Contestaţie la executare. Sentința nr. 1646/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1646/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 1646/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1646
Ședința publică de la 02.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - Judecător M. S.
Grefier – V. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind contestația la executare formulată de
contestatorul B. I. M. M. în contradictoriu cu intimata C. - SA P. DRDP CONSTANTA, împotriva formelor de executare silită emise în dosarul de executare silită nr. 526/2014 al B. S. I. și S. Elis A..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită conform art. 155 și urm. Cod procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile, obiectul cauzei și procedura de citare care la acest termen este legal îndeplinită întrucât părțile au fost legal citate, precum și faptul că B. S. I. și S. Elis A. M. a depus la dosar factura proformă ce urmează a fi achitată de contestator. La data de 12.05.2015, contestatorul a făcut dovada achitării acestei facturi cu chitanța aflată la dosar la fila 53, după care:
Instanța ia act că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat în cauză, apreciază cauza în stare de judecată, iar conform art. 394 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile reține cauza spre soluționare și în urma deliberării avute a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
P. cererea introdusă la această instanță la data de 27.02.2015 și înregistrată sub nr. _ , contestatorul B. I. M. M., domiciliat în Călărași, ., ., . CNP –_, în conformitate cu prevederile art. 713 din noul Cod de procedură civilă, a formulat contestație la executare începută în dosarul de executare silită înregistrat cu nr. 526/2014 la Biroul Executorilor Judecătorești S. I. și S. Elis A., împotriva actelor de executare întocmite la solicitarea intimatei „C.N.A.D.N.R.” S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., împotriva somației mobiliare, a onorariului executorului judecătoresc, a cheltuielilor de executare și a încheierii din data de 13.02.2015, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea formelor de executare și a executării însăși, având în vedere faptul că legea în temeiul căreia a fost aplicată sancțiunea contravențională a fost declarată neconstituțională în conformitate cu Legea nr. 144 din 23.07.2012, publicată în M. Of. al României nr. 509 din 24.07.2012.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că la data de 19.09. 2011,ora 11,16, locul A 2 km 12 + 450 a condus auto cu nr. de înmatriculare_ proprietate personală, fără a deține rovinietă valabilă, motiv pentru care a fost sancționat contravențional, conform procesul verbal . 11, nr._/19.09.2011 cu amendă în sumă de 250 lei, și cu tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro,neachitat. Procesul verbal fiind titlul executoriu a fost format dosarul de executare silită nr. 526/2014 fiind somat să achite suma de 28 euro reprezentând creanța datorată și suma de 364,01 lei cheltuieli de executare silită.
Invocă prescripția executării sancțiunii contravenționale, conform art. 14 din OG2/2001.
Solicită admiterea contestației la executare.
În drept OG 2/2001, Lg. 188/2000.
În dovedirea cererii contestatorul a propus proba cu înscrisuri, fiind atașată la dosar copie dosar executare 526/2014, copie somație din dosar nr. 526/2014, copie încheiere din 13.02.2015, copie proces verbal de contravenție, copie de pe cartea sa de identitate( filele 5-12 din dosar ).
In cadrul procedurii de regularizare a dosarului, în baza art. 200 Cod pr. civilă s-a dispus a se emite o comunicare către contestator pentru a depune și a achita taxa de timbru în sumă de 39,2 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată, taxa de timbru fiind depusă la fila 17 dosar.
În baza art. 201 Cod pr. civilă, la data de 11.03.2015 instanța a dispus comunicarea cererii si a înscrisurilor către intimată cu obligația de a depune întâmpinare, în termen de 25 de zile de la comunicare, precum și efectuarea unei adrese către Biroul Executorilor Judecătorești S. I. și S. Elis A. pentru a comunica instanței dosarul de executare silită nr. 526/2014, în copie certificată cu mențiunea „ conform cu originalul”.
La data de 30.03.2015Biroul Executorilor Judecătorești S. I. și S. Elis A. au comunicat instanței dosarul de executare silită solicitat (f. 21-45 dosar).
Intimata nu a depus întâmpinare astfel că prin rezoluția din data de 11.03.2015 instanța a fixat termen de judecată la data de 12.05.2015, cu citarea părților.
In ședința publică din 12.05.2015 instanța în conformitate dispozițiile art. 255 Cod procedură civilă rap. la art. 258, art. 260 C. procedură civilă a încuviințat proba cu înscrisuri pentru contestator, ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
În temeiul art. 248 C. proc. civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale, invocată de contestator.
În drept, înainte de a analiza din punct de vedere juridic susținerile părților, instanța trebuie să stabilească dacă, astfel cum susține contestatorul, contestația este admisibilă și întemeiată.
Sub acest aspect, instanța constată că în cererea introductivă și în timpul judecății au fost invocate mai multe motive de admitere a contestației la executare. Analizând aceste motive, instanța constată în primul rând că prescripția executării sancțiunii contravenționale constituie motiv de contestație la executare, chiar dacă aceasta poate fi invocată cu titlu de excepție și în plângerea contravențională, potrivit prevederilor art. 14 alin. 2 din OG 2/2001 ("Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale."). Cu privire la celelalte motive invocate de contestator, respectiv necomunicarea procesului verbal de contravenție în termen, instanța constată că acestea țin de fondul raportului juridic contravențional, iar nu de executarea sancțiunii, astfel că acestea nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare, ci doar în cadrul procesual specific plângerii contravenționale.
În consecință, întrucât există cel puțin un motiv de admisibilitate a contestației la executare în cererea formulată de contestator, instanța constată că cererea având ca obiect contestație la executare formulată de contestator nu este vădit inadmisibilă și urmează să o examineze pe fond.
Pentru soluționarea fondului contestației este necesar ca instanța să stabilească dacă procesul-verbal de constatare a contravenției a fost legal comunicat contravenientului.
După cum instanța a reținut din analiza probelor, actul de constatare a contravenției a fost comunicat contestatorului prin afișare în interiorul termenului de o lună prev. de art. 14 alin. 1 din OG 2/2001, respectiv la data de 23.09.2011 (f. 26 dosar).
Cu referire la alegerea de către persoana desemnată să comunice actul de constatare a modalității de comunicare prin afișare și legalitatea acestei modalități de comunicare, instanța reține că dispoziția conținută în Decizia nr.10/10.06.2013 publicată în Monitorul Oficial 450/23.07.2013, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu are caracter obligatoriu în cauză întrucât această decizie interpretativă a fost pronunțată ulterior comunicării procesului-verbal ce face obiectul cauzei de față. Întrucât deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea au valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ, iar o aplicare a acestora la situații anterioare pronunțării ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale. Or, norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurală căreia nu i se aplică principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Mai mult decât atât, având în vedere scopul în care a fost instituită procedura recursului în interesul legii, respectiv acela de a conduce la crearea unei practici unitare în situația în care există mai multe interpretări ale legii, instanța constată că înainte de pronunțarea deciziei anterior menționate existau cel puțin două modalități de interpretare a prevederilor art. 27 din OG 2/2001, ambele validate prin hotărâri definitive ale instanțelor, iar una dintre aceste interpretări era aceea că se poate face direct comunicarea prin afișare a procesului-verbal, fără a proceda anterior la comunicarea prin poștă. Faptul că instanța supremă a pronunțat această decizie arată că ambele interpretări erau legale înainte de pronunțarea deciziei, în caz contrar revenind instanțelor de control judiciar îndatorirea de a cenzura o interpretare nelegală, iar nu instanței supreme.
În aceste condiții, ar fi injust să i se solicite CNADR să prevadă interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, înainte ca aceasta să se pronunțe, în condițiile în care chiar instanțele la care s-au judecat plângeri contravenționale anterioare au validat prin hotărâri definitive această procedură de comunicare.
Față de aceste considerente, instanța constată că la momentul la care CNADR a procedat la comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției către contestator, comunicarea prin afișare corespundea cerințelor art. 27 din OG 2/2001, cu condiția ca această comunicare să se facă potrivit prevederilor legale în vigoare la acea dată.
Întrucât contestatorul nu a făcut dovada contrară situației rezultate din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de afișare, instanța constată că procedura de comunicare a proceselui-verbal de constatare a contravențiilor . 11 nr._/19.09.2011, s-a realizat în mod legal prin afișare la domiciliul din evidențe al contravenientului, în interiorul termenului prevăzut de lege, operațiunea de comunicare fiind consemnată într-un proces-verbal întocmit în prezența unui martor asistent.
În consecință, instanța constată neîntemeiate susținerile contestatorului în sensul că nu i s-ar fi comunicat legal procesul-verbal atacat. Împrejurarea că acesta nu a luat cunoștință de actele de constatare poate constitui o cauză de repunere în termenul de formulare a plângerii contravenționale conform art. 186 C.pr.civ., dar nu o cauză de natură să afecteze legalitatea executării silite.
Față de motivele expuse, instanța constată că nu a intervenit prescripția executării sancțiunii aplicate prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor . 11 nr._/19.09.2011. Pentru motivele arătate a respins excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, excepție invocată de către contestator.
Instanța analizând actele si lucrările dosarului a reținut urătoarea situație de fapt: prin procesul verbal de contravenție . 11 nr._/19.09.2011 contestatorul a fost sancționat contravențional în baza art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei și înștiințat să plătească și contravaloarea tarifului de despăgubire potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, de 28 de euro.
Procesul verbal nu a fost contestat așa cum susține și numitul contestator motiv pentru care acesta a devenit titlu executoriu.
P. cererea adresată de intimată către Biroul Executorilor Judecătorești S. I. și S. Elis A. înregistrată sub nr._/10.07.2014, aceasta a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal . 11 nr._/19.09.2011 (f. 23 dosar).
P. încheierea din data de 06.10.2014 pronunțată de Judecătoria Călărași (f. 36 dosar) s-a dispus admiterea cererii de încuviințare a executării silite si autorizarea creditorului CNADR SA prin DRDP Constanta pentru a trece la executarea silită prin urmărire mobiliară pe teritoriul țării si urmăririi imobiliară în circumscripția Judecătoriei Călărași împotriva contestatorului pentru obligațiile cuprinse în titlul executoriu reprezentat de procesul verbal . 11 nr._/19.09.2011 până la concurența sumei de 28 euro.
În urma încuviințării executării silite s-a emis somația la data de 23.02.2014 în dosarul de executare nr. 526/2014 (f. 39 dosar).
Cu titlu preliminar, având în vedere că cererea de executare silită a fost înregistrată pe rolul Biroului Executorilor Judecătorești S. I. și S. Elis A., la data de 10.07.2014, după . noului Cod de procedură civilă, în temeiul art. 3 din Legea 76/2012 raportat la art. 622 alin. 2 din C.proc.civ. 2013, instanța apreciază că prezenta cauză se va soluționa în temeiul dispozițiilor Codului de procedură civilă din 2013, forma anterioară modificărilor legislative realizate prin Legea 138/2014.
Astfel, potrivit art. 711 alin. 1 teza I C.proc.civ, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
P. încheierea emisă la data de 13.02.2015 de Biroul Executorilor Judecătorești S. I. și S. Elis A. (f. 38 dosar) s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 364.01 lei reprezentând 285 lei - cheltuieli necesare desfășurării executării silite, respectiv înregistrare, deschidere și formare dosar de executare silită, consultanță în vederea constituirii dosarului de executare silită, cheltuieli efectuate cu redactarea și efectuarea actelor de executare silită, comunicarea actelor de procedură prin poștă/curier, cheltuieli de transport, multiplicare și certificare acte, arhivare dosar și 15,41 lei – onorariu executor judecătoresc.
P. somația emisă la data de 23.02.2015 de Biroul Executorilor Judecătorești S. I. și S. Elis A. (f. 39), contestatorului i s-a pus în vedere să achite, în termen de 1 zi de la comunicarea acesteia, suma de 28 euro reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire stabilit prin procesul verbal de constatare a contravenției și suma de 364,01 lei reprezentând cheltuieli de executare silită.
Somația menționată a fost comunicată contestatorului la data de 26.02.2015 (f. 43), acesta neachitând contravaloarea tarifului de despăgubire, în termenul 1 zi menționat de executorul judecătoresc.
Potrivit art. 669 alin. 2 C.proc.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Așadar, cum contestatorul nu a achitat, contravaloarea tarifului de despăgubire, acesta, în temeiul art. 669 alin. 2 C.proc.civ. teza finală, nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc.
P. raportare la dispozițiile Ordinului nr. 2550/C/2006, instanța consideră, având în vedere valoarea debitului urmărit și modalitățile de executare efectuate, că suma de 15,41 lei reprezentând contravaloarea onorariului executorului judecătoresc a fost stabilită în mod corespunzător.
În ceea ce privește cuantumul celorlalte cheltuieli necesare efectuării executării silite, prin raportare și încheierea de detaliere a modalității de stabilire a acestora (f. 38), instanța consideră că valoarea de 364,01 lei stabilită de executorul judecătoresc este disproporționată față actele de executare efectiv îndeplinite de acesta.
Această concluzie se impune întrucât dosarul de executare are doar 24 file, iar executorul judecătoresc a comunicat toate actele de executare printr-un unic proces verbal de înmânare și a achitat o singură taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei pentru soluționarea cererii de încuviințare a executării silite.
Avându-se în vedere și celelalte cheltuieli efectuate de executorul judecătoresc în ceea ce privește gestionarea și soluționarea dosarului de executare silită, instanța, pentru considerentele menționate anterior, apreciază că se impune reducerea cuantumului cheltuielilor de executare stabilite prin încheierea din data de 13.02.2015 de Biroul Executorilor Judecătorești S. I. și S. Elis A. de la suma de 364,01 lei la suma de 80 lei.
Totodată, instanța apreciază că celelalte acte de executare au fost realizate în mod legal, stabilirea unui cuantum necorespunzător al cheltuielilor de executare de către executorul judecătoresc nefiind de natură a justifica anularea executării silite însăși și desființarea tuturor formelor de executare realizate în dosarul de executare silită nr. 526/2014.
P. urmare, instanța va admite în parte contestația la executare, va anula în parte încheierea din data de 13.02.2015, va reduce cuantumului cheltuielilor de executare stabilite prin încheierea din data de 13.02.2015 de Biroul Executorilor Judecătorești S. I. și S. Elis A. de la suma de 364.01 lei la suma de 80 lei și va respinge contestația la executare împotriva executării silite însăși, ca neîntemeiată.
Cererea a fost legal timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge excepția prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale, invocată de contestator.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul B. I. M. M., domiciliat în Călărași, ., ., . CNP –_ în contradictoriu cu intimata C. – DRDP C., cu sediul în C., ..nr. jud. C., împotriva încheierii emisă de B. S. I. și S. Elis A. - M. în data de 13.02.2015, privind stabilirea cheltuielilor de executare.
Dispune anularea în parte a încheierii menționate, în sensul că dispune reducerea cuantumului cheltuielilor de executare stabilite, de la suma de 364,01 lei la suma de 80 lei.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul B. I. M. M. în contradictoriu cu intimata C. – DRDP C. împotriva împotriva executării silite însăși, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Jud. S. M. V. O.
Red. SM.
Tehnored. VO
Ex. 4/ 24.06.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1659/2015.... | Anulare act. Sentința nr. 3082/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
