamantul a încheiat contractul, îl constituie întreținerea și sprijinul la bătrânețe, că acest scop nu s-a realizat și nici în prezent nu se realizează față de reclamant, întrucât nu a beneficiat și nu beneficiază de sprijin material sau moral din partea pârâtei, fiind persoană în vârstă și bolnavă ce necesită îngrijire permanentă și se află în nevoie. Cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, depune note scrise de către reclamant.
Av. S. C. pentru pârâtă, având cuvântul, solicită respingerea acțiunii formulată de reclamant ca nefondată, întrucât la data încheierii contractului de întreținere reclamantul avea cunoștință de faptul că pârâta domiciliază în București, dar cu toate acestea, aceasta și-a îndeplinit cu regularitate și în mod constant obligațiile asumate prin contract. Mai mult de atât, ca urmare a problemelor locomotorii și a operației la șold, pârâta venea frecvent la reclamant, de câte 4 -5 ori pe lună, îi aducea cele necesare, constând în mâncare, haine și medicamente și s-a ocupat de sănătatea reclamantului, în sensul că l-a dus periodic la consultații și la recuperări. Pârâta consideră că această situație nu este decât efectul unor influențe negative exercitate de alte persoane asupra reclamantului, ținând cont că acesta are o vârsta înaintată. Fără cheltuieli de judecată.
I N S T A N T A
Deliberând asupra acțiunii civile de față reține următoarele:
Prin cererea introdusă la această instanță la data de 04.04.2014 și înregistrată sub nr._, reclamantul M. I., domiciliat în Călărași, ., ., CNP_, a chemat-o în judecată pe pârâta N. N., domiciliată în București, ., sector 5, CNP_, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 3800/24.10.2008 la B.N.P. Ț. D. C., precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că la data de 24.10.2008 a încheiat cu pârâta contractul de întreținere autentificat sub nr. 3800/24.10.2008 la B.N.P. Ț. D. C., prin care a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Călărași, ., ., ., compus din două camere și dependințe, având o suprafață utilă de 49 mp, cota indiviză din terenul aferent imobilului în suprafață de 17,05 mp împreună cu dreptul de proprietate asupra părților și dependințelor din imobil prin natura și destinația lor în folosința comună a tuturor coproprietarilor, în cota indiviză de 7,78 mp.
Reclamantul a mai arătat că în schimbul imobilului, a obligat pe pârâtă să-l întrețină pe tot timpul vieții cu toate cele necesare traiului, constând în procurare și preparare hrană, procurare de îmbrăcăminte, medicamente în caz de nevoie, ajutor în menaj, precum și asigurarea unor condiții de trai decent până la deces și înmormântarea după datinile creștinești.
Mai arată reclamantul cp pârâta, deși și-a asumat aceste obligații prin contract, nu a respectat clauzele contractuale și nu a contribuit decât sporadic la întreținerea sa, fiind nevoit să-și cumpere singur cele necesare traiului, hrana și îmbrăcămintea. Având în vedere atât vârsta, cât și faptul că este bolnav, arată că a făcut eforturi meri pentru a-și procura medicamentele necesare, suportând din pensie tratamentele și internările pentru operațiile necesare.
Deși a purtat o discuție cu pârâta în acest sens, chemând-o și la mediere, reclamantul arată că aceasta nu și-a revizuit poziția, ci dimpotrivă, nici la mediere nu s-a prezentat ea, ci soțul acesteia.
În dovedirea cererii sale reclamantul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar în copie certificată contractul de întreținere autentificat sub nr. 3800/24.10.2008 la B.N.P. Ț. D. C., cererea și contractul de mediere, actele de proprietate ale imobilului, certificatul de atestare fiscală și C.I. (filele 5 – 26 și 30 - 31).
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamant ca neîntemeiată, întrucât la data încheierii contractului de întreținere între părți, reclamantul avea cunoștință de faptul că pârâta domiciliază în București, dar cu toate acestea, și-a îndeplinit cu regularitate și în mod constant obligațiile asumate prin contract.
Pârâta consideră că această situație nu este decât efectul unor influențe negative exercitate asupra reclamantului, cu atât mai mult cu cât acesta are vârsta de 86 ani, dar și antecedente psihiatrice și manifestări depresive, halucinații, etc.. Mai arată pârâta că reclamantul are probleme locomotorii și se deplasează greu, ca urmare a unei operații la șold, ceea ce a necesitat intervenții de specialitate și îngrijire.
De la data încheierii contractului și până în prezent, pârâta arată că venea frecvent la reclamant, de câte 4 -5 ori pe lună, îi aducea cele necesare, constând în mâncare, haine și medicamente. Mai mult de atât, s-a ocupa și de sănătatea reclamantului, în sensul că l-a dus pentru consultații la audionova și la recuperări în Stațiunea Amara.
În cauză instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul părților și proba cu martorii J. V., A. M., C. A. și C. P..
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 24.10.2008 reclamantul M. I., prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 3800/24.10.2008 la B.N.P. Ț. D. C., a înstrăinat dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Călărași, ., ., .. jud. Călărași, pârâtei N. N., în schimbul întreținerii pe tot timpul vieții care constă în procurare și preparare de hrană, procurare de îmbrăcăminte, medicamente, asistență medicală la cerere, spitalizare în caz de nevoie, ajutor în menaj, în general asigurarea unor condiții de trai decent, iar la deces, respectarea datinilor creștinești ( copie a contractului de întreținere autentificat sub nr. 3800/24.10.2008 la B.N.P. Ț. D. C. – filele 9 – 10).
În concepția Codului civil de la 1864 aplicabil în speță față de data încheierii contractului și disp. art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011, contractul de întreținere, contract nenumit este un contract cu titlu oneros, aleatoriu, bilateral, consensual, translativ de proprietate, căruia i se aplică regulile generale din materia obligațiilor înscrise în art.1020-1021 Cod civil, cu privire la condiția rezolutorie care este subînțeleasă dacă una din părți nu-și îndeplinește angajamentul luat.
Din analiza textului de lege anterior menționat reiese faptul că rezoluțiunea contractului este o sancțiune de drept civil a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația avută anterior încheierii contractului.
Pentru ca instanța să dispună rezoluțiunea contractului de întreținere, în temeiul art. 1020 cod civil nu este însă suficientă dovada neexecutării obligației de către debitor, o condiție esențială fiind ca neexecutarea să fie imputabilă debitorului.
Pe cale de consecință, instanța trebuie să analizeze atât existența unei neexecutări a contractului, cât și cauzele care au determinat o atare neexecutare, respectiv culpele părților, nefiind posibilă rezoluțiunea contractului dacă neexecutarea obligației de către debitor a fost determinată de conduita creditorului.
Pe baza probelor administrate în cauză, instanța constată că nu poate fi reținută în sarcina pârâtei o neexecutare culpabilă a contractului de natură a atrage rezoluțiunea acestuia.
Astfel, din declarațiile martorilor audiați J. V. (fila 70) și A. M. (fila 71), rezultă că pârâta își respecta obligațiile asumate prin contract, respectiv, venea din București, cât de des putea (încerca să vină o data pe săptămână) îi aducea mâncare, îi făcea curețenie, iar când nu putea veni, trimitea mâncare prin intermediul unui mijloc de transport.
Îndeplinirea obligațiilor de către pârâtă reiese de altfel și din declarația martorei C. A. pe care instanța o va reține parțial, având în vedere interesul evident pe care îl are în cauză (declarație martor C. A. – fila 72).
Astfel, din această declarație reiese că reclamantul M. I. a cunoscut-o pe martora C. A. pe holul medicului de familie dl. V., unde după un schimb de replici, aceasta binevoitoare a acceptat invitația reclamantului de a veni și ulterior de a reveni la domiciliul acestuia împreună cu mama sa C. P., onorând în acest mod invitația reclamantului la masa unde a fost servită cu friptură de iepure, fursecuri, apă, suc și șampanie iar la plecare, a primit în dar și un borcan de compot “făcut în casă” (declarație martor C. A. – fila 72).
Or, din probatoriul administrat nu a reieșit că reclamantul știe să gătească, dar se pare că dispunea de mâncare și toate cele necesare unui trai decent.
Totodată, din aceeași declarație rezultă că pârâta a ajutat-o să îl interneze pe reclamant la București, când acesta a avut o problemă de sănătate.
Reclamantul susține că deși știa că pârâta locuia în București, a încheiat contractul de întreținere, în considerarea mamei acesteia, care însă a murit la aprox. 1 an după încheierea acestuia, inexplicabil este însă de ce nu a încheiat contractul cu mama acesteia.
Instanța observă însă că relațiile dintre părți s-au deteriorat după ce acesta le-a cunoscut pe martorele C. P. și C. A., mai precis după ce a angajat-o, în ciuda opoziției pârâtei, pe numita C. P. cu suma de 1500 lei pentru a-i asigura menajul.
Astfel, din declarațiile martorilor audiați, rezultă că reclamantul nu și-a manifestat nemulțumirea față de nepoata sa, pârâta din prezenta cauză, fiind chiar surprinși de existența acestui litigiu, arătând că relațiile dintre părți erau cordiale, reclamantul petrecând Sfintele Sărbători de P. precum și Crăciunul în casa acesteia din București (declarații martor A. M. – fila 71 coroborat cu răspunsul la întrebarea 15 – fila 69), ziua de naștere, la împlinirea vârstei de 85 ani fiind sărbătorită la domiciului acesteia din București (răspuns la întrebarea nr.12 – fila 69).
Instanța observă că pârâta își respectă unchiul, astfel, deși i s-a înstrăinat dreptul de proprietate asupra imobilului și nu nuda proprietate, nu a emis niciun fel de pretenții asupra dreptului de folosință a acestui imobil, că s-a oferit să îi angajeze o altă menajară dar a fost refuzată de către reclamant.
În prezenta cauză, instanța și-a format convingerea că reclamantul acționează sub influența numitelor C. P. și C. A..
Astfel, este evidentă încrederea pe care o are reclamantul în numita C. P., având în vedere că a împuternicit-o pe aceasta să îi administreze depozitul bancar de cca 40 000 lei, i-a înmânat cardul pentru a-i ridica pensia în cuantum de 3000 lei și oferindu-i suma de 1500 lei pentru a-i găti, pentru a-i cumpăra medicamente, a face curățenie etc.(declarație martor C. P. coroborat cu înscrisurile de la filele 74 și 80 ).
Totodată, din declarația martorului audiat J. V. (fila 70) reiese că acesta a auzit-o pe dna C. P. spunând că i se cuvine casa întrucât ea îl îngrijește. Afirmația martorului se coroborează și cu împrejurarea constatată personal de către instanță (și înregistrată audio), când deși declarase că primește 1500 lei pentru a-i asigura menajul, la afirmația martorului audiat J. V., că era angajata reclamantului, a afirmat că ea nu este angajata reclamantului.
Este adevărat că martora C. P. care la vârsta de 59 ani are o vechime în muncă de doar 4 ani, nu cunoaște probabil noțiunea de angajat dar este evident că deși plătită cu suma de 1500 lei, pentru serviciile prestate, nu consideră că face menajul reclamantului pentru această sumă de bani și i se cuvine mai mult.
În consecință, instanța constată în ceea ce privește neacordarea ajutorului în menaj al reclamantului de către pârâtă, a hranei, a îmbrăcămintei, a încălțămintei, a asistenței medicale și a medicamentelor necesare, instanța constată că pe baza probelor administrate în cauză nu se poate reține o neexecutare culpabilă a obligației de întreținere nici în ceea ce privește aceste componente.
Având în vedere atât clauzele contractuale dar și faptului că reclamantul a angajat o persoană (de cca 2 ani) pentru a – i asigura menajul, a-i găti, etc., instanța apreciază că modul practic în care pot fi derulate raporturile contractuale sub aspectul procurării de hrană, a asigurării serviciilor de menaj sau servicii medicale (care evident sunt condiționate de cererea creditorului sau de nevoia acestuia) este dificilă în lipsa unei comunicări a părților. Evident că aceste elemente ale întreținerii nu pot fi asigurate de către pârâtă independent de voința și necesitatea acestuia.
Având în vedere argumentele anterior expuse, instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada indubitabilă că pârâta nu și-a respectat în mod culpabil obligația de întreținere asumată prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 3800/24.10.2008 la B.N.P. Ț. D. C., deși sarcina probei îi incumba potrivit dispozițiilor art. 249 C.p.c..
Pe cale de consecință, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâta N. N., ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța față de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, având în vedere disp. art. 453 alin.1 C.p.c., conform cărora partea care pierde procesul, urmează a fi obligată la suportarea cheltuielilor de judecată, va lua act că pârâta N. N. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. I., domiciliat în Călărași, ., ..1, ., jud. Călărași, în contradictoriu cu pârâta N. N., domiciliată în București, ., sector 5, ca neîntemeiată.
Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
O. V. V. G.
Red.O.V.
Dact.VG
Ex.4/ 03.10.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2331/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3313/2014. Judecătoria... → |
|---|
