Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 295/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 295/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 295/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 295
Ședința camerei de consiliu de la 27 ianuarie 2015
Completul compus din:
Președinte – N. L.-P.
Grefier – Ș. J.
Pe rol judecarea cererii de completare a sentinței civile nr. 3219 pronunțată la 18.11.2014 formulată de reclamanta . contradictoriu cu pârâtul D. I..
La apelul nominal făcut în camera de consiliu au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile și obiectul cauzei:
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. 1 C.pr.civ. rap. la art. 1027 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța pune în discuție cererea de completare și rămâne în pronunțare pe această cerere.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de completare de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 06.01.2015 sub nr._, reclamanta . solicitat completarea sentinței civile nr. 3219 pronunțată la 18.11.2014 de Judecătoria Călărași în dosarul_ în contradictoriu cu pârâtul D. I., solicitând instanței să se pronunțe și în privința sumei de 47,70 lei reprezentând penalități de întârziere.
În motivarea cererii se arată că prin cererea ce a făcut obiectul dosarului menționat a solicitat obligarea pârâtului D. I. la plata următoarelor sume: 294,88 lei, reprezentând contravaloare consum apă/canal în perioada august 2013-noiembrie 2013, 47,7 lei penalități de întârziere în cuantumul stabilit de lege calculate până la achitarea integrală a debitului principal de 294,88 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 80 lei.
A mai arătat că deși prin cererea introductivă a solicitat pe lângă penalități de întârziere în cuantumul stabilit de lege de la data introducerii cererii și suma de 47,7 lei reprezentând penalități de întârziere, instanța a acordat doar penalități de întârziere în cuantumul stabilit de reglementările legale calculate de la scadența fiecărei facturi până la achitarea integrală a debitului principal de 294,88 lei.
Cu privire la suma de 47,70 lei, reclamanta a arătat că aceasta este compusă din penalități în cuantum de 12,15 lei cuprinse în factura nr._/15.10.2013 calculate pentru plata cu întârziere a facturilor din perioada iunie 2013 – august 2013 și suma de 35,55 lei, penalități calculate pentru debitul principal de 294,88 lei începând de la scadența fiecărei facturi până la momentul introducerii acțiunii pentru facturile emise în perioada august 2013 – noiembrie 2013.
A mai arătat că probele din care rezultă aceste aspecte se află la dosarul cauzei și a indicat modul de calcul al sumelor solicitate cu titlu de penalități și temeiul contractual și legal al acestei solicitări.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare la cererea de completare și nici nu s-a prezentat la termenul acordat pentru a formula apărări.
Examinând cererea de completare formulată de reclamantă pe baza probelor administrate, instanța reține următoarele:
Cu referire exclusiv la obiectul cererii de completare formulate de reclamantă, se reține că prin cererea introductivă formulată în dosarul nr._ reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata unor penalități în sumă de 47,70 lei compuse din suma de 12,15 lei calculate pentru plata cu întârziere a facturilor emise în perioada iunie 2013-august 2013 și suma de 35,55 lei, penalități calculate pentru debitul principal de 294,88 lei rezultat din facturile emise în perioada august 2013 – noiembrie 2013, de la data scadenței fiecărei facturi până la data introducerii acțiunii, precum și la plata penalităților în continuare la acest debit începând cu data introducerii acțiunii până la achitarea integrală.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză și specificul procedurii cererii de valoare redusă, instanța s-a pronunțat asupra penalităților aplicate la valoarea facturilor emise în perioada august 2013 – noiembrie 2013 în mod unitar, obligând pârâtul la plata penalităților de întârziere în cuantumul stabilit prin contract începând cu scadența fiecărei facturi până la achitarea integrală.
Pentru a decide astfel, instanța a avut în vedere în primul rând faptul că reclamanta nu a indicat un cuantum valoric pentru penalitățile totale pe care le solicita de la pârât, ci a indicat distinct o sumă până la data introducerii cererii și un mod de calcul după această dată. De asemenea, instanța a avut în vedere că penalitățile în sumă de 35,55 lei nu rezultă dintr-un înscris însușit de pârât, ci au fost calculate unilateral de reclamantă și, în consecință, pentru dovedirea acestui cuantum ar fi fost, eventual, necesară luarea opiniei unui expert, ceea ce ar fi atras incidența dispozițiilor art. 1029 alin. 9 teza a II-a C.pr.civ. De altfel, interdicția de a administra probe ce ar ridica în mod nejustificat cheltuielile procesului pentru stabilirea cuantumului valoric al accesoriilor creanței principale, specifică procedurii cererii de valoare redusă, se reflectă și în formularul de cerere, pe care, de altfel, reclamanta l-a completat defectuos și în care la punctul 3.3.1 trebuie indicate doar ratele de dobândă, cuantumul urmând a fi stabilit după încheierea procedurii.
Cum nu există nicio diferență între regimul juridic și modul de calcul al penalităților anterior introducerii cererii și cele ulterioare, instanța s-a pronunțat unitar asupra acestora începând de la scadența obligației de plată până la stingerea acesteia, prin raportare la modul de calcul contractual, urmând ca un cuantum exact al acestora să fie stabilit conform dispozițiilor legale incidente în cazul executării silite sau prin înțelegerea părților.
Față de aceste concluzii, instanța constată că prin sentința civilă nr. 3219 pronunțată la 18.11.2014 s-a pronunțat implicit și asupra penalităților în sumă de 35,55 lei solicitate de reclamantă. De asemenea, instanța constată că, în temeiul dispozițiilor legale procedurale incidente în cazul cererii de valoare redusă, nu se impunea ca în cadrul procesului să fie stabilit și indicat în hotărâre cuantumul valoric al accesoriilor debitului principal, astfel că în această privință cererea reclamantei de completare a hotărârii este neîntemeiată.
Pe de altă parte, analizând dispozițiile din sentința civilă nr. 3219 pronunțată la 18.11.2014, instanța constată că din eroare a omis să se pronunțe asupra sumei de 12,15 lei solicitate de reclamantă cu titlu de penalități de întârziere la valoarea facturilor emise în perioada iunie 2013-august 2013, astfel că urmează să constate cererea reclamantei întemeiată cu privire la acest aspect și să se pronunțe pe fond și asupra pretențiilor reprezentate de penalitățile de întârziere în sumă de 12,15 lei.
Această omisiune a instanței este parțial explicabilă și prin prisma motivelor expuse anterior cu privire la specificul procedurii cererii de valoare redusă, întrucât reclamanta, în mod eronat, a introdus solicitarea privind plata acestor penalități la pct. 3.3 din formularul de cerere de valoare redusă, cu toate că acestea nu reprezentau o cerere accesorie unei pretenții principale (nefiind solicitat și debitul din facturile la care se aplică penalitățile), ci o pretenție principală, care s-ar fi impus a fi înscrisă la pct. 3.1.1 în formularul de cerere.
Examinând pe fond cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumei de 12,15 lei reprezentând penalități de întârziere aplicate la valoarea facturilor nr._/12.06.2013,_/10.07.2013 și_/13.08.2013, instanța constată că aceste penalități au fost consemnate în anexa facturii nr._/15.10.2013. Având în vedere faptul că anexa facturii face parte integrantă din factură, iar aceasta a fost însușită tacit de debitor prin necontestarea valorii serviciilor conform contractului, instanța constată că reclamanta deține împotriva pârâtului D. I. o creanță certă, lichidă și exigibilă pentru suma de 12,15 lei reprezentând penalități de întârziere aplicate la valoarea facturilor emise în perioada iunie – august 2013.
Față de motivele expuse, în temeiul art. 444 C.pr.civ., instanța urmează să admită în parte cererea de completare a sentinței civile nr. 3219 pronunțată la 18.11.2014, să dispună completarea hotărârii în sensul că la dispozitiv se va adăuga soluția privind obligarea pârâtului la plata sumei de 12,15 lei și să respingă ca neîntemeiată cererea de completare în privința capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 35,55 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de completare a sentinței civile nr. 3219/18.11.2014 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul_ formulată de reclamanta S.C. R. S.A., cu sediul în C., .-24, jud.Călărași, RO_, J_, IBAN RO36RNCB_0001 BCR C., în contradictoriu cu pârâtul D. I., CNP-_, cu domiciliul în com.G., ..
Dispune completarea hotărârii în sensul că la dispozitiv se va adăuga soluția:
„Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 12,15 lei reprezentând penalități pentru plata cu întârziere a facturilor pentru perioada iunie-august 2013 calculate de la scadența facturilor până la data de 30.09.2013.”
Respinge ca neîntemeiată cererea de completare în privința capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 35,55 lei reprezentând „penalități calculate pentru debitul principal de 294,88 lei – facturi din perioada august –noiembrie 2013 – neachitate, și calculate de la data de la data scadenței fiecărei facturi până la data introducerii acțiunii”.
Executorie.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red. N.L.P.
Tehnored.Ș.J.
Ex.4/30.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 427/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 292/2015. Judecătoria... → |
|---|
