Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2111/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2111/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 15-07-2015 în dosarul nr. 2111/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
.
Sentința civilă Nr. 2111/2015
Ședința publică de la 15 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier I. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta .. și pe pârâta G. D., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul cauzei, după care:
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. 1 C.prov.civ. rap. la art. 107, 94 lit. k) C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În temeiul art. 258 alin. 1 C.proc.civ., instanța încuviințează societății reclamante proba cu înscrisuri, aceasta fiind admisibilă și putând duce la soluționarea cauzei .
Nemaifiind alte cereri de soluționat, în temeiul disp. art. 244 C. proc. civ., constată terminată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.04.2015 sub nr._ reclamanta S.C. E. S.A. – Sucursala Călărași, a chemat în judecată pe pârâta G. D. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 126,38 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate pentru perioada 15.10.2012 – 17.09.2014, la plata sumei de 40,06 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între aceasta, în calitate de furnizor și pârâtă, în calitate de consumator, au existat relații contractuale, în temeiul contractului nr. 4310/E/21.07.2008.
În baza contractului menționat anterior, reclamanta a emis facturi fiscale pentru perioada 15.10.2012 – 17.09.2014.
A mai menționat reclamanta că facturile sunt scadente în termen de 15 zile, iar beneficiarul serviciilor este obligat să achite contravaloarea lor în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii, în caz contrar putând fi calculate majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, respectiv 0,04% pe zi întârziere până la data de 28.02.2014, respectiv 0,03% începând cu data de 01.03.2014, fără ca acestea să depășească cuantumul debitului principal pentru fiecare factură în parte.
Totodată, reclamanta a menționat că întrucât în perioada 15.10.2012 – 17.09.2014, pârâtul nu a achitat contravaloarea facturilor, respectiv suma de 126, 38 lei, acest fapt a generat aplicarea majorărilor de întârziere,conform prevederilor contractuale, cuantumul majorărilor de întârziere fiind de 40,06 lei.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 30 al. 1 și art. 148 – 150 din din Legea 134/2010 privind C.pr.civ. cu modificările și completările ulterioare, art. 969 și 1073 cod civil (vechi), art. 1350 și 1516 Cod civil (nou) art. 31 alin. 7 și 8 din Lg. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, art. 120 alin. 7 Codul Procedură Fiscală.
În susținerea cererii formulate, reclamanta a depus, în copie, contractul nr. 4310/E/21.07.2008, facturile emise în baza contractului menționat pentru perioada 15.10.2012 – 17.09.2014 și alte înscrisuri
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei.
Pârâta, deși i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată și înscrisurile depuse de reclamantă, nu a formulat întâmpinare.
Instanța, față de nedepunerea de către pârâtă a întâmpinării o decade pe aceasta din dreptul de a mai formula apărări, a propune probe și de a invoca excepții de ordin privat.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Părțile au încheiat contractul de prestări servicii nr. 4310/E/21.07.2008 (f. 14), având ca obiect prestarea de către reclamantă a serviciilor de alimentare cu apă potabilă și de canalizare.
În baza contractului menționat reclamanta a emis facturile fiscale anexate prezentei cereri de chemare în judecată.
Instanța observă că raporturile contractuale dintre părți au luat naștere înainte de . Noului Cod Civil. Prin urmare, având în vedere și dispozițiile art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, litigiile privind executarea raporturilor contractuale sunt supuse dispozițiilor Codului civil de la 1864.
În drept, potrivit art. 969 Cod civil, contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
Instanța reține regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia.
Totodată, instanța reține, din economia dispozițiilor art. 969 V. Cod civil, aplicat în speță, că, în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
Instanța constată că pârâta și-a asumat obligația de a achita facturile reprezentând contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, în termenul de scadență de 30 zile de la data emiterii facturilor, așa cum rezultă din art. 14 al. 2 din contractul încheiat de părți.
Prin urmare, din coroborarea probelor administrate în prezenta cauză, instanța apreciază că reclamanta a dovedit existența unei obligații de plată în sarcina pârâtei, iar aceasta nu a răsturnat prezumția de culpă ce s-a născut în sarcina sa, neadministrând nicio probă în acest sens.
Instanța consideră că reclamanta a făcut dovada neîndeplinirii de către pârâtă a unei obligații contractuale asumate de aceasta, că datorită neîndeplinirii respectivei obligații i s-a produs un prejudiciu, între neîndeplinirea obligațiilor contractuale și prejudiciul produs existând legătură de cauzalitate.
În consecință, instanța o va obliga pe pârâtă la plata sumei de 126,38 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate pentru perioada 15.10.2012 – 17.09.2014.
Totodată, instanța apreciază că părțile au inserat în contractul încheiat, prin art. 14 alin. 2, o clauză penală prin care au stabilit anticipat echivalentul prejudiciului suferit de reclamantă în ipoteza executării cu întârziere a obligației asumate de către pârâtă.
Cum pârâta nu și-a respectat obligația de a achita contravaloarea facturilor emise, instanța apreciază că reclamanta, a solicitat, în mod întemeiat, obligarea acesteia la plata de majorărilor de întârziere.
De asemenea, instanța, având în vedere centralizatorul depus la dosar (f. 9), precum și dispozițiile art. 14 alin. 2 din contract, constată că reclamanta a calculat în mod corect cuantumul majorărilor de întârziere. Astfel, instanța o va obliga pe pârâtă la plata sumei de 126,38 lei reprezentând contravaloarea majorărilor de întârziere calculate.
În concluzie, instanța va admite cererea de chemare în judecată și o va obliga pe pârâtă la plata sumei 126,38 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate pentru perioada 15.10.2012 – 17.09.2014 și la plata sumei de 40,06 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului principal.
Totodată, instanța, în temeiul art. 453 al. 1 C.proc.civ, o va obliga pe pârâtă, în calitate de parte căzută în pretenții, să plătească reclamantei suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. E. S.A., cu sediul în Călărași, ., ., CUI RO17014442, nr. de înmatriculare în registrul comerțului J_, în contradictoriu cu pârâta G. D., domiciliată în mun. Călărași, ., ..E, ., CNP_.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 126,38 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate în perioada 15.10.2012 – 17.09.2014 și suma de 40,06 lei reprezentând majorări de întârziere.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-M. N. I. I.
Red.N.R.M.
Tehnored. I.I.
Ex.4/20.07.2015
I.I. 17 Iulie 2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2248/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2242/2015. Judecătoria... → |
|---|
