Plângere contravenţională. Sentința nr. 3065/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3065/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 3065/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.3065/2015
Ședința publică de la 13 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE-N. L. P.
GREFIER-Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petentul C. M.-A., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 19.03.2015, întocmit de intimatul I.P.J.CĂLĂRAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat petentul personal, legitimat cu CI . nr._ asistat de av. N. S., în temeiul împuternicirii avocațiale nr._/2015 și martorii din acte R. G. și P. C., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile, obiectul cauzei, după care:
Conform art.321 C.pr.civ. instanța procedează la audierea martorilor din acte R. G. și P. C., declarațiile date fiind tehnoredactate și atașate la filele 46-47 din dosar.
Instanța prezintă martorilor petentul, iar aceștia menționează că nu îl cunosc petent.
La interpelarea instanței, av.N. S. pentru petent, solicită a se lua act că nu insistă în audierea martorului A. M.-D., având în vedere că s-au prezentat două persoane din cadrul RAR și că nu mai are alte probe de administrat în cauză.
Instanța ia act că petentul prin apărător renunță la audierea martorului A. M.-D. și conform art. 244 și 392 C.pr.civ. socotindu-se lămurită, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Av.N. S. pentru petent, solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, urmând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ca fiind netemeinic, având în vedere probatoriul administrat în cauză din care rezultă nevinovăția petentului. Fără cheltuieli de judecată.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept instanța, conform art. 394 C.pr.civ., dispune închiderea dezbaterilor și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea având ca obiect plângere contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.04.2015 sub nr._, petentul C. M.-A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Biroul Rutier la data de 19.03.2015.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că este angajat al S.C. M. IMPEX S.R.L., iar la data de 19.03.2015, în jurul orei 9, a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ pe . mun. Călărași când, în zona S.C. SIAD a fost oprit de un echipaj de poliție care, în timpul controlului, i-a solicitat să permită lucrătorilor RAR să verifice starea tehnică a autovehiculului.
Petentul a arătat, în esență, că urmare dispoziției agentului de poliție de a se supune controlului, i-a solicitat acestuia să-l aștepte pe șeful său, iar agentul de poliție a interpretat acest fapt ca un refuz de a se supune controlului.
A mai arătat că înainte de întocmirea procesului-verbal s-a prezentat la locul săvârșirii contravenției numitul G. E. care a insistat ca lucrătorii RAR să verifice autoutilitara însă agentul de poliție nu le-a permis.
Petentul a contestat temeinicia procesului-verbal atacat, arătând că nu a refuzat controlul efectuat de lucrătorii RAR și a respectat întocmai dispozițiile agentului de poliție.
În drept a invocat dispozițiile art. 31 din OG 2/2002
În dovedirea plângerii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul G. E.. A atașat cererii copii certificate de pe procesul-verbal atacat, dovada de circulație . nr._ și cartea sa de identitate.
Cererea a fost legal timbrată (f.7).
Intimatul a formulat întâmpinare (f.13) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a reluat descrierea faptei contravenționale și a arătat că procesul-verbal este legal întocmit, cu respectarea condițiilor de formă prev. de art. 16-17 din OG 2/2001.
Intimatul a solicitat și respingerea unei eventuale solicitări de înlocuire a sancțiunii contravenționale, având în vedere că prin procesul-verbal atacat a fost aplicată sancțiunea minimă prevăzută de lege și că agentul constatator a realizat o individualizare corectă a sancțiunii.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
La întâmpinare a atașat istoricul abaterilor petentului de la normele care reglementează traficul rutier (f.14-15) și copia procesului-verbal atacat (f.16).
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul din 04.08.2015 (f.30), instanța a admis în parte probele propuse de petent. Astfel, a fost admisă proba cu înscrisuri și proba testimonială cu angajații RAR care au fost de față la momentul opririi petentului de către agenții de poliție. Față de aspectele rezultate din plângere, instanța a respins proba testimonială cu martorul G. E. propus de petent, considerând că această probă nu este utilă justei soluționări a cauzei, față de faptul că martorul nu a fost prezent la locul faptei la momentul prezumtivului refuz al petentului de a se supune dispozițiilor agentului de poliție rutieră, astfel că acesta nu poate furniza informații relevante cu privire la acest aspect.
După ce intimatul a furnizat instanței datele de identitate și domiciliul lucrătorilor RAR aflați la fața locului (f.33), instanța a dispus citarea și ascultarea acestora pentru termenul din 13.10.2015.
La termenul din 13.10.2015, instanța a ascultat martorii R. G. și P. C., iar după ascultarea acestora, petentul prin avocat a renunțat la ascultarea celui de-al treilea martor.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Biroul Rutier la data de 19.03.2015, s-a constatat săvârșirea de către petent, a contravenției constând în încălcarea disp. art. 31 lit. a din OUG 195/2002 și art. 183 din HG 1391/2006, fapta sancționată de art. 100 alin. 3 lit. f din O.U.G. 195/2002 constând în aceea că la data de 19.03.2015, ora 09.00 a condus autoutilitara marca F. cu nr. de înmatriculare_ pe . SIAD, și nu a respectat dispozițiile polițistului rutier, refuzând controlul autoutilitarei și al stării tehnice a acesteia de către lucrători ai Registrului Auto Român.
Prin același proces-verbal i-a fost aplicată petentului sancțiunea principală constând în 4 puncte amendă în sumă de 390 lei, sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 zile și s-a dispus luarea măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere.
Petentul a semnat procesul-verbal de constatare a contravenției care la rubrica Alte mențiuni are înscris „Nu recunosc fapta”.
Evaluând declarațiile martorilor ascultați la propunerea petentului, instanța constată că acestea sunt irelevante cu privire la fapta imputată petentului. Astfel, martorul R. G. nu și-a amintit dacă a participat la controlul din 19.03.2015 și nu l-a recunoscut pe petent, iar martorul P. C., cu toate că a participat la controlul comun efectuat la 19.03.2015, nu l-a recunoscut pe petent și nu și-a amintit aspecte relevante cu privire la situația de fapt din speță, aspect explicat de martor prin aceea că în cazul unor astfel de controale sarcina de a opri autovehiculele și de a stabili care urmează să fie supus controlului îi revine agentului de poliție, iar nu lucrătorilor RAR.
Raportat la probele administrate și la motivele pentru care a fost respinsă proba testimonială propusă de petent prin cererea introductivă, instanța constată că petentul nu a propus nicio probă pertinentă care să susțină ipoteza că s-ar fi conformat dispozițiilor agentului de poliție rutieră, iar sancționarea sa a fost abuzivă.
Mai mult decât atât, chiar din plângerea formulată de petent rezultă că petentul nu s-a conformat imediat și necondiționat dispoziției legale a agentului de poliție de a permite angajaților RAR să controleze starea tehnică a autovehiculul pe care îl conducea. Astfel, reiese chiar din plângere că petentul a încercat să tergiverseze conformarea la dispoziția polițistului rutier și să o condiționeze de prezența șefului său, fără a exista o dispoziție legală care să permită o astfel de solicitare.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Ca act administrativ întocmit de organul competent pe baza constatărilor proprii, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție judiciară de validitate și temeinicie întemeiată pe prevederile art. 47 din OG 2/2001 rap. la art. 328 C.pr.civ. Această prezumție este relativă și poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentului, în condițiile art. 249 C.pr.civ.
Existența unei prezumții de validitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale nu intră de plano în contradicție cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sau cu prezumția de nevinovăție rezultată din caracterul penal al acuzațiilor în materie contravențională. În acest sens, spre deosebire de situația din cauza A. contra României, în care Curtea a sancționat statul român pentru reținerea unei astfel de prezumții în cazul în care agentul constatator nu a constatat direct săvârșirea faptei, conform deciziei de inadmisibilitate din cauza I. P. contra României, analizând o speță asemănătoare celei de față în care agentul constatator a observat direct, prin propriile simțuri săvârșirea faptei, Curtea a arătat că existența prezumției de legalitate a procesului-verbal de contravenție nu este incompatibilă cu Convenția, atât timp cât contravenientul are posibilitatea de a solicita probe în dovedirea nevinovăției sale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat la punctul 30 din decizia de inadmisibilitate anterior menționată (Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04 prezentată de I. P. împotriva României) „Curtea reiterează că a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteptaseră ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile”.
De asemenea, această interpretare a fost reiterată de Curte la pct. 12 din Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr. 7034/07-M. H. împotriva României unde s-a arătat expres „Curtea reamintește că, în materie de circulație rutieră, a precizat că art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră”.
Aplicabilitatea acestei prezumții presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând din oficiu și pe baza criticilor petentului procesul-verbal de contravenție . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Biroul Rutier la data de 19.03.2015 sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16-17 din OG 2/2001, art. 109 din OG 195/2002 și art. 180 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG 1391/2006.
De asemenea, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde cu prevederile legale indicate pentru încadrarea juridică a acesteia, iar sancțiunile aplicate au fost stabilite în conformitate cu textele legale indicate în procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale.
Cu privire la situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța reține că fapta imputată petentului a fost percepută direct, prin propriile simțuri, de agentul de poliție, astfel că situația analizată în speță se circumscrie ipotezei din cauza I. P. contra României.
În consecință, pentru motivele expuse anterior, actul de constatare întocmit de agentul constatator competent dă naștere unei prezumții judiciare de săvârșire a faptei, iar conform art. 249 C.pr.civ., sarcina de a proba lipsa de temeinicie a situației de fapt consemnate în procesul-verbal îi revine celui care susține netemeinicia, în speță, petentului.
Cum petentul nu a adus în fața instanței nicio probă concludentă care să contrazică situația de fapt constatată direct de agentul constatator și consemnată în procesul-verbal atacat, cu toate că instanța a făcut demersurile necesare pentru a identifica și audia toți martorii relevanți care s-au aflat la locul săvârșirii contravenției, instanța constată că petentul nu a dovedit lipsa de temeinicie a situației de fapt din procesul-verbal atacat, cu toate că astfel cum s-a reținut anterior, sarcina probei în acest sens îi revenea.
Cum, chiar și situația de fapt asumată de petent prin plângere, mai degrabă confirmă decât infirmă situația de fapt consemnată în procesul-verbal atacat, instanța constată că la data de 19.03.2015, în jurul orei 9.00, petentul a refuzat să se conformeze imediat și necondiționat dispoziției date în limitele legii de agentul constatator de a permite verificarea stării tehnice a autoturismului pe care îl conducea, faptă care întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina acestuia prin procesul-verbal atacat.
Față de această concluzie, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției este nu numai legal, dar și temeinic cub aspectul constatării contravenției constând în încălcarea dispozițiilor art. 31 lit. a din OUG 195/2002.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, după ce a stabilit legalitatea și temeinicia procesului-verbal, instanța dispune asupra sancțiunii aplicate.
În acest sens, instanța reține că, potrivit prevederilor art. 7 și 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, iar sancțiunea constând în „Avertisment” se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Din aceste prevederi legale rezultă că pentru o faptă care întrunește toate elementele constitutive ale contravenției consacrate de textul de lege în baza căruia a fost constatată, va putea fi aplicată sancțiunea avertismentului doar atunci când, față de circumstanțele concrete ale faptei și contravenientului, se constată o atingere minimă adusă valorilor sociale protejate de norma legală prin care a fost instituită contravenția.
Aplicând la cauza de față, instanța reține cu titlu preliminar că agentul constatator a avut în vedere principiile anterior menționate la întocmirea procesului-verbal, și pe cale de consecință, a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de lege pentru fapta reținută.
Având în vedere faptul că petentul nu a relevat instanței nicio împrejurare de fapt care să conducă la concluzia că fapta concretă săvârșită nu realizează pericolul abstract vizat de norma de incriminare, instanța constată că sancțiunile aplicate au fost corect individualizate și că nu se impune reindividualizarea acestora prin înlocuirea cu sancțiunea constând în „Avertisment”.
Pentru a dispune astfel, instanța are în vedere și circumstanțele personale ale petentului relevate de istoricul abaterilor de la regimul circulației rutiere depus de intimat, din care rezultă că petentul a fost sancționat contravențional în repetate rânduri (de 11 ori în perioada 2012-2015), una dintre abaterile menționate fiind săvârșită la aproximativ o lună de la întocmirea procesului-verbal atacat în cauza de față (17.04.2015). Raportat la comportamentul petentului în trafic relevat de contravențiile săvârșite, instanța constată că rolul preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale nu poate fi realizat decât prin executarea efectivă a sancțiunilor aplicate, inclusiv a sancțiunii complementare.
Pentru toate motivele expuse anterior, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Biroul Rutier la data de 19.03.2015, este legal și temeinic întocmit cu privire la constatarea contravenției și aplicarea sancțiunilor contravenționale, astfel încât plângerea petentului urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul C. M.-A., CNP-_, cu domiciliul în Călărași, ..6, jud.Călărași, în contradictoriu cu intimatul I. CĂLĂRAȘI, cu sediul în mun. Călărași, ., jud. Călărași, CUI_.
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Biroul Rutier la data de 19.03.2015.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, la 13.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red. N.L.P.
Tehnored.Ș.J.
Ex.5/11.11.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3066/2015.... → |
|---|
