Plângere contravenţională. Sentința nr. 461/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 461/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 6892/202/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.461
Ședința publică de la 14 februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – N. L. P.
GREFIER -Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petentul N. Ș., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit de intimatul I.P.J.CĂLĂRAȘI-SR la data de 12.11.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită conform art. 157 și urm. Cod procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, învederându-se instanței că lipsește martorul Țuțorcă A., propus de petent, după care;
Instanța conform dispozițiilor art.313 C.pr.civ având în vedere lipsa martorului Țuțorcă A. citat cu mandat de aducere, renunță la audierea martorului.
Instanța conform dispozițiilor art.208 C.pr.civ. rap. la art.254 C.pr.civ. constată că întâmpinarea formulată de intimat a fost depusă la dosarul cauzei după expirarea termenului legal și decade intimatul din dreptul de a mai propune probe și a invoca excepții, altele decât cele de ordine publică.
În temeiul art. 254 alin. 1 și 258 alin. 1 C.pr.civ. rap la art. 255 C.pr.civ., 292 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisuri propusă de petent, și, din oficiu, având în vedere că administrarea probelor nu duce la amânarea judecății, proba cu înscrisuri, respectiv istoricul abaterilor petentului de la normele care reglementează traficul rutier pe care le consideră admisibile și utile justei soluționări a cauzei. Constată probele administrate.
Conform art. 244 C.pr.civ. socotindu-se lămurită, instanța declară închisă cercetarea judecătorească.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.11.2013 sub nr._, petentul N. Ș. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului-verbal . nr._ dresat de I. Călărași – Biroul Rutier la data de 12.11.2013.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în ziua de 12.11.2013, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare CC3492CK pe . cu . „Oprire”, a oprit în locul în care a avut vizibilitate maximă, s-a asigurat și, fără a pune în pericol siguranța traficului rutier, și-a continuat deplasarea. Ulterior a fost oprit de un echipaj de poliție rutieră care l-a sancționat cu amendă și suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru că nu ar fi acordat prioritate de trecere unui autoturism care circula pe .>
Petentul a mai arătat că a adus la cunoștință agentului de poliție că nu a obligat niciun autoturism să oprească.
În susținerea netemeiniciei procesului-verbal, petentul a mai argumentat că în actul de constatare a fost reținut ca loc al săvârșirii faptei intersecția dintre .. Prel. București, iar aceste două străzi nu se intersectează.
În drept a invocat prevederile art. 31 din OG 2/2001.
În susținerea considerentelor plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale. A atașat plângerii acesteia exemplarul 2 al procesului-verbal . nr._ (fila 4), copie de pe dovada de circulație . nr._(f.5) și copie de pe cartea sa de identitate (f. 6) și a indicat datele de identitate și domiciliul martorului solicitat.
Intimatul a depus întâmpinare după expirarea termenului legal, respectiv după primul termen de judecată.
La întâmpinarea formulată, intimatul a atașat istoricul abaterilor petentului de la normele ce reglementează circulația rutieră (f.25).
La primul termen de judecată, petentul prin avocat a solicitat audierea ca martor a conducătorului auto căruia se presupune că nu i-a acordat prioritate, a cărui identitate nu a putut-o indica.
Întrucât, cu toate că s-au făcut demersurile necesare, respectiv adresă către intimat pentru indicarea conducătorului auto, precum și citarea pentru termenul din 17.01.2014 și citarea cu mandat de aducere pentru termenele din 31.01.2014 și 14.02.2014, instanța nu a fost în măsură să audieze niciunul dintre martorii solicitați de petent, în temeiul art. 313 alin 3 C.pr.civ., instanța a renunțat la audierea martorilor petentului.
Deoarece nici petentul, nici reprezentantul său, nu s-au prezentat la termenul din 14.02.2014 pentru a solicita înlocuirea martorilor, instanța a procedat la judecarea cererii pe baza probelor aflate la dosarul cauzei.
În temeiul art. 254 alin. 1 și 258 alin. 1 C.pr.civ. rap la art. 255 C.pr.civ., 292 C.pr.civ., instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri propusă de petent, și, din oficiu, având în vedere că administrarea probei nu a produs amânarea judecății, proba cu înscrisuri, respectiv istoricul abaterilor petentului de la normele care reglementează traficul rutier.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ dresat de I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 12.11.2013, s-a constatat săvârșirea de către petentul N. Ș. a contravenției constând în încălcarea obligațiilor prev. de art. 57 alin. 2 din OUG 195/2002, faptă sancționată de art. 100 alin. 3 lit. c din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că la data de 12.11.2013, ora 18.45, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare CC3492CK pe . a acordat prioritate de trecere unui autovehicul care circula pe . fiind obligat să evite coliziunea prin viraj dreapta. Agentul constatator a consemnat în procesul-verbal că fapta ar fi fost săvârșită la intersecția cu . ce constituie o eroare materială evidentă, având în vedere faptul că nu există o intersecție între .. Prel. București.
Prin același proces-verbal i-a fost aplicată petentului sancțiunea principală constând în 4 puncte amendă în sumă de 320 lei și sancțiunea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 zile.
În rubrica „Alte mențiuni” este consemnată mențiunea „nu am obiecțiuni”, petentul semnând atât în rubrica de luare la cunoștință, cât și alături de mențiunea consemnată.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și apoi de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Ca act administrativ întocmit de organul competent din punct de vedere profesional și legal, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de veridicitate, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentului, în condițiile art. 249 C.pr.civ. Fiind vorba de constatări de fapt ale agentului constatator, valoarea probatorie a acestei prezumții este guvernată de prevederile art. 329 C.pr.civ., care declară admisibilă o astfel de prezumție în cazul în care este admisă proba cu martori.
Existența unei prezumții de veridicitate a procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale nu intră de plano în contradicție cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sau cu prezumția de nevinovăție rezultată din caracterul penal al acuzațiilor în materie contravențională. În acest sens, spre deosebire de situația din cauza A. contra României, în care Curtea a sancționat statul român pentru reținerea unei astfel de prezumții în cazul în care agentul constatator nu a constatat direct săvârșirea faptei, conform deciziei de inadmisibilitate din cauza I. P. contra României, analizând o speță asemănătoare celei de față, Curtea a arătat că existența prezumției de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu este incompatibilă cu Convenția, atât timp cât contravenientul are posibilitatea de a solicita probe în dovedirea nevinovăției sale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat la punctul 30 din decizia de inadmisibilitate anterior menționată (Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04 prezentată de I. P. împotriva României) „Curtea reiterează că a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteptaseră ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile”.
Aplicabilitatea prezumției de veridicitate presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de lege.
Verificând procesul-verbal de contravenție . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 12.11.2013 sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16-17 din OG 2/2001, art. 109 alin. 1 din OG 195/2002 și art. 180 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG 1391/2006.
De asemenea, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde cu prevederile legale indicate pentru încadrarea juridică a acesteia, iar sancțiunile aplicate au fost stabilite în conformitate cu textele legale indicate în procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale.
În privința situației de fapt consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că petentul, deși o contestă și arată că nu a săvârșit contravenția imputată, nu adus nicio dovadă în sprijinul susținerilor sale.
Astfel cum s-a arătat anterior, întrucât situația de fapt a fost percepută direct de agentul constatator, prin propriile simțuri, iar acesta are nu numai competența legală, dar și pe cea profesională de a constata fapte de tipul celei imputate petentului, instanța acordă o prezumție de veridicitate situației de fapt consemnate în procesul-verbal.
În consecință, în temeiul art. 249 C.pr.civ., întrucât contestă temeinicia procesului verbal, îi revenea petentului sarcina de a indica și pune la dispoziția instanței probele necesare dovedirii nevinovăției sale. Cum, cu toate că a făcut demersurile necesare pentru audierea martorilor indicați de petent, instanța nu a putut audia martorii, iar petentul nu a solicitat înlocuirea acestora sau administrarea altor probe în dovedirea susținerilor sale, se constată că petentul, deși a avut posibilitatea, nu a răsturnat prezumția de veridicitate a constatărilor cuprinse în procesul-verbal.
În consecință, instanța constată că procesul-verbal este nu numai legal, dar și temeinic întocmit.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, instanța hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.” Din formularea textului de lege rezultă că instanța, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, are posibilitatea ca, în funcție de criteriile prevăzute de lege, să reindividualizeze sancțiunile aplicate prin procesul-verbal.
Analizând fapta petentului prin prisma criteriilor de individualizare a sancțiunilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, instanța constată că petentul nu a relevat instanței nicio circumstanță sau împrejurare care să conducă la concluzia că fapta concretă săvârșită nu realizează pericolul social abstract vizat de norma de incriminare.
Sub aspectul circumstanțelor personale ale petentului, criteriu de individualizare a sancțiunii conform art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, instanța reține că petentul a fost sancționat anterior pentru încălcări ale regimului circulației rutiere, inclusiv pentru producerea unui accident rutier soldat cu pagube materiale, fiindu-i aplicate sancțiuni cu amenda și puncte de penalizare care nu au fost apte să îl determine pe petent să conducă preventiv.
În aceste condiții, instanța constată că rolul preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale în cazul petentului poate fi realizat doar prin executarea efectivă a sancțiunilor aplicate, inclusiv sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule.
Pentru aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 12.11.2013 a fost legal și temeinic întocmit, iar sancțiunile au fost legal aplicate și temeinic individualizate și, pe cale de consecință, urmează să respingă plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul N. Ș., cu domiciliul în mun. Călărași, ., jud. Călărași, CNP_, în contradictoriu cu intimatul I. CĂLĂRAȘI, cu sediul în mun. Călărași, ., jud. Călărași, CUI_, împotriva procesului-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 12.11.2013.
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal atacat.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică azi, 14.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red. N.L.P.
Tehnored.Ș.J.
Ex.5/27.02.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 459/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3472/2014. Judecătoria... → |
|---|
