Plângere contravenţională. Sentința nr. 337/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 337/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 6208/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Sentința civilă nr. 337
Ședința publică de la 31.01.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Judecător M. S.
Grefier - O. V.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta T. J. în contradictoriu cu intimatul I. CĂLĂRAȘI, având ca obiect plângere contravențională formulată împotriva procesului verbal . nr._ dresat la data 23.09.2013.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta sentință și pentru ca petenta să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de 31.01.2014, iar în urma deliberării avute a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.10.2013 sub nr. _ petenta T. J., domiciliată în B., . A, jud. B., CNP_, a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu intimatul I. Călărași, cu sediul în Călărași, ., jud. Călărași, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 23.09.2013, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea acestuia.
În motivarea plângerii petenta a arătat că, la data de 23.09.2013 se deplasa cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe DJ în direcția Călărași și a fost sancționată pentru că ar fi efectuat manevra de depășire a altui autoturism cu încălcarea liniei continue. De asemenea, arată că, agentul constatator nu i-a adus la cunoștință faptul că poate formula obiecțiuni.
În susținerea plângerii petenta a depus la dosarul cauzei copii după următoarele înscrisuri: procesul verbal contestat (fila 6) și cartea de identitate (fila 5) și a propus administrarea probei cu martori.
În drept au fost invocat disp. OG 2/2001 și OUG 195/2002.
La data de 10.10.2013, în cadrul procedurii de regularizare, petentei i s-a adus la cunoștință cu adresa de la fila 10 din dosar să comunice înscrisurile doveditoare, martorii, numele, prenumele și adresa acestora, relații comunicate la data de 21.10.2013.
La data de 24.10.2013 instanța în baza dispozițiilor art. 201 al.1 Cod procedură civilă a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către intimat, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la data comunicării cererii, în condițiile art. 165 Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a propune probe și invoca excepții, în afară de cele de ordine publică, însă acesta nu a formulat întâmpinare.
La data de 25.11.2013 instanța a fixat prim termen de judecată la data de 10.12.2013, cu citarea părților.
La data de 10.12.2013, instanța a dispus efectuare unei adrese către intimat, pentru a depune o copie lizibilă de pe procesul verbal . nr._ dresat la data de 23.09.2013 sau să depună transcrierea mecanică a conținutul procesului verbal, CD-ul cu înregistrarea video, atestatul operatorului radar, graficul de patrulare al agentului de poliție constatator, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar.La data de 14.01.2014 intimatul a comunicat procesul verbal de contravenție . nr._/23.09.2913, fișa de abateri contravenționale a petentei, filele 22-23 din dosar. A solicitat și judecarea cauzei în lipsă. Conform art.411 al.2 Cod procedură civilă
La termenul din data de 14.01.2014 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, respectiv cele aflate la dosarul cauzei și testimonială, pentru petentă, respectiv cu martora Buhut L..
La termenul de azi, instanța a decăzut pe petentă din proba cu martori fiindcă aceasta nu a prezentat martorul și nici nu a făcut dovada imposibilității de prezentare a acestuia, ci doar la dosar a fost depusă o cerere formulată în numele petentei, nesemnată de către aceasta, deci neînsușită. Chiar dacă cererea s-ar depune prin fax ori e-mail, aceasta trebuie semnată de către cel care a redactat-o și apoi transmisă.
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În data de 23.09.2013 a fost încheiat de către un agent constatator din cadrul I. Călărași procesul verbal de contravenție . nr._ prin care s-a reținut că petenta a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ și a efectuat manevra de depășire a auto_, cu încălcarea liniei continue, contravenție prevăzută de art. 120 lit. i din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.
Prin acest proces-verbal petenta a fost sancționată cu o amendă contravențională în cuantum de 320 lei și cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru 30 zile.
Procesul verbal a fost semnat de petentă, fără obiecțiuni.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța va analiza în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție.
În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul asigură respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Art. 120 lit. i din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002 prevede: se interzice depășirea vehiculelor: i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Petenta nu a făcut dovada că cele reținute în procesul verbal nu corespund realității, ci doar a susținut faptul că nu se afla în localitatea R. N. ci în afara acesteia, dar nu a probat afirmațiile sale. Mai mult aceasta a semnat actul de contravenție fără obiecțiuni, conform procesului verbal de contravenție aflat la fila 22 din dosar.
Cu privire la proporționalitate, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, efectuarea unei manevre de depășire,încălcând marcajul longitudinal continuu, reprezintă un pericol concret pentru siguranța traficului. ART. 100 alin 3 lit e, prevede faptul că, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea. Nu este de neglijat nici faptul că petenta a mai fost sancționată contravențional pentru abateri săvârșite la regimul circulației rutiere, așa cum rezultă din cazierul contravențional aflată la fila 23 din dosar.
În consecință plângerea formulată de petentă va fi respinsă ca neîntemeiată, iar procesul verbal va fi menținut ca legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta T. J., domiciliată în B., . A, jud. B., CNP_, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimatul I. Călărași la data de 23.09.2013 ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cerere de apel ce va fi depusă la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică din data de 31.01.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Jud. M. S. O. V.
Red.S.M.
Thred. VO
Ex.5/ 21.02.2014
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1851/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 355/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
