Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 3100/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3100/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 7784/202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3100
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier L. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe creditoarea V. ROMÂNIA S.A. și pe debitoarea S.C. K. D. S.R.L., având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu s-au prezentat. Societatea debitoare a fost reprezentată de avocat M. M. în temeiul împuternicirii avocațiale nr._ aflată la fila 200.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 155 și urm. C.proc.civ.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile și obiectul cauzei, după care:
La interpelarea instanței, reprezentantul societății debitoare, apreciază că instanța competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată cu care a fost investită, este Judecătoria Călărași.
Instanța în temeiul disp. art. 1015, art. 107 si art. 94 lit. j C.proc.civ., constată existența competenței Judecătoriei Călărași, din punct de vedere general, material si teritorial și acordă cuvântul pentru dezbaterea probatoriul.
Reprezentantul societății debitoare, solicită a se lua act că nu are probe de administrat, însușindu-și proba cu înscrisuri propusă de societatea creditoare.
Nu se opune probei cu înscrisuri, propusă de societatea creditoare.
Instanța, în temeiul disp. art. 258 alin.1 C.poroc.civilă, încuviințează societății creditoare proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind admisibilă și putând conduce la soluționarea cauzei.
Reprezentantul societății debitoare, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe noi de administrat.
Nemaifiind alte cereri de soluționat, instanța în temeiul disp. art. 244 C. proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea fondului.
Avocat M. M. având cuvântul, arată că, societatea debitoarea pe care o reprezintă este de acord cu pretențiile emise de creditoare la primul capăt de cerere respectiv cu plata sumei de 2.721,30 lei reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobilă prestate acesteia aferente facturilor din data de 14.09.2013 și data de 14.10.2013 și 14.11.2013.Solicită respingerea capătului de cerere privind plata penalitãților convenționale în cuantum procentual de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere aferente sumei de 2721,30 lei pentru perioada cuprinsă între scadența fiecărei facturi până la stingerea debitului principal constând din preț al serviciilor și plata dobânzilor penalizatoare aferente sumei de 2721,30 lei. În concluzie se solicită admiterea în parte a cererii formulate de creditoare privind emiterea ordonanței de plată, în sensul somării societății debitoare la plata sumei de 2.721,30 lei și respingerea celorlalte capete de cerere având în vedere că între cele două societăți, părți în acest dosar, au fost încheiate contracte preformulate, nenegociate, contracte de adeziune.
Din punctul de vedere al societății debitoare, termenul de plată, nivelul penalităților sau al dobânzilor penalizatoare nu au fost negociate cu aceasta.
Cu privire la lipsa negocierii directe a clauzelor, opțiunea debitoarei în
calitate de consumator cu operatorul de servicii de telefonie mobilă nu
înlătură în nici un fel realitatea ca, în măsura în care se dorește să se
beneficieze de servicii de telefonie pe o piață dominată de câțiva operatori,
trebuie să accepte, în . acestea, încheind un
contract eminamente de adeziune, fără posibilitatea reală de a negocia vreo
clauză, penalitatea impusă de creditoare se află într-o disproporție vădită cu orice prejudiciu ce ar putea fi în mod rezonabil presupus și depășește cu mult debitul datorat creditoarei și că, pentru una și aceeași obligație de plată se plătește atât penalități, cât și dobânzi penalizatoare,iar, în sarcina creditoarei nu au fost stabilite penalități și dobânzi penalizatoare pentru neîndeplinirea
obligațiilor asumate, ceea ce este vădit inechitabil, clauzele fiind astfel considerate ca abuzive în sensul art. 12 și 15 din Legea nr. 72/2013.
Cu privire la taxa de reziliere anticipată se arată că societatea debitoare nu a solicitat această reziliere anticipată și nici faptul că a încetat contractul nu îi este imputabil debitoarei. Rezilierea anticipată și încetarea contractului au fost consecința neplății facturilor, neexistând în acest sens, o cerere expresă din partea debitoarei.
Cu privire la calculul dobânzilor legale aferente debitului, reprezentantul societății debitoare arată că este de acord, solicitând instanței a se avea în vedere, în acest sens, dispozițiile O.G.9/2000.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 20.10.2014, sub nr._, creditoarea S.C. V. S.A. a solicitat obligarea debitoarei K. D. S.R.L. la plata sumei de 2721,30 reprezentând contravaloarea facturilor emise la data de 14.09.2013, la data de 14.10.2013 și la data de 14.11.2013, la plata penalităților convenționale în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 28.12.2013 până la data achitării debitului principal, la plata sumei de_,19 lei reprezentând daune convenționale datorate pentru nerespectarea duratei inițiale minime a contractului și la plata dobânzilor legale penalizatoare aferente debitului principal începând cu data de 01.10.2013 până la data achitării debitului principal. De asemenea, creditoarea a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1013 și urm. C.proc.civ. și pe dispozițiile art. 453 C.proc.civ.
În susținerea cererii formulate creditoarea a depus, în copie, contractele încheiate de părți, facturile emise la data de 14.09.2013, la data de 14.10.2013 și la data de 14.11.2013 și alte înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 200 lei.
Debitoarea, prin întâmpinarea formulată a solicitat admiterea în parte a cererii de chemare în judecată.
Astfel, debitoarea a arătat că este de acord să plătească contravaloarea facturilor emise la data de 14.09.2013, la data de 14.10.2013 și la data de 14.11.2013, însă consideră că modalitatea de calcul a penalităților de întârziere a fost stabilită prin inserarea unor clauze abuzive, în sensul disp. art. 12 și 15 din Legea 72/2013, în contractele încheiate.
Totodată, debitoarea a susținut că nu poate fi obligată la contravaloarea daunelor convenționale solicitate, întrucât, prin raportare la dispozițiile contractuale, nu aceasta a solicitat încheierea contractului.
În drept, întemeiată a fost întemeiată pe disp. Legii 72/2013.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Părțile au încheiat contracte de prestări servicii, având ca obiect furnizarea de către creditoare a serviciilor de comunicații electronice pentru care debitoarea a optat.
În baza contractului menționat creditoarea a emis facturile fiscale anexate prezentei cereri de chemare în judecată.
În drept, procedura ordonanței de plată este reglementată de dispozițiile art. 1013 – 1024 C.proc.civ, aceasta aplicându-se creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Creditoarea susține că societatea debitoare nu și-a respectat obligația de plată a contravalorii facturilor emise, sens în care a somat-o pe aceasta să plătească suma datorată, în conformitate cu dispozițiile art. 1014 C.proc.civ.
Instanța constată că obligația de plată a contravalorii facturilor emise rezultă din contractul încheiat de părți, contract asumat de ambele părți prin semnare și ștampilare.
Potrivit art. 662 alin. (2) – (4) C.proc.civ, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, este lichidă atunci când obiectul său este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui și este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Instanța constată că prin întâmpinarea formulată societatea debitoare a fost de acord să achite contravaloarea facturilor emise la data de 14.09.2013, la data de 14.10.2013 și la data de 14.11.2013.
În consecință, prin raportare la atitudinea procesuală a societății debitoare, constatând și că aceasta și-a asumat, prin semnarea contractului, obligația de a achita contravaloarea facturilor emise de creditoare, instanța apreciază că suma reprezentând contravaloarea facturilor emise la data de 14.09.2013, la data de 14.10.2013 și la data de 14.11.2013 reprezintă o creanță certă și lichidă.
De asemenea, având în vedere datele de scadență ale facturilor menționate anterior și data la care prezenta cerere a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași, instanța consideră că suma indicată reprezintă o creanță exigibilă.
Prin urmare, instanța va admite, în parte, cererea de chemare în judecată și va obliga societatea debitoare la plata sumei de 2721,30 reprezentând contravaloarea facturilor emise la data de 14.09.2013, la data de 14.10.2013 și la data de 14.11.2013.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, instanța reține că, prin cererea de chemare în judecată, creditoarea a solicitat penalități în cuantum de 2721,30 lei, calculate conform art. 6.1 din Condițiile generale ale Contractului pentru serviciile V. prestate de V. R. S.A.
Sub acest aspect, instanța apreciază că dispoziția contractuală menționată prin care se stipulează penalități de întârziere de 0,5%/zi, penalitățile urmând a fi calculate nelimitat, cuantumul putând depăși valoarea debitului pentru care se datorează plata, contravine prevederilor imperative ale Legii nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante.
Conform art. 12 din acest act normativ, practica sau clauza contractuală prin care se stabilește în mod vădit inechitabil, în raport cu creditorul, termenul de plată, nivelul dobânzii pentru plata întârziată sau al daunelor-interese suplimentare este considerată abuzivă.
Astfel, instanța apreciază că, având în vedere disp. art. 13 din Legii nr. 72/2013, în cauză, penalitatea impusă se află într-o disproporție vădită cu prejudiciul ce ar putea fi, în mod rezonabil, presupus, incluzând inclusiv costurile pentru recuperarea creanței, iar această disproporție creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe și în detrimentul societății debitoare.
De altfel, din modul de redactare al contractelor încheiate, acte juridice ce reprezintă veritabile contracte de adeziune, instanța constată că debitoarea nu a avut niciun rol în negocierea clauzelor și nu a putut influența conținutul prevederilor inserate, inclusiv cele referitoare la modul și cuantumul de percepere a penalităților.
Nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 12 din Legea nr. 72/2013 atrage nulitatea absolută totală a clauzei abuzive menționate mai sus, în conformitate cu disp. art. 15 din Legea 72/2013.
Pentru aceste motive, instanța consideră că art. 6.1 din Condițiile generale ale Contractului pentru serviciile V. încheiat de părți reprezintă o clauză abuzivă, motiv pentru care nu poate reține incidența acestuia în cauză.
Prin urmare, instanța va respinge cererea de obligare a debitoarei la plata penalităților convenționale în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 28.12.2013 până la data achitării debitului principal.
Totodată, instanța va respinge cererea de obligare a debitoarei la plata sumei de_,19 lei reprezentând daune convenționale datorate pentru nerespectarea duratei inițiale minime a contractului, întrucât, din moment ce societatea debitoare nu a solicitat încetarea contractelor încheiate, disp. art. 10.3 din Condițiile generale ale Contractului pentru serviciile V. încheiat de părți nu sunt aplicabile în prezenta cauza.
Totuși, ca urmare a constatării nulității absolute a clauzei menționate anterior, instanța va dispune obligarea societății debitoare la plata dobânzii legale de la data de 28.12.2013 până la data achitării debitului principal.
Așadar, instanța va dispune obligarea debitoarei la plata către creditoare a sumei de 2721,30 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise la data de 14.09.2013, la data de 14.10.2013 și la data de 14.11.2013 și la plata dobânzii legale de la data de 28.12.2013 până la data achitării debitului principal, în termen de 20 de zile de la comunicare și va respinge cererea de obligare a debitoarei la plata celorlalte sume solicitate ca neîntemeiată.
De asemenea, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte, în temeiul art. 453 C.proc.civ., societatea debitoare, în calitate de parte căzută în pretenții, va fi obligată la plata sumei de 200 de lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv contravaloarea taxei judiciare de timbru.
Cuantumul cheltuielilor de judecată nu poate fi redus ca urmare a admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, deoarece, chiar și în măsura în care societatea creditoare ar fi solicitat doar obligarea debitoarei la plata sumelor de bani ce au fost admise prin prezenta cerere, aceasta ar fi datorat aceeași suma de bani cu titlu de taxă judiciară de timbru, în baza disp. art. 6 alin. 2 din O.U.G. 80/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea S.C. V. ROMÂNIA SA, cu sediul în București, Piața Charles de Gaulle, nr.15, Sector 1 și cu sediul ales în C.; .-84; jud. C., CUI_, J_, în contradictoriu cu debitoarea S.C. K. D. S.R.L. CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași; .; Biroul Nr. 1; jud. Călărași.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 2721,30 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise la data de 14.09.2013, la data de 14.10.2013 și la data de 14.11.2013 și la plata dobânzii legale de la data de 28.12.2013 până la data achitării debitului principal, în termen de 20 de zile de la comunicare.
Respinge cererea de obligare a debitoarei la plata celorlalte sume solicitate de creditoare ca neîntemeiată.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, cererea în anulare se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. R. –M. B. L.
Red. N.R.M.
Tehnored.B.L.
Expl.4/24.11.2014
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2011/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2073/2014.... → |
|---|
