Contestaţie la executare. Sentința nr. 1737/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1737/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 2699/202/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.1737
Ședința publică de la 01 iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE –N. L. P.
GREFIER-Ș. J.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de contestatorul N. Ș., în contradictoriu cu intimata R. B. SA, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat contestatorul legitimat cu CI . nr._, asistat de av. M. M., în temeiul împuternicirii avocațiale nr.39/2014, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile și obiectul cauzei, după care:
În raport de dispozițiile art. 650 C.pr.civ., 713 alin. 1, 2 și 3, teza finală, și art. 718 alin. 1 C.pr.civ. instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Călărași, excepție pe care o pune în discuție.
Av.M. M. pentru contestator, apreciază că potrivit disp. art.650 C.pr.civ. rap. la art.713 C.pr.civ. instanța competentă în soluționarea prezentei cauze este Judecătoria Călărași. Depune la dosar dovada achitării cauțiunii în cuantum de 6.824 lei, achitată cu chitanța nr._/01.07.2014 la CEC B..
În raport de dispozițiile art. 248 alin. 1 C.proc.civ. potrivit cărora, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, reține cauza pentru a se pronunța asupra excepției necompetenței teritoriale.
Referat: După rămânerea instanței în pronunțare, contestatorul a depus note scrise la dosarul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea având ca obiect contestație la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.04.2014 sub nr._, contestatorul N. Ș. în contradictoriu cu intimata R. B. S.A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea executării silite, imobiliară și prin poprire, efectuată în dosarul de executare nr. 249/2014 al B. B. Ș.-C. și D. N., anularea încheierii din data de 26.02.2014 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul_ și a încheierii din data de 28.01.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute în contractul de credit nr. RFI_/21.08.2008 și actul adițional la contractul de credit încheiat la data de 19.10.2009 și să constate nulitatea absolută a acestor clauze. A mai solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare. Cu cheltuieli de judecată.
În drept, a invocat prevederile art. 711 și urm., art. 718 din C.pr.civ., art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000.
În susținere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul, a probei cu expertiza contabilă și a atașat copie de pe cartea de identitate a contestatorului.
La solicitarea instanței, a depus înscrisurile doveditoare (f.14-39) și dovada achitării taxei de timbru (f.11-12).
Intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f.44-56), prin care a invocat excepția tardivității contestației la executare, excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării silite și excepția inadmisibilității cu privire la capătul de cerere referitor la constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare (f.60-61).
La termenul din 01.07.2014, contestatorul a depus la dosarul cauzei dovada achitării cauțiunii (f.68).
La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, verificându-și competența, conform art. 131 alin. 1 C.pr.civ., față de prevederile art. 650 C.pr.civ., 713 alin. 1, 2 și 3, teza finală, și art. 718 alin. 1 C.pr.civ., având în vedere faptul că executarea silită se efectuează în dosarul de executare nr. 249/2014 al B. B. Ș.-C. și D. N. cu sediul în mun. București, .. 17, Sector 3, instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale pe toate capetele de cerere din contestația la executare.
După ce a luat concluziile părților prezente, instanța a rămas în pronunțare pe excepție.
Analizând actele și lucrările dosarului, în temeiul art 248 alin. 1 C.pr.civ, instanța urmează să examineze cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Călărași invocată din oficiu.
Prin cererea introdusă pe rolul aceste instanțe, contestatorul a formulat o contestație la executare propriu-zisă reglementată de art. 711 alin. 1 C.pr.civ., o contestație împotriva încheierilor prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite reglementată de art.711 alin. 3 C.pr.civ., o contestație la titlu reglementată de prevederile art. 712 alin. 2 C.pr.civ., rap la art. 711 alin. 2 C.pr.civ. și o cerere de suspendare a executării silite reglementată de prevederile art. 718 C.pr.civ.
Analizând prevederile art. 713 alin. 1 C.pr.civ. („Contestația se introduce la instanța de executare”), 713 alin. 3 C.pr.civ. („Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu … dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența aparține instanței de executare”) și art. 718 alin. 1 C.pr.civ. („Până la soluționarea contestației la executare … instanța competentă poate suspenda executarea”), coroborate cu prevederile art. 650 alin. 2 C.pr.civ. („Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe sau organe”), instanța constată că pentru toate capetele de cerere din contestația formulată de contestatorul N. Ș., competența de soluționare aparține instanței de executare.
Instanța constată că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 713 alin. 2 C.pr.civ. referitoare la competența alternativă între instanța de executare și instanța în raza căreia se efectuează executarea prin urmărire silită prin poprire sau prin urmărire silită imobiliară, întrucât nu este îndeplinită condiția ca domiciliul debitorului sau imobilul executat silit să se afle în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare.
De asemenea, chiar dacă se efectuează o urmărire silită imobiliară, nu este incidentă regula de competență stabilită de art. 819 C.pr.civ., întrucât această regulă se referă exclusiv la încuviințarea urmăririi silite a imobilului. Constituind o excepție de la regula de drept comun în cazul competenței de soluționare a incidentelor apărute în cursul executării silite, această prevedere legală este de strictă interpretare și aplicare, fiind incidentă doar în ipoteza reglementată, iar nu și în situația în care se solicită anularea încheierii de încuviințare a executării silite imobiliare sau se atacă alte acte de executare pe calea contestației la executare.
Întrucât atât la data introducerii contestației, cât și la data pronunțării soluției, erau încă în vigoare prevederile art. 650 alin. 1 C.pr.civ., care stabilesc faptul că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea și nu există pentru situația din speță o prevedere derogatorie care să stabilească o altă competență, instanța constată că pentru toate capetele de cerere din contestația la executare formulată de contestatorul N. Ș., competența de soluționare aparține instanței în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc.
Cu privire la caracterul regulilor de competență în cazul soluționării cererilor date în competența instanței de executare și la posibilitatea instanței necompetente de a invoca din oficiu necompetența, instanța reține că potrivit prevederilor art. 129 alin. 2 pct. 3 C.pr.civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, iar potrivit prevederilor art. 130 alin. 2 C.pr.civ., necompetența teritorială de ordine publică poate fi invocată și de judecător exclusiv la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Ori, analizând prevederile legale incidente expuse anterior, se constată că regulile de competență aplicabile soluționării incidentelor apărute pe parcursul executării silite sunt reglementate prin norme legale imperative de ordine publică, care cuprind derogări exprese pentru situații determinate prin ipoteza normei juridice, niciuna dintre acestea nefiind aplicabilă în cauză. Astfel, conform prevederilor art. 650 alin. 1 C.pr.civ., odată învestit un executor judecătoresc cu efectuarea executării silite, judecătoria în care își are sediul acesta va deveni de drept instanță de executare, fără ca una dintre părți sau părțile, prin acord, să poată stabili o altă judecătorie care să devină instanță de executare.
Având în vedere și o interpretare istorică prin compararea normelor din vechiul Cod de procedură civilă cu normele actuale, se constată că legiuitorul a dorit ca toate incidentele apărute pe parcursul executării silite să primească o rezolvare unitară și rapidă prin unificarea competențelor mai multor instanțe în raza cărora se efectuau acte de executare într-o competență unică, acordată instanței care este cel mai bine poziționată teritorial pentru examinarea actelor aflate la dosarul de executare.
De altfel, răspunzând și susținerilor petentului din notele scrise depuse la dosar după rămânerea în pronunțare, instanța constată că normele legale ce reglementează executarea silită, inclusiv cele de competență a organelor de executare și instanței de executare, chiar dacă sunt edictate în vedere satisfacerii unui interes privat, sunt norme de ordine publică care au ca scop efectuarea în condiții de deplină legalitate și maximă celeritate a actelor de executare, statul fiind direct răspunzător pentru neîndeplinirea actelor de executare sau întârzierea îndeplinirii lor, conform prev. art. 626 C.pr.civ.
În consecință, competența instanței de executare este una de ordine publică, iar părțile nu o pot înlătura, astfel că instanța avea obligația să invoce excepția necompetenței sale teritoriale în termenul stabilit de lege.
Cum în cauză executarea silită se efectuează de către B. B. Ș.-C. și D. N. cu sediul în mun. București, .. 17, Sector 3, instanța constată că Judecătoria Sectorului 3 București este competentă să soluționeze cauza de față și, pe cale de consecință, urmează să admită excepția necompetenței teritoriale și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Călărași invocată din oficiu.
Declină către Judecătoria Sectorului 3 București competența de soluționare a cererii având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul N. Ș., CNP-_, cu domiciliul în Călărași, ., jud.Călărași, în contradictoriu cu intimata R. B. S.A., cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.246C, . Sky Tower, sector 1, având nr.ordine Registrul Comerțului J_, CUI_, împotriva executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 249/2014 de B. B. Ș.-C. și D. N..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.07.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red. N.L.P.
Tehnored. Ș.J.
Expl. 3/21.07.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2826/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1268/2014.... → |
|---|
