Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 195/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 195/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 7767/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 195/2014
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. A.
Grefier I. B.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulată de creditoarea S.C. E. E. S.A. împotriva debitoarei S.C.M. I. S.R.L., având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 155 și urm. C.proc.civ.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile și obiectul cauzei, după care:
Conform dispozițiilor art. 131 C.proc.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Analizând, prin prisma dispozițiilor art. 255 alin.1 C.proc.civ., proba cu înscrisuri solicitată de către creditoare, instanța o apreciază ca fiind admisibilă potrivit legii, concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei, motiv pentru care, o încuviințează ca atare.
Constatând probele administrate, că nu mai sunt cereri de formulat sau incidente de soluționat, în conformitate cu dispozițiile art. 392 C.proc.civ. instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.12.2013 sub nr._, creditoarea S.C. E. E. S.A., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J 40/_/2007, având CUI nr._, cu sediul procesual ales în Slobozi a; .; jud. Ialomița, a chemat în judecată pe debitoarea S.C. M. I. S.R.L. cu sediul în ., J_, CUI RO_, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să fie somată să-i achite suma de 3481,91 lei reprezentând contravaloare energie electrică furnizată pe perioada 13.08.2012 – 20.03.2013, suma de 465,43 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului, suma de 123,03 lei reprezentând taxa de deconectare și să fie obligată și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii creditoarea a arătat că în baza relațiilor contractuale pe care le are cu debitoarea, i-a asigurat acesteia prestarea unor servicii constând în furnizarea de energie electrică, iar ea s-a obligat, la rândul său, să-i achite c/val. serviciilor, în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor.
A mai învederat că, deși debitoarea a beneficiat de serviciile prestate, în perioada 13.08.2012 – 20.03.2013, aceasta nu a mai achitat c/val. lor, pentru care a emis facturi în valoare totală de 3481,91 lei. A mai menționat că, întrucât plata acestora nu s-a făcut în termenul legal, în conformitate cu disp. art. 14 din contract, a calculat și penalități de întârziere, de 0,04 % pe zi, conform art. 120 din OG 92/1993, în cuantum de 465,43 lei. A solicitat obligarea debitoarei și la plata sumei de 123,03 lei reprezentând taxă de deconectare, alături de sumele mai sus menționate, față de faptul că pentru neplata la scadența facturilor i-a fost ridicat contorul, conform prev. art. 200 al. 5 din HG 1007/2004 și ale art. 14 alin. 6 din contractul încheiat între părți, care a fost reziliat.
În dovedirea cererii sale creditoarea a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, depunând în acest sens la dosarul cauzei, în copie: extras informații O.N.R.C. de pe lângă Tribunalul Ialomița, centralizatorul facturilor neachitate, somația nr. 1148/02.07.2013, confirmarea de primire, contract de furnizare a energiei electrice nr._/18.08.2009, facturile neachitate (filele nr. 5-24), fișă detalii penalități.
În drept a invocat prevederile art. 1013 – 1024 C.proc.civ., art. 59 din Legea nr. 123/2012, art. 200 alin. 5 din H.G. nr.1007/2004.
Potrivit art. 411 alin. 2 C.proc.civ. s-a solicitat de către creditoare și judecarea cauzei în lipsă.
În conformitate cu dispozițiile art. 200 alin. 1 C.proc.civ., cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului, cu mențiunea de a depune întâmpinare, în termen de 25 de zile de la primire.
Cu toate acestea, pârâta nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță.
În cauză, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate de reclamantă la dosarul cauzei.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarea situație de fapt:
În baza relațiilor contractuale existente între părți, stabilite prin contractul nr._/18.08.2009, creditoarea i-a furnizat debitoarei energie electrică a cărei contravaloare, în cuantum de 3481,91 lei, pe care aceasta nu a achitat-o, în perioada 13.08.2012 – 20.03.2013. Creditoarea a emis în acest sens, facturile fiscale depuse la dosarul cauzei, necontestate la plată, și întrucât debitoarea nu a achitat c/val. lor în termen de 15 de zile de la data emiterii facturii. Potrivit art. 14 din contract, au fost calculate și majorări de întârziere, de 0,04 % pentru fiecare zi, ce totalizează în prezent, conform desfășurătorului depus la dosar, suma de 465,43 lei.
La aceste sume se adaugă și taxa de deconectare în cuantum de 123,03 lei, calculată conform prevederilor art. 200 alin.5 din HG 1007/2004 și art. 14 alin. 6 din contractul încheiat între părți.
Instanța reține că între creditoare, în calitate de prestatoare de servicii și debitoare, în calitate de client, au avut loc raporturi comerciale, care determină, din punct de vedere procedural, aplicarea prevederilor Codului de procedură civilă referitoare la procedura ordonanței de plată.
Potrivit art. 1013 alin. 1 Cproc.civ., aceste prevederi se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate printr-un statut, regulament sau alt înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Astfel, în primul rând creditorul trebuie să aibă o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, fără a prezenta relevanță, în principiu, izvorul acestei obligații, fiind însă necesar ca această obligație să fie asumată prin contract constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură sau în alt mod admis de lege.
În al doilea rând, creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă, respectiv existența ei să fie neîndoielnică, să rezulte din chiar înscrisul constatator al creanței, conform art.662 alin.2 C.pr.civ., cuantumul acesteia să fie determinat prin înscrisul care o constată sau, cel puțin, să fie determinabil prin înscrisul respectiv sau prin alte înscrisuri ce emană, sunt recunoscute sau, după caz, sunt opozabile debitorului, conform art.662 alin.3 C.pr.civ., iar obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată potrivit art.662 alin.4 C.p.c..
În speță, contractul de furnizare energie electrică nr._/18.08.2009 (filele nr. 10-14), este însușit de debitoare prin semnătură și prin urmare, facturile fiscale emise în baza contractului, au valoarea unor înscrisuri însușite de debitor și reprezintă o recunoaștere a debitului.
Prin urmare, din coroborarea înscrisului însușit de debitoare prin semnătură, depus la filele nr. 10-14 din dosar, cu înscrisurile de la filele 15-14, cu înscrisul contabil de la fila nr.7, dar și cu atitudinea procesuală a acesteia, care nu a contestat susținerile creditoarei și nici nu s-a prezentat la judecată pentru a face dovada plății debitului, instanța reține că obligațiile asumate de către creditoare au fost îndeplinite, lucru care nu se poate afirma și despre debitoare (depunând un înscris după ce instanța a rămas în pronunțare, cu consecința 394 alin.3 C.p.c.).
În consecință, debitoarea datorează creditoarei contravaloarea energiei electrice furnizate și neachitate coroborat cu înscrisul contabil de la fila nr.7, lucru recunoscut și însușit prin semnătura de pe înscrisul – contract de furnizare energie electrică aspect ce dă caracter de certitudine creanței reprezentând contravaloarea debitului principal în cuantum de 3481,91 lei.
Totodată creanța este lichidă, în înțelesul dispozițiilor legale anterior enunțate, valoarea ei fiind determinată prin actul de creanță reprezentat de către facturile fiscale.
În ceea ce privește exigibilitatea, instanța constată că față de data scadenței înscrisă pe facturi, aceasta a fost depășită.
Pentru motivele expuse, instanța constată că, în conformitate cu art. 249 C.p.c., creditoarea a făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile pe care o are împotriva debitoarei, în cuantum total de 3481,91 lei și în condițiile impuse de art. 1013 C.p.c..
Cu privire la capătul de cerere privitor la plata penalităților de întârziere, instanța reține că au fost stabilite prin acordul de voință al părților fiind consemnate la art. 14 din contractul încheiat de părți. Astfel, având în vedere și prezumția de culpă a debitorului contractual față de dispozițiile art. 1082 C.civ. constată că reclamanta are dreptul la plata acestor penalități, calculate în conformitate cu dispozițiile legale și menționate în facturile menționate anterior dar și în facturile fiscale depuse la dosar, în cuantum total de 465,43 lei conform fișei contabile (filele nr.25-26 din dosar).
Referitor la plata sumei de 123,03 lei cu titlu de taxe servicii, instanța față de disp. art. 11 alin. 5 și 6 din contract, având în vedere prezumția de culpă a debitorului contractual prev. de art. 1082 C.civ., constată că reclamanta are dreptul la plata acestor taxe menționate în facturile fiscale menționate, în cuantum de 123,03 lei conform fișei contabile (fila 7 din dosar).
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că pentru obligarea unei părți la plata cheltuielilor de judecată trebuie îndeplinite două tipuri de condiții:
1. condițiile de procedură prevăzute de art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv că partea care urmează a fi obligată la suportarea cheltuielilor de judecată să cadă în pretenții, iar cealaltă parte să formuleze cerere în acest sens și
2. condițiile de fond, care sunt deduse din coroborarea art. 453 Cod procedură civilă cu art. 1357 Cod civil, ca partea ce urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată să aibă o culpă procesuală, respectiv să fie vinovată pentru nașterea litigiului.
De cele mai multe ori, aceste condiții se suprapun, iar partea care se află în culpă cu privire la existența litigiului este cea care cade în pretenții.
În conformitate cu regulile enunțate, fiind în culpă procesuală debitoarea urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei suportate de creditoare cu prilejul soluționării cererii de chemare în judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei (fila nr. 3 din dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de creditoarea ..A, cu sediul procesual ales în Slobozia; .; jud. Ialomița, împotriva debitoarei S.C. M. I. S.R.L. cu sediul în ., J_, CUI RO_.
Somează debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 25 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei sentințe, următoarele sume: 3481,91 lei reprezentând contravaloare energie electrică furnizată pe perioada 13.08.2012 – 20.03.2013; 465,43 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului, precum și suma de 123,03 lei, reprezentând taxa de deconectare.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu cerere în anulare în 10 zile de la comunicare, pentru debitoare.
Pronunțată în ședința publică din 21.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. I. B. I.
.
Red. A.I.
Tehnored. B.I.
Expl. 4/27.01.2014
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 8/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2472/2014. Judecătoria... → |
|---|
