Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2653/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2653/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 4224/202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2653
Ședința Camerei de Consiliu de la 07.10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - Judecător M. S.
Grefier - V. O.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta S.C. E. S.A. Călărași în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat consilier juridic,T. A. pentru reclamantă, în temeiul delegației nr. 5725/19.06.2014 aflată la fila nr. 3 din dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 155 și urm. C.proc.civ.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile și obiectul cauzei, după care:
Conform dispozițiilor art. 131 C.proc.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În temeiul art. 238 C. proc. civilă estimează durata soluționării procesului, ca fiind la termenul de azi.
Reprezentantul reclamantei menționează că pârâta a achitat o parte din debit, respectiv suma de 304,99, astfel că înțelege să își precizeze cererea, în sensul că, solicită obligarea acesteia numai la plata sumei de 14,10 c.val. facturi neachitate pe perioada 14.04.2014. În sensul acestor susțineri depune la dosar adresa nr._/06.10.2014, fila 37 din dosar. În dovedirea cererii solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Analizând, prin prisma dispozițiilor art. 255 alin.1 C.proc.civ., proba cu înscrisuri solicitată de către reclamantă, instanța o apreciază ca fiind admisibilă potrivit legii, concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei, motiv pentru care, o încuviințează ca atare.
La interpelarea instanței reprezentantul reclamantei precizează că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat.
Constatând probele administrate, că nu mai sunt cereri de formulat sau incidente de soluționat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C.proc.civ. instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul pentru susținerea cererilor și apărărilor formulate în proces.
Consilier juridic. T. A. pentru reclamantă solicită admiterea cererii astfel cum a fost precizată, în sensul obligării pârâtei la plata sumei totale de 14,10 c.val. facturi neachitate pe perioada 14.04.2014, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.06.2014 sub nr. _ , reclamanta S.C. E. S.A. – Sucursala Călărași cu sediul în Călărași, ., CUI_, J_, a chemat în judecată pe pârâta ., cu sediul în Călărași, . . CUI RO_, ORC J_, solicitând obligarea acesteia la plata sumei totale de 319,09 lei din care: suma de 304,99 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate pe perioada 12.09.2013– 14.04.2014 și a sumei de 14,10 lei majorări de întârziere pentru neachitarea în termen a facturilor. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că prin contractul nr. 715/01.01.2005 pârâta s-a obligat să achite contravaloarea facturilor de apă, iar reclamanta să furnizeze apa potabilă, apa rece pentru prepararea apei calde și să evacueze apele uzate menajere cu măsura consumului la branșament.
Din momentul încheierii contractului s-au emis pe numele pârâtei facturi reprezentând consumul de apă și serviciile de canalizare furnizate, acestea fiind scadente în termen de 15 zile, iar pârâta este obligată să achite c/val. facturii în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii acesteia. Întârzierea în achitarea sumelor datorate atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor fată de bugetul de stat, fără ca acestea să depășească cuantumul debitului, calculate începând cu data scadentă.
Întrucât în perioada 12.09.2013 – 14.04.2014, pârâta nu a achitat facturi în sumă de 304,99 lei, acest fapt a generat aplicarea majorărilor de întârziere conform prevederilor contractuale în sumă de 14,10 lei.
Menționează că facturile curente nu cuprind majorări de întârziere aferente acesteia, ci numai majorări aferente facturilor anterioare ajunse la scadentă si neachitate.
În cauză este vorba de prezenta unui contract cu executare succesivă, facturarea făcându-se lunar, iar majorările ce decurg în perioada dintre datele de facturare sunt evidențiate în facturile anterioare, proporțional cu zilele de întârziere.
În drept se invocă dispozițiile art. 1025 -1032 din Lg. 134/2010 privind C.proc.civ.
În dovedirea cererii au fost anexate următoarele înscrisuri, în copie: situația facturilor restante la 07.05.2014, fișa sintetică la 07.05.2014, contractul nr. 715/01.01.2005 și facturile neachitate (filele nr. 18-23 din dosar).
Pârâtei, cu toate că i-au fost comunicate cererea, formularul de răspuns și înscrisurile depuse de reclamantă, conform art. 163 alin. 3 lit. f și g C.proc.civ., nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță, deși a fost legal citată.
La termenul de judecată din data de 07.10.2014 reclamanta a depus la dosar o cerere precizatoare, prin care învederează că își reduce pretențiile ca urmare a achitării de către pârâtă a sumei de 304,99, astfel că înțelege să își precizeze cererea, în sensul că solicită obligarea acesteia numai la plata sumei de 14,10 c.val. facturi neachitate pe perioada 14.04.2014.
În cauză, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate de reclamantă la dosarul cauzei.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 01.01.2005 între reclamantă și pârâtă, a fost încheiat contractul nr.715, având ca obiect furnizarea apei potabile, a apei reci pentru prepararea apei calde menajere și evacuarea apei uzate menajere, cu măsura consumului la branșament.
Conform art. 5 și 14 din contract furnizorul se obligă să factureze și să încaseze lunar contravaloarea serviciilor de alimentare cu apă și să aplice penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru creanțele bugetare fără a fi depășit debitul, iar conform art. 7 debitorul se obligă să achite integral și la termen contravaloarea serviciilor de alimentare cu apă și canalizare din subsol și apartamente.
Din facturile fiscale acceptate (filele 18-23) instanța reține că pârâta a beneficiat în perioada 12.09.2013–14.04.2014, de furnizarea apei potabile în valoare de 304,99 lei.
Cum, de la momentul încheierii contractului și până în prezent, pârâta nu a achitat cu regularitate și la scadență facturile emise de reclamantă, sumele achitate de aceasta s-au imputat, conform prevederilor contractuale, mai întâi asupra debitului mai vechi, iar în prezent aceasta figurează cu un debit în cuantum de 315,09 lei, c/val servicii prestate și facturate în perioada 12.09.2013–14.04.2014 și 14,10 lei, reprezentând totalul majorărilor de întârziere calculate în cuantum de 0,04% pe zi de întârziere pentru facturile emise în perioada anterior amintită până la data de 14.04.2014.
În drept, întrucât contractul a fost încheiat la data de 01.01.2005, anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, iar conform art.102 alin.1 din Legea 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil „Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”, la soluționarea pe fond a prezentei cauze instanța va avea în vedere normele legale în vigoare la data încheierii contractului.
Astfel, instanța apreciază că regimul juridic al contractului în discuție este reglementat de art. 3 pct. 5 C. comercial, respectiv cele referitoare la întreprinderea de furnituri.
Întrucât în cazul obligațiilor de a da, este suficient ca reclamanta să facă dovada existenței contractului pentru a transfera pârâtului sarcina probării executării din partea sa a obligațiilor contractuale asumate, iar în speță, pârâta nu a făcut nici o probă în acest sens și nici nu a dovedit vreo cauză străină, exoneratoare, în acord cu disp. art. 1082 C. civil ( din 1864), fiind prezumată astfel în culpă contractuală, instanța reține că aceasta, deși a beneficiat de furnizarea apei potabile în valoare de 319,09 lei, nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale emise de reclamantă, fapt pentru care, în acord cu prevederile contractuale anterior enumerate, reclamanta i-a calculat majorări de întârziere în cuantum 14,10 lei.
Majorările de întârziere sunt datorate întrucât art. 16 din contract, ce prevede că penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor legale și se datorează începând cu prima zi după data scadenței, fără a depăși cuantumul debitului.
Potrivit dispozițiilor art. 249 C.p.c. „cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”. Instanța reține că prin dovedirea existenței contractului nr. 715/01.01.2005 (filele 14-17), a facturilor fiscale emise (filele 18-23) și a înscrisurilor contabile depuse respectiv, fișa sintetică și situația facturilor restante (fila 10), reclamanta a dovedit existența dreptului de creanță reprezentând contravaloare utilități furnizate pentru perioada 12.09.2014 – 14.04.2014, în cuantum de 304,99 lei.
Din punct de vedere probator, reclamanta beneficiază de prezumția relativă de culpă a debitorului contractual, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 1082 C.civ.. Ca atare, instanța va reține că reclamanta și-a dovedit pretențiile prin înscrisurile menționate anterior și cu ajutorul prezumției relative amintite.
La termenul de judecată din data de 07.10.2014 reclamanta a depus la dosar o cerere precizatoare, prin care învederează că își reduce pretențiile ca urmare a achitării de către pârâtă a sumei de 304,99, astfel că înțelege să își precizeze cererea, în sensul că solicită obligarea acesteia numai la plata sumei de 14,10 c.val. facturi neachitate pe perioada 14.04.2014.
Potrivit adresei nr._/06.10.2014 pârâta a achitat debitul în suma de 304,99 lei pe care îl avea față de reclamantă, astfel că instanța va reține că aceasta mai are de achitat suma de 14,10 lei c.val. facturi restante pe perioada 14.04.2014.
Față de considerentele mai sus expuse și de dispozițiile art. 969-970 C. civil 1864, potrivit cărora obligațiile contractuale legal asumate, au putere de lege între părțile contractante, instanța apreciază că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, urmând a obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei totale de 14,10 lei c.val. facturi restante pe perioada 14.04.2014.
Conform dispozițiilor art. 1031 C.pr.civ. ce prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată și ținând cont de solicitarea reclamantei în acest sens, instanța va obliga pârâta și la plata cheltuielilor de judecată cauzate de prezenta cauză, respectiv suma de 50 lei reprezentând c/val. taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea, așa cum a fost precizată, formulată de reclamanta ., CUI -_, J/_ prin reprezentat legal – director general M. N. împotriva pârâtei ., cu sediul în Călărași, . ., CUI RO2730265, ORC J_, cont bancar RO25BRDE120SV_.
Obligă pârâta către reclamantă la plata sumei totale de 14,10 lei, facturi neachitate pe perioada 14.04.2014.
Obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cerere de apel ce se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică astăzi 07.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
JUD. S. M. V. O.
Red. SM
Tehnored.VO
Ex.4 /28.10.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2301/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2654/2014. Judecătoria... → |
|---|
