Pretenţii. Sentința nr. 2671/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2671/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 3832/202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Sentința civilă nr. 2671
Ședința publică din data de 08.10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - V. O.
Grefier – G. V.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamanta S.C. C. A. S.A. împotriva pârâtului C. Județean Călărași, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat din partea reclamantei consilier juridic B. N. și din partea pârâtului consilier juridic M. D..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, învederându-se prezența copiei certificată a dosarului nr. 1504/P/2012 comunicat de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița a comunicat copia certificată a dosarului nr. 1504/P/2012,după care;
Constatând probele administrate și că nu mai sunt cereri de formulat sau incidente de soluționat, în conformitate cu dispozițiile art. 392 C.proc.civ. instanța declară dezbaterile deschise asupra fondului și acordă cuvântul pentru susținerea în fond.
Reprezentantul reclamantei, având cuvântul, arată că înțelege să modifice cererea de chemare în judecată, în sensul de a se constata că șoferul are o culpă de 50% în producerea evenimentului și prin urmare acordarea a 50% din prejudiciu.
Instanța pune în discuție cererea formulată de reclamantă.
Reprezentanta pârâtului, având cuvântul, solicită respingerea cererii de modificare a cererii de chemare în judecată, privind stabilirea culpei conducătorului autor de 50% în producerea evenimentului.
Instanța, constatând că termenul nu este primul termen de judecată la care reclamantul este legal citat, că nu acesta nu se încadrează în prevederile disp. art.204 alin.2 C.p.c., și că nu există acordul expres al reclamantei, în temeiul art.204 C.p.c., respinge cererea reclamantei în ceea ce privește modificarea cererii de chemare în judecată cu privire la constatarea existenței unei culpe comune, respectiv de 50% a conducătorului auto în producerea evenimentului și de acordare pe cale de consecință a contravalorii a 50% din prejudiciu.
Instanța acordă din nou cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantei, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul de a se obliga reclamantul la plata despăgubirilor reprezentând indemnizația de asigurare achitată în dosarul de daună, deschis ca urmare a evenimentului rutier de pe DJ 11, soldat cu avarierea unui stâlp de înaltă tensiune, din cauza carosabilului acoperit cu nămol, așa cum rezultă și din actul constatator eliberat de Politia Mun. Călărași - Biroul Poliției Rutiere, fără a se reține în sarcina conducătorului auto vreo vinovăție în producerea accidentului, fapt pentru care răspunderea civilă delictuală revine pârâtului, întrucât nu și-a îndeplinit obligațiilor legale în calitate de administrator al arterei rutiere, în sensul că nu a luat măsurile ca drumurile să fie menținute în stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului, având cuvântul, solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât evenimentului rutier s-a produs exclusiv din vina conducătorului autoturismului care nu a adaptat viteza la condițiile de drum, a pierdut controlul volanului și a părăsit partea carosabilului, rupând stâlpul de înaltă tensiune. În aceste condiții, conducătorul auto avea obligația de a respecta regimul legal de viteză și de a o adapta în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, deși acest drum nu are gropi și denivelări, fiind menținut în starea tehnică corespunzătoare desfășurării traficului. Fără cheltuieli de judecată. Totodată depune și concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată că:
Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul acestei instanțe la data de 03.06.2014, reclamanta S.C. C. A. S.A. cu sediul în Sibiu, ..5, prin sucursala Călărași, cu sediul în Călărași, .. 219, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, având CUI_, a chemat în judecată pârâtul C. JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărașii, ..1, jud. Călărași, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 7.214 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând indemnizația de asigurare achitată în dosarul de daună RAOO63CLl2, deschis ca urmare a avarierii unui stâlp de înaltă tensiune, proprietate a . care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 25.01.2013 (data plății despăgubirii integrale) până la achitarea integrala a debitului, conform art. 3 din O.G. 9/2000 modificata prin Legea 356/2002, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că la data de 20.05.2012 pe DJ 411, în afara localității Valea P. către R., a avut loc un accident de circulație, soldat cu avarierea unui stâlp de înaltă tensiune, datorită carosabilului acoperit cu nămol, auto cu nr._ a pierdut controlul volanului și a intrat în stâlpul de înaltă tensiune.
Reclamanta mai arată că în urma acestui fapt, .-a adresat cu o cerere de
despăgubire, în urma căreia a fost deschis dosarul de daună cu indicativul RA0063CLl2, pentru care s-au acordat despăgubiri în cuantum de 7.214 lei.
În actul constatator - eliberat de Politia Mun. Călărași - Biroul Poliției Rutiere – se menționează cauzele și împrejurările producerii evenimentului asigurat, respectiv datorită carosabilului acoperit cu nămol (mâzgă).
În conformitate cu Legea nr.215/2001, OG nr.43/1997, OG nr.79/2001, Legea nr.82/1998, OG nr.69/1994, HG nr.1330/1990, LG nr.135/1994 și OUG nr.195/2002, reclamanta arată că a convocat pârâtul la mediere, însă fără a primi un răspuns de la acestea.
Menționează reclamanta că în procesul verbal eliberat de agentul de politie din cadrul Poliției Mun. Călărași nu s-a reținut în sarcina conducătorului auto nici o abatere de la normele legale privind circulația pe drumurile publice, stabilind ca și cauză a producerii accidentului starea necorespunzătoare a drumului, respectiv datorita drumului acoperit cu nămol (mâzgă).
Potrivit art. 223 alin (l) lit. c) din H.G. Nr. 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii auto implicați în accidente în urma cărora au rezultat doar pagube materiale și care nu constituie fapte prevăzute de legea penală, sunt obligați să se prezinte la unitatea de poliție competența pe raza căreia s-a produs accidentul pentru întocmirea documentelor de constatare, care se eliberează numai pe baza declarațiilor scrise ale celor implicați.
Reclamanta consideră că sunt îndeplinite condițiile art. 1.349 cod civil, cu privire la angajarea răspunderii civile delictuale a CONSILIULUI JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI având în vedere dispozițiile OG nr. 69/1994, HG nr. 1330/1990 și Legii nr.135/1994 și ținând cont de locul producerii accidentului.
Fapta ilicită o constituie neîndeplinirea obligațiilor legale referitoare la administrarea drumului, ce decurg din prevederile cuprinse în art. 7, 22 si art. 40 alin. L din O.G. nr. 43/1997 și în art. 5 alin. (l) si (2) din O.U.G. nr. 195/2002.
Prejudiciul reiese din comanda de lucrări nr.542/02.07.20l2, deviz de lucrări și OP nr.16/25.01.2013, iar raportul de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu din înscrisurile emise de organele Poliției ale Municipiului Călărași, respectiv PV nr.1504/ 20.05.2012, în care sunt consemnate cauzele și împrejurările producerii daunei, precum și avarierea stâlpului de beton de înaltă tensiune.
Reclamanta consideră că vinovăția pârâtei este probată prin faptul că în calitate de administrator al arterei rutiere, nu a luat masurile ce se impuneau pentru semnalizarea sau înlăturarea imediată a obstacolelor ce stânjeneau sau puneau în pericol siguranța traficului
În drept, reclamanta invocă disp. art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, coroborat cu art. 2210 cod civil, în limita indemnizației plătite, asiguratorul se subrogă în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Conform prevederilor art. 7, art. 22 alin. 1 si art. 40 alin. 1 din O.G. nr. 43/1997 Republicata privind regimul drumurilor: administrarea drumurilor de interes național se realizează de către C. Județean, iar drumurile trebuie sa fie menținute de către administratorul drumului în stare tehnica corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță.
Conform dispozițiilor art. 5 alin. l si 2 din O.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice coroborat cu art. 2 si art. 4 din H.G. Nr. 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, administratorul drumului public este obligat sa semnalizeze corespunzător orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației și să ia măsuri de înlăturare imediată a cauzelor evenimentelor rutiere datorate configurației, stării sau dotării tehnice necorespunzătoare a drumului; în caz de producere a unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice a drumului public sau a semnalizării necorespunzătoare a obstacolelor, administratorul drumului public răspunde contravențional, civil sau penal, după caz.
În drept: art. 1349 Cod civil, art. 115 (l), pct.3, art. 30 ( l ), 192 si 194 din N. Cod procedură civilă.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus înscrisuri conform cu originalul, respectiv dosarul de dauna nr.RAO063CLl2, invitație mediere, PV mediere; confirmare de primire (filele 5 – 34).
Reclamanta a depus precizări la acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii în cuantum de 432,97 lei, calculat de la data de 25.01.2013 și până la data introducerii acțiunii.
În conformitate cu dispozițiile art. 201 alin. 1 C.proc.civ., cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la primirea respectivei comunicări.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât, evenimentului rutier din data de 20.05.2014, soldat cu avarierea unui stâlp de înaltă tensiune, deoarece conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare CL-O3-LUC a pierdut controlul volanului și a intrat în stâlpul de înaltă tensiune, s-a produs exclusiv din vina conducătorului auto.
Pârâtul arată că prin adresa nr. 1504 din data de 20.05.2012, Poliția Municipiului Călărași - Biroul Poliției Rutiere a informat reclamanta că vinovat de producerea accidentului este domnul D. L., deoarece a condus autoturismul cu nr. CL-O3-LUC neadaptând viteza la condițiile de drum, părăsind partea carosabilului și rupând stâlpul de înaltă tensiune.
Conform prevederilor art. 48 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conducătorul auto avea obligația de a respecta regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Mai mult de atât, pârâtul consideră că sunt îndeplinite prevederile art. 40 din O.G. nr. 43/ 1997, respectiv DJ41 1 este menținut în starea tehnică corespunzătoare desfășurării traficului in condiții de siguranță de către administratorul drumului. Astfel, DJ 411 pe sectorul Km 0+000 - l1+350 (Chirnogi - R.), are carosabilul (parte din platforma drumului special amenajată, destinată circulației vehiculelor) realizat din îmbrăcăminte bituminoasa ușoară (îmbrăcăminte rutieră realizată din mixturi asfaltice, din macadam penetrat sau semipenetrat sau din tratamente bituminoase care se aplicată, de regulă, pe drumuri pietruite pentru îmbunătățirea confortului și a siguranței circulației) aflat în stare buna (nu are gropi, segregări sau denivelări) și care asigură siguranța circulației rutiere în condițiile în care viteza de deplasare este adaptată condițiilor meteo.
Pentru aceste considerente, pârâtul este îndreptățit să afirme că acest eveniment s-a produs eminamente din culpa conducătorului auto ce nu a adaptat limita de viteză în funcție de condițiile de drum. Astfel, fapta ilicită o constituie nerespectarea de către conducătorul auto a regimului legal de viteză și neadaptarea în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, cum dealtfel reiese și din procesul verbal nr. 1504/20.05.2012 emis de organele de poliție.
Întrucât reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârât, s-a fixat prim termen de judecată la data de 17.09.2014, cu citarea părților.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei precum și copia certificată a dosarului de urmărire penală nr. 1504/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița
Analizând actele și lucrările dosarului, în soluționarea cererii de chemare în judecată, instanța reține următoarele:
Asupra situației de fapt, instanța reține că reclamanta a făcut dovada faptului că autovehiculul marca Opel cu număr de înmatriculare_, asigurat răspundere civilă, a avariat un stâlp de circulație în data de 20.05.2012, pe DJ 411, în afara localității Valea P.. Contravaloare despăgubirilor au fost cuantum de 7214 lei și achitate de către reclamantă prin o.p.- ul nr.16 din 25.01.2013.
Elementele menționate mai sus sunt singurele probate de către reclamantă.
Astfel, din procesul – verbal de cercetare la fața locului (fila 55 din d.u.p.), reiese că automobilul marca Opel, cu nr. de înmatriculare_ condus de D. L. a avariat un stâlp de medie tensiune, în urma evenimentului fiind vătămați corporal V. M. I., M. I. și A. D. (filele 55 – 65 d.u.p.).
Din declarația conducătorului auto D. L. (fila 23 d.u.p.) reiese că accidentul s-a produs datorită faptului că circulând cu o viteză de aproximativ 80 km/h, drumul fiind acoperit pe o porțiune de 30m de mâzgă, a pierdut controlul direcției și a acroșat un stâlp de medie tensiune.
Același concluzii se desprind și din referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, în care se reține că în urma cercetărilor efectuate, conducătorul auto D. L. care poseda permis de conducere categoria B din anul 2009 în timp ce conducea autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 411 din Chirnogi către R., la Km 5+500m, ora:00.30, pe fondul neadaptării vitezei la condițiile de drum (mâzgă), a pierdut controlul volanului și a părăsit parte carosabilă intrând în coliziune cu un stâlp de medie tensiune pe care l-a rupt, din accident rezultând și vătămarea corporală a ocupanților autoturismului, respectiv, V. I. M., M. I. și A. D..
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._ (fila 84 d.u.p.), a fost sancționat contravențional conducătorul auto D. L. întrucât nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum, fapta fiind prevăzută de art.123 lit. e din H.G. nr.1391/2006 conform căruia conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților, când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheață, zăpadă bătătorită, mâzgă sau piatră cubică umedă.
Așadar, vinovăția pentru producerea accidentului rutier aparține conducătorului auto.
Susținerea reclamantei, conform căreia nu trebuia să se găsească mâzgă pe drumul public, nu poate fi primită, întrucât aceasta nu a probat cu toate că sarcina probei îi revenea conform art.249 C.p.c., care au fost condițiile în care s-a format mâzgă în noaptea de 19.05.2014/ 20.05.2012, ora 00.30.
În consecință, cu privire la împrejurările producerii accidentului reclamanta nu a adus nici o probă, instanța necunoscând dacă apariția fenomenului de mâzgă pe drumul public era un fenomen care putea fi evitat prin îndeplinirea obligațiilor legale referitoare la administrarea drumului.
Analizând probele administrate, instanța constată că nu s-a dovedit existența faptei ilicite și nici legătura de cauzalitate, neexistând nicio dovadă în sensul împrejurărilor în care a apărut mâzga pe drumul public și nici că avarierea autovehiculului se datorează existenței acesteia pe drumul public. Revenea reclamantei, în baza art. 249 C.p.c., obligația de a dovedi că existența fenomenului de mâzgă pe drumul public se datora culpei administratorului drumului și că accidentul s-a produs din cauza acesteia și nu din cauza faptului că nu s-au respectat prevederile art.123 lit. e din H.G. nr.131/2006 de către conducătorul auto.
Așadar, nefăcându-se nicio probă cu privire la împrejurările existenței fenomenului de mâzgă, instanța nu poate stabili culpa pentru producerea avariilor reparate pe cheltuiala reclamantei. Astfel, așa cum s-a menționat și în procesul - verbal de contravenție, asiguratul reclamantei a avut o culpă în producerea accidentului întrucât nu a redus viteza de deplasare până la 30 km/h. Este posibil ca și la această viteză accidentul să se fi produs, dar reclamanta nu a probat acest lucru. Dar este mult mai probabil că asiguratul reclamantei a avut o culpă exclusivă, prin faptul că nu a fost suficient de diligent în exercitarea acestei activității de conducere a autovehiculului pe drumurile publice . În acest sens, instanța reține că drumul este circulat (deși era noapte), iar ceilalți conducători auto nu și-au avariat autovehiculul, ceea ce face să se prezume că numai un șofer nediligent își poate avaria autoturismul pe acea porțiune de drum.
Instanța consideră că nu poate fi admisă o acțiune în răspundere civilă delictuală atâta vreme cât reclamanta nu a adus nicio probă pentru a dovedi fapta ilicită, culpa pârâtei și nici legătura de cauzalitate dintre pretinsa faptă ilicită și prejudiciu. Soluția contrară ar însemna inversarea sarcinii probei, stabilită de art. 249 C.p.c., ca aparținând celui ce formulează cererea de chemare în judecată, deși nu există nicio prevedere derogatorie în acest sens, iar toate elementele răspunderii civile delictuale puteau fi dovedite de reclamantă. Faptul că exista mâzgă la o oră târzie în noapte pe o porțiune de cca 30m (la fel dacă plouă și drumul din piatră cubică se umezește) nu face ca administratorii drumurilor să răspundă de plano pentru orice avarii suferite de autovehicule și care ar putea fi provocate de această stare a drumurilor. Pentru angajarea răspunderii administratorului drumului este necesar ca societatea de asigurare să dovedească toate împrejurările în care s-a produs accidentul cu probe care să fie opozabile pârâtului și care să poată fi administrate de instanță; în caz contrar, societatea de asigurare, în calitatea sa de parte într-un contract aleatoriu, va suporta pagubele rezultate ca urmare a producerii riscului asigurat, pentru care a și încasat prima de asigurare.
Față de toate considerentele mai sus arătate, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002 raportate la art. 1357 -1359 cod civil pentru angajarea răspunderii delictuale a pârâtei C. JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI, instanța apreciază neîntemeiată cererea reclamantei S.C. C. A. S.A. formulată împotriva acestuia, urmând a o respinge în consecință.
Reclamanta fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, având în vedere principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, va lua act de faptul că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. C. A. S.A. cu sediul în Sibiu, ..5, prin sucursala Călărași, cu sediul în Călărași, .. 219, în contradictoriu cu pârâtul C. JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, ..1, jud. Călărași, ca neîntemeiată.
Ia act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. V. V. G.
Red. V.O.Tehn.V.G.
Ex.4 / 17.10.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3170/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1558/2014. Judecătoria... → |
|---|
