Plângere contravenţională. Sentința nr. 161/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 161/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 7622/202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 161
Ședința publică de la 19 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. O.
Grefier Ș. E.
Pe rol fiind soluționarea cauzei privind pe petentul N. C. și pe intimatul I.P.J.CĂLĂRAȘI, având ca obiect plângerea contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat petentul personal, legitimat cu CI . nr._, lipsă fiind intimatul I. Călărași.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, după care;
Conform dispozițiilor art. 131 C.proc.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În consecință, în considerarea prevederilor art. 238 alin. 1 C.proc.civ. pune în discuție estimarea duratei procesului.
Judecătoria estimează că prezenta cauză poate fi soluționată la termenul de astăzi.
Instanța i-a act că intimata a depus întâmpinare în termenul legal.
Petentul, având cuvântul, în susținerea plângerii solicită admiterea probelor cu înscrisurile existente la dosar și audierea martorului prezent. Deliberând asupra probelor cu înscrisuri și cu un martor propuse de către petent, instanța le apreciază ca fiind admisibile potrivit legii, concludente și utile soluționării cauzei, motiv pentru care, le încuviințează în temeiul art. 255 alin. 1 C.proc.civ.
În continuarea cercetării judecătorești, în conformitate cu dispozițiile art. 318 și urm. C.proc.civ. se procedează la audierea martorei M. V. depoziția acesteia fiind consemnată potrivit art. 323 C.proc.civ. și atașată la dosar.
La interpelarea instanței petentul precizează că nu mai are cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau incidente de soluționat, în conformitate cu dispozițiile art. 392 C.proc.civ. instanța declară dezbaterile deschise asupra fondului și acordă cuvântul pentru susținerea cererilor și apărărilor formulate în proces.
Petentul, având cuvântul, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată. Probele administrate în cauză, în special declarația martorului, dovedesc inexistența faptei contravenționale. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele,
Prin cererea introdusă la Judecătoria Călărași la data de 17.10.2014 și înregistrată sub nr._ petentul N. C., domiciliat în Călărași, ., .. 2, ., CNP_, a formulat, în contradictoriu cu I.P.J. Călărași, cu sediul în municipiul Călărași, bulevardul Republicii nr. 44, jud. Călărași plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._, întocmit la data de 10.10.2014 de către un agent din cadrul I.P.J Călărași, act pe care îl consideră netemeinic și nelegal, întrucât nu se consideră vinovat de fapta reținută în sarcina sa. În principal, a solicitat anularea actului constatator ca fiind netemeinic si nelegal iar în subsidiar, reclamantul a solicitat anularea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere.
În motivare, petentul arată că prin procesul verbal încheiat la data de 10.10.2014 a fost sancționat contravențional, pe motiv că a condus autoturismul, înmatriculat sub nr._, pe ., la intersecția cu . acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați in traversarea drumului prin loc marcat si semnalizat. Precizează ca nu se face vinovat de contravenția reținută in sarcina sa, in ceea ce privește neacordarea de prioritate pietonilor, întrucât la momentul când a traversat intersecția, pe trecerea de pietoni nu se afla nici un pieton, cu atât mai mult cu cât doar traversase prima trecere de pietoni ce se află în aceeași intersecție, aspect pe care îl poate dovedi cu martori. Semaforul semnaliza culoarea verde pentru trecerea autovehiculelor și nu pentru pietoni, cum greșit s-a reținut în procesul verbal.
În drept, în susținerea plângerii au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001 și ale OUG nr. 195/2002 R.
În dovedire, reclamantul a solicitat administrarea următoarelor probe: înscrisuri (actul constatator contestat, actele de înmatriculare a autovehiculului, atașate cererii de chemare în judecată) și martori (M. V., CNP -_, domiciliată în Călărași, ., .).
La data de 6 ianuarie 2015, intimatul I. Călărași a formulat întâmpinare peste termenul legal. În acest context, instanța reține că plângerea contravențională a fost comunicată pârâtului la data de 24.10.2014 (dovada de înmânare de la fila 16) iar întâmpinarea a fost depusă la dosar la data de 06.01.2015), peste termenul de 25 de zile, prevăzut de art. 201 alin. (1) C. proc. civ.
Prin întâmpinare, partea pârâtă a solicitat respingerea plângerii contravenționale pentru următoarele motive: contestatorul a fost sancționat contravențional întrucât a condus autoturismul în municipiul Călărași și nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați în mod regulamentar în traversare. Fapta contravențională nu a fost înregistrată cu ajutorul aparatului radar. Agentul constatator i-a adus la cunoștință contravenientului faptul că are dreptul să depună contestație împotriva procesului-verbal la Judecătoria Călărași, precum și faptul că are dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul procesului-verbal. Procesul verbal de contravenție este legal întocmit, fapta săvârșită fiind prevăzută de dispozițiile art. 135 lit. h din HG 1391/2006 și sancționată în conformitate cu prevederile art. 100 alin. 3 lit. b din Codul rutier, având în vedere că sancțiunea principală a amenzii a atras în mod corelativ și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile. Analizând procesul-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește conditiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (l) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Partea pârâtă solicită instanței de judecată să constate că în cuprinsul procesului - verbal contestat s-a indicat în mod corect fapta săvârșită, cât și actul normativ, prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Analizând conținutul plângerii depuse de contestator rezultă că aceasta încearcă să înfățișeze instanței de judecată o situație de fapt diferită de cea reținută de către agentul contestator în procesul-verbal de contraventie. În ceea ce privește eventuala solicitare de înlocuire a pedepsei amenzii cu avertisment, solicită respingerea ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente: agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv 4 puncte amendă. Petentul a avut posibilitatea de a plăti în termen de 48 de ore jumătate din amenda aplicată, respectiv suma de 180 lei. În acest context, apreciază că agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate și nu se justifică aplicarea avertismentului scris. Neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în mod regulamentar în traversare reprezintă una din principalele cauze ale accidentelor de circulație și prezintă un grad de pericol ridicat.
În susținerea celor precizate mai sus, partea pârâtă înțelege să ne folosească de proba cu înscrisuri, fără a preciza care sunt acestea.
În drept, își întemeiază susținerile pe dispozițiile art. 205 C. pr. Civ.
Întrucât întâmpinarea a fost depusă la dosar peste termenul legal, judecătoria, în temeiul dispozițiilor art. 208 alin. (2) C. proc. civ., a constatat decăderea pârâtului din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică. Susținerile formulate de pârât în întâmpinare sunt asimilate de instanță concluziilor scrise.
Analizând plângerea formulată prin prisma susținerilor părților, raportate la dispozițiile legale incidente în cauză și la probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal . nr._ din data de 10.10.2014, întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Călărași, petentul N. C. a fost sancționat cu amendă contravențională in cuantum de 360 lei (4 puncte amendă) și cu sancțiunea complementară ce constă în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile, în temeiul dispozițiilor art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, pentru comiterea faptei contravenționale prevăzută de art. 135 lit. h din HG 1391/2006, respectiv neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului..
În fapt, agentul constatator a reținut că la data de 10.10.2014, ora 1911, reclamantul a condus autoturismul marca Dacia, înmatriculat cu nr._, în municipiul Călărași, pe . pătruns în intersecția cu . a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați în traversarea străzii prin loc marcat și semnalizat corespunzător.
Sub aspectul legalității, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției, conform art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, următoarele mențiuni: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. În prezenta cauză, instanța reține că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar în speță nu exista cauze de nulitate absolută a procesului verbal. De altfel, în plângerea contravențională, reclamantul nu invocă astfel de motive, susținând că nu a comis fapta contravențională
Sub aspectul temeiniciei actului constatator, instanța reține aspectele care vor fi arătate în continuare.
Potrivit Jurisprudenței CEDO (hotărârea Ozturk împotriva Germaniei din 21 februarie 1984), domeniul contravențional poate să aparțină noțiunii autonome de „acuzație în materie penală” dacă se respectă unul din cele trei criterii: calificarea faptei potrivit dreptului național, natura faptei, natura și gravitatea sancțiunii ce urmează a fi aplicată autorului faptei (hotărârea Engel și alții împotriva Olandei din 08.07.1976).
În mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin jurisprudența sa, a statuat că în situația contravențiilor rutiere atunci când se aplică și pedeapsa complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice ne aflăm în prezența unei veritabile „acuzații în materie penală”(cauzele Neata împotriva Românei si I. P. împotriva României).
Prin prisma acestor criterii și în special a criteriului privind natura și gravitatea sancțiunii contravenționale aplicată în sarcina petentului contravenient, instanța va califica contravenția din prezenta cauză ca fiind „o acuzație in materie penală”, situație în care petentul se bucură de garanțiile cuprinse la art. 6 paragraf 2 din Convenție, respectiv prezumția de nevinovăție.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența CEDO aferentă se bucură de supremație față de dreptul intern, judecătorul național fiind obligat să dea satisfacție acestora cu prioritate (cauza D. P. contra României, hotărârea din 26 aprilie 2007, paragraful 103).
În atare situație, rezultă că procesul-verbal de contravenție nu se mai bucură de prezumție de legalitate; cel care l-a întocmit are obligația de a dovedi temeinicia și legalitatea acestuia, operând cu prioritate prezumția de nevinovăție a contravenientului.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională care în decizia nr. 1096 din 08 septembrie 2006, a arătat că procesul-verbal de contravenție, odată atacat cu plângere, este contestat în însăși prezumția de legalitate de care acesta se bucură, fiind necesară administrarea de probe care să dovedească temeinicia și legalitatea acestuia.
Fiind în prezența unei „acuzații în materie penală” în sensul jurisprudenței CEDO, unde primează prezumția de nevinovăție a contravenientului, nu este suficientă, pentru răsturnarea acestei prezumții, constatarea personală a agentului constatator, acesta având obligația de a produce probe pertinente de natură a-i susține acuzația, probe care trebuie indicate în procesul-verbal de contravenție.
Doctrina judiciară în materie a opinat că în astfel de împrejurări probele posibile pot fi martorii oculari, iar pentru polițiștii aflați în misiune cu autoturisme pe care sunt montate dispozitive de filmare, înregistrările abaterii consemnată în procesul-verbal de contravenție. Ori, în cazul de față, agentul constatator nu a pus la dispoziția instanței înregistrarea video a faptei sancționate, menționând în întâmpinarea depusă peste termenul legal că fapta sancționată nu a fost înregistrată cu aparatul radar. Mai mult, martorul ocular audiat în cauză la cererea reclamantului a declarat că, pe trecerea de pietoni, la trecerea autoturismului în care se afla, în calitate de pasager, împreună cu reclamantul, nu a observat că se aflau pietoni în traversare (declarația martorului M. V.).
De altfel, întregul act constatator este completat de agentul I.P.J. Călărași într-o modalitate foarte greu lizibilă, ceea ce provoacă dubii în legătură cu existența faptei constatate.
În consecință, I. Călărași nu a dovedit temeinicia acuzației îndreptate împotriva petentului N. C., probele administrate neputând înfrânge prezumția de nevinovăție de care acesta se bucură. Mai mult decât atât, probele administrate au confirmat, așa cum s-a arătat mai sus și cum a susținut reclamantul în cererea de chemare în judecată, inexistența faptei contravenționale.
Față de cele expuse mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va admite plângerea și va anula procesul-verbal de contravenție.
Se va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de reclamantul N. C., domiciliat în Călărași, ., ., jud. Călărași, CNP_ în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Călărași, cu sediul în municipiul Călărași, bulevardul Republicii nr. 44, jud. Călărași.
Dispune anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 10.10.2014 emis de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Călărași.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Numai cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Judecător O. S. Ș. E.
Red. S.O.
Dact.S.E.
5/ex/17.02.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 141/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 194/2015. Judecătoria... → |
|---|
