Plângere contravenţională. Sentința nr. 399/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 399/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 399/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 399/2015
Ședința publică de la 04 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. I.
Grefier L. I. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. A. N. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Călărași având ca obiect plângere contravențională formulată împotriva procesului verbal . nr._ dresat la data 30.04.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, precum și faptul că la dosar se află întâmpinare și înscrisuri, după care;
Instanța în conformitate cu prevederile art.131 C. procedură civilă raportat la art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea acestei cauze raportat la locul săvârșirii contravenției.
Conform art. 238 C. procedură civilă, instanța, în raport de complexitatea cauzei, probele ce trebuie administrate și poziția procesuală a părților apreciază cauza în stare de judecată la acest termen de judecată.
Încuviințează în baza art.258 raportat la art.255 C. procedură civilă pentru petent proba cu înscrisuri, iar pentru intimată proba cu înscrisuri și înregistrarea video a contravenției, ca fiind admisibile și putând conduce la soluționarea cauzei.
Va decade petentul din proba cu martori solicitată prin plângerea formulată întrucât aceasta nu a depus lista cu numele și adresa martorilor pentru a fi citați deși i-a fost pus în vedere acest lucru în procedura deregularizare.
Instanța, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat și ținând cont de cererea intimatei de judecarea cauzei și în lipsa părților, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la data de 23.05.2014 sub nr._ petentul B. A. N., domiciliat în mun. Slobozia, ..30, jud. Ialomița, având CNP-_ ,a formulat plângerea contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ dresat la 30.04.2014 de intimatul I.P.J. Călărași, cu sediul Călărași, ., jud. Călărași solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună, în principal, anularea acestuia.
În motivarea plângerii sale petentul a arătat că la data de 30.04.2014, a fost sancționat pe motiv că a condus autoturismul cu o viteză peste limita legală și că nu a purtat centura de siguranță.
A arătat petentul că aspectele reținute nu sunt reale, motiv pentru care solicită anularea procesului verbal de constatare a contravenției .
În susținerea plângerii petentul a depus la dosarul cauzei copie CI (f.6), plic corespondență (f.7) procesul verbal contestat (f.8).
În drept, au fost invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
Intimata nu a formulat întâmpinare, însă la data de 18.09.2014 a depus la dosar înscrisuri ( filele 18-27 din dosar), precum și CD-ul cu înregistrarea video a contravenției .
Ca urmarea declinării de competență plângerea a fost înregistrată la data de05.01.2015 pe rolul Judecătoriei Călărași.
În cauză s-a încuviințat pentru petent proba înscrisuri, iar pentru intimată proba cu înscrisuri și înregistrarea video, petentul fiind decăzut din proba testimonială solicitată avându-se în vedere că aceasta nu a depus lista cu numele și adresa martorilor pentru a fi citați deși i-a fost pus în vedere acest lucru în procedura deregularizare.
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În data de 30.04.2014 a fost încheiat de către un agent constatator din cadrul I.P.J. Călărași procesul verbal de contravenție . nr._ prin care s-a reținut săvârșirea de către numitul B. A. N. a contravențiilor prevăzute de prevăzute de art.49 alin.1 din H.G. nr 1391/2006 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 R și art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 raportat la art.101alin2 și 108 alin.1 litera c, respectiv art.99 alin.2 raportat la art.108 alin.1 litera a din OUG nr.195/2002 R constând în aceea că a condus autoutilitara marca Renault cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 75 km/h în localitate și nu purta centura de siguranță în mașină, acesta fiind înregistrat cu aparatul radar . 225-MAI_
Prin acest proces-verbal petentul a fost sancționat cu o amendă contravențională în cuantum de 340 lei și sancțiunea avertismentului, fiindu-i aplicate totodată și 5 puncte penalizare.
În rubrica „Alte mențiuni” a procesului-verbal s-a consemnat „ Refuză să semneze ”, procesul –verbal.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, se reține că fiind act administrativ, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de validitate, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentului, în condițiile art. 249 C. procedură civilă.
Existența unei prezumții de validitate a procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale nu intră de plano în contradicție cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sau cu prezumția de nevinovăție rezultată din caracterul penal al acuzațiilor în materie contravențională.
În acest sens, decizia de inadmisibilitate dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza I. P. contra României, prin care Curtea a arătat că existența prezumției de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu este incompatibilă cu Convenția, atât timp cât contravenientul are posibilitatea de a solicita probe în dovedirea nevinovăției sale.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat la punctul 30 din decizia de inadmisibilitate anterior menționată (Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04 prezentată de I. P. împotriva României) „Curtea reiterează că a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteptaseră ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile”.
Aplicabilitatea prezumției de validitate presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de lege.
Cu privire la situația de fapt reținută de agentul constatator, instanța constată că susținerile petentului privind netemeinicia procesului-verbal nu au fost dovedite și, pe cale de consecință, sunt neîntemeiate, astfel că petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, deși a avut posibilitatea să ceară administrarea de probe în acest sens.
Instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care nu ar fi circulat cu viteza de 75 km/h, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentului.
Astfel, pe înregistrarea video depusă de intimată în susținerea temeiniciei procesului-verbal, rulată secvență cu secvență, se observă un autoturism ( care se afla în prim-planul aparatului radar fără ca la momentul înregistrării vitezei în fața acestui vehicul să se afle și alte mașini de natură a conduce la ideea că viteza măsurată nu i-ar aparține) circulând în interiorul unei localități cu viteza de 75 km/h
Lăsând înregistrarea să ruleze, se observă că autoturismul vizat de aparatul radar are numărul de înmatriculare_, respectiv chiar autoturismul condus de petent.
Instanța constată că săvârșirea faptelor reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar, respectiv buletinului de verificare metrologică nr._/20.02.2014 depus la fila 23 din dosarul cauzei.
Totodată se reține că potrivit prevederilor legale manevrarea aparatului de determinare a vitezei de deplasare a fost efectuată de un agent constatator atestat în utilizarea acestui tip de aparate, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 19.
În ceea ce privește contravenția reținută în sarcina sa pentru nepurtarea centurii de siguranță instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Mai mult decât atât, instanța nu consideră că se pot ridica împotriva agentului constatator dubii serioase de lipsă de obiectivitate sau de comportament abuziv al acestuia.
Pentru motivele expuse, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 30.04.2014, dresat de I.P.J. Călărași a fost nu numai legal, dar și temeinic întocmit, din probatoriul administrat rezultând fără dubii că petentul a săvârșit fapta imputată.
Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, instanța hotărăște asupra sancțiunii având posibilitatea ca, în funcție de criteriile prevăzute de lege, să reindividualizeze sancțiunile aplicate prin procesul-verbal.
Analizând fapta petentului prin prisma criteriilor de individualizare a sancțiunilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că petentul nu a relevat instanței nicio circumstanță sau împrejurare care să conducă la concluzia că fapta concretă săvârșită nu realizează pericolul social abstract vizat de norma de incriminare și că rolul preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale în cazul petentului poate fi realizat doar prin executarea efectivă a sancțiunilor aplicate.
Pentru aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat de petent este legal și temeinic, iar sancțiunea principală și cea complementară au fost legal aplicate și temeinic individualizate, astfel încât, pe cale de consecință, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea petentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. A. N., domiciliat în mun. Slobozia, ..30, jud. Ialomița, având CNP_, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ dresat de I.P.J Călărași, la 30.04.2014, ca neîntemeiată.
Cu drept la apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere ce se depune la Judecătoria Călărași .
Pronunțată în ședința publică, azi, 4.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
JUD.I. O. S. L. I.
Red. I.O.
Thred.S.L
Ex.5/19.02.2015
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 392/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 393/2015. Judecătoria... → |
|---|
